* Un meşteşug complex, pe care puţine gospodine gălăţence îl mai ştiu
"Mergeam cu părintele pe drum şi mă întreba: la casa asta ai ţesut? Am ţesut, părinte! Altă casă, altă întrebare. Aici ai ţesut? Şi aici am ţesut, părinte! Nu cred că mai e casă la care să nu fi ţesut eu măcar un aşternut de şase coţi", îşi aminteşte Margareta Tănase, în vârstă de 79 de ani. Vârstnica n-a început, încă, ţesutul în acest an, dar promite că în scurt timp îşi va ridica din nou războiul.
Alături de ea, la masă, stă Victoria Pavel. E cu zece ani mai tânără, dar asta n-o face o ţesătoare mai puţin experimentată. "Zi şi noapte eram la război şi în patru zile era gata un aşternut de pat", spune femeia, rememorându-şi tinereţea. Deşi fiecare dintre cele două gospodine din sat a ţesut în casa ei, le leagă, vizibil, foarte multe lucruri. Ştiu meseria ca nimeni altele şi, atunci când scot din ladă o ţesătură, ne explică, ba una, ba cealaltă: marginii ăsteia îi zice „ploaie”, aici s-a făcut „gura păpuşii” pe cerc şi aşa mai departe.
Din secretele războiului
Ţesutul nu-i deloc lucru de şagă! Femeile care nu cumpărau bumbac, să-l vopsească, trebuiau să scarmene şi să toarcă lână, ca să o pregătească pentru lucrat sau să care cânepa pe malul lacului Covurlui, unde se bătea cu parii, înainte de a fi uscată şi băgată la meliţă. Se urzea, pe urzitoare (uneori improvizată pe un perete, din cuie bătute la intervale numai de ţesătoare ştiute), şi abia apoi urzeala obţinută - alcătuită din firele aliniate şi parcă nesfârşit de lungi - ajungea pe sul, la război. Urma o operaţiune care se numeşte nevedit şi care constă în trecerea firelor urzelii prin iţe şi spată, în ordinea cerută de modelul pe care ţesătoarea şi-a propus să-l realizeze. Ţesătoarele pot să explice şi-acum fiecare model: aici s-a luat iţul doi, trei sau patru. În această etapă a lucrurilor se fac reliefurile ţesăturii. Ulterior, reliefurile culorate, brodate, vor fi aplicate cu „acuşorul”, cu aţă colorată.
Taina trece de la mamă la fiice
Victoria Pavel îşi aminteşte că nu avea mai mult de 12 ani când a început să lucreze, alături de mama sa, la războiul din casă. "Stăteam lângă ea, o ajutam, aşa că lucram şi eu. Şi aşa am început, până când am ajuns să lucrez singură. Am trei fete, care nu lucrează, dar ştiu cum. Asta e, au făcut şcoli, au servicii… înainte nu făceau fetele atâta şcoală. Patru clase acolo, după care ajungeau la ţesut. Dar, chiar dacă fetele mele nu ţes, nu se putea să nu le învâţ cum se face”.
Nu se ţesea pentru vânzare. Mama de fete ţesea în timp, de la aşternuturi până la covoare, petecare şi multe altele, ca să poată să i le lase zestre. Mama de băiat ţesea ca să-i facă suman sau haine mai subţiri de vară sau brâie. Femeia din sat lucra la război până o lăsa de tot vederea, poate până după 70 de ani.
„Dacă tot punem războiul la loc acum, eu ţes, iar tu aduni, mă ajuţi”, îi spune Victoria Pavel consătencei sale.
„Ei, cum ar fi să ţeşi tu? Ţes eu, că am ţesut mai mult la viaţa mea şi mă ajuţi tu pe mine”, răspunde, hâtru, Margareta Tănase.
Motive specifice zonei
Potrivit profesorului Gheorghe Enciu, experimentat culegător de folclor din zonă, există trăsături specifice după care se pot identifica ţesăturile din zona comunei Cuca. „În zona noastră, se folosesc în special motivele florale şi mai rar apar cele zoomorfe. Culorile de bază sunt roşu şi negru, dar apar, recent, şi prosoape pe care sunt cusături cu alte culori”, ne-a explicat profesorul Enciu.
VEZI ŞI:
Campania VL "Lada de zestre"/ Muzica potcovarului, PE CALE DE DISPARIŢIE în comuna Schela (FOTO)
Campania VL "Lada de zestre"/ Un dogar de esenţă tare
Campania VL "Lada de zestre"/ Tradiţia din sânul unei mari familii (FOTO)
