Disponibilizări, şomaj, diminuări salariale. Gustul amar al sărăciei îl simt direct părinţii, dar consecinţele le resimt, poate, înzecit copiii lor.
Unii elevi abia pot să-şi cumpere manuale, rechizite, uniforme, iar alţii îşi fac probleme şi cu ce bani să ajungă până la şcoală. Profesorii, învăţătorii, diriginţii le ştiu problemele. Unii încearcă să-i ajute, alţii nu.
Între zidurile şcolii, elevii cu posibilităţi materiale reduse îşi duc traiul aşa cum pot. Asta dacă nu renunţă de tot la şcoală…
Galaţiul, sub media pe ţară
Conform datelor Ministerului Muncii, copiii de până în 15 ani sunt deosebit de expuşi sărăciei. Principalul factor care favorizează abandonul şcolar este tocmai sărăcia, iar în contextul crizei actuale tot mai mulţi elevi sunt predispuşi să părăsească sistemul de învăţământ, avertizează Unicef România, într-un studiu făcut public recent.
În ţara noastră, rata abandonului este 1,9 la sută, din fericire, încă, nu cea mai mare din Europa. La rândul său, Galaţiul se situează sub media pe ţară, cu o rată de 0,8 la sută.
„Cifrele de la nivel local nu sunt îngrijorătoare şi nu vorbim de un fenomen”, spune directoarea Centrului Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională (CJRAE), Diana Bulai, admiţând că, dincolo de cei 0,8 la sută se află sute de copii, cu poveştile lor de viaţă.
De ce fug elevii de şcoală?
Cei mai expuşi riscului de abandon sunt elevii de ciclul gimnazial, din şcolile de la sate, de regulă băieţi. Principala cauză este sărăcia, dar în balanţă atârnă foarte mult şi mentalitatea părinţilor sau a comunităţii din care provine copilul.
Elevii din familiile dezorganizate sau cei ai căror părinţi sunt plecaţi în străinătate sunt mai tentaţi să lege şcoala de gard. Deseori, nici materiile şi activităţile de la şcoală nu sunt destul de atractive, astfel încât copiilor să le pară rău că lipsesc de la ore o zi ori mai multe.
O dirigintă la clasa a VIII-a, la o şcoală gălăţeană din mediul rural, unde riscul de abandon este cel mai ridicat, ne-a spus că, de regulă, elevii acumulează absenţe pentru că se angajează cu ziua, la munca de câmp, ca să mai câştige un ban de buzunar.
„În plus, în acest semestru am semnalat un al doilea val de plecări al părinţilor în străinătate. Dacă tatăl lor muncea deja peste graniţă, a plecat şi mama elevului, tot pentru a aduce bani. Am două cazuri în clasă în situaţia aceasta, dar am mai auzit şi de altele”, ne-a mai spus diriginta.
„Am doar câţiva copii mai sărăcuţi în clasă şi se descurcă şi ei cum pot. Situaţia financiară îi afectează şi la situaţia şcolară. Cu greu îşi procură cele necesare orelor, iar uneori vin flămânzi şi înfulecă laptele ăla - apă vopsită. Dar au părinţi care, totuşi, îi îngrijesc”, ne-a împărăşit o învăţătoare la o clasă a II-a din muncipiul Galaţi.
Ajutor, dar nu îndeajuns
Mulţi dintre copii sunt trimişi zilnic la şcoală doar pentru că beau laptele şi înghit cornul date de stat. Tot prin programele sociale ale guvernului, elevii sărăcuţi de ciclul primar şi de gimnaziu primesc rechizite gratuite. În 2009, peste 21.000 de copii au fost în această situaţie.
Pe alţii, bursa socială (45 de lei), de studiu (35 de lei), de merit (45 de lei) sau „Bani de liceu” (180 de lei) îi recompensează sau îi încurajează să înveţe.
Profesorii spun, totuşi, că bursele, de oricare tip ar fi acestea, nu acoperă în totalitate nevoile beneficiarilor şi, mai ales, nu sunt nici pe departe suficiente pentru toţi elevii cu probleme financiare.
„Unii pierd bursa la mustaţă, pentru că venitul însumat al celor de acasă depăşeşte cu 20-30 de lei limita impusă de lege. Parcă nu e drept, dar ce poţi să faci?”, întreabă, retoric, o profesoară de geografie din Galaţi, dirigintă la clasa a IX-a.
Uneori, în cazurile disperate, profesorii sau colegii mai inimoşi organizează chete ad-hoc.
„Consiliul Elevilor din şcoala noastră face cunoscute toate cazurile care se confruntă cu dificultăţi de ordin material şi, ori de câte ori este nevoie, sunt mobilizaţi toţi ceilalţi. Părinţii elevilor sunt, de fapt, donatorii. Acest ajutor este concretizat sub diferite forme: alimente, haine, rechizite, dulciuri, jucării, sume pentru tratamente medicale sau pentru rezolvarea unor probleme familiale”, aflăm de la profesorul coordonator al Consiliului Elevilor dintr-o şcoală gimnazială gălăţeană.
Efecte pe termen lung
Psihologul Diana Bulai, directoarea Centrului Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională, nuanţează care sunt consecinţele pe termen lung ale sărăciei generalizate:
„Această este cauza care generează inegalitate de şanse pentru orice copil. La învăţătură, este principalul factor inhibator. Nivelul de aşteptări al profesorilor faţă de elevii care provin din grupuri dezavantajate este scăzut. Asta generează la copil un anumit mod de a se raporta la şcoală”.
„Stima de sine sau încrederea în forţele proprii sunt mai scăzute şi nici comunitatea nu-i creează capacitatea de identificare a oportunităţilor de succes social. Dacă nici părinţii nu-i oferă suportul, copilul, deja marginalizat, poate în orice clipă să părăsească sistemul şcolar”.
Aici ar trebui să intervină psihologul şcolar. Diana Bulai menţionează că, la nivel de CJRAE, sunt diverse programe prin care îi monitorizează pe elevi cu risc de abandon şi pe cei cu cerinţe educaţionale speciale.
Psihologul aminteşte şi de reversul medaliei. Dintre elevii cu abilităţi similare, dar cu posibilităţi financiare diferite, mai motivaţi la învăţătură sunt tot aceia care provin din mediile dezavantajate.
Printre cei mai săraci
Copiii gălăţenilor trăiesc într-una dintre cele mai sărace 20 de regiuni din Uniunea Europeană. Un locuitor din zona de Sud-Est a României, din care face parte şi judeţul nostru, câştigă doar 33 la sută din PIB-ul mediu pe cap de european. Mai săraci decât noi sunt doar locuitorii din nord-estul ţării şi cei din Oltenia.
Numărul real al elevilor care părăsesc pentru totdeauna băncile şcolii nu se cunoaşte cu exactitate. „Chiar Unicef a semnalat această hibă: conform definiţiei, un copil este în abandon şcolar dacă nu mai vine deloc la ore, dar numai dacă a depăşit cu 2 ani vârsta nivelului clasei”.
„Unele instituţii de învăţământ raportează însă elevi care nu mai vin la şcoală chiar după un an, deci datele pot să nu reflecte realitatea”, ne-a spus Diana Bulai.
În plus, unele abandonuri şcolare s-ar pierde în cifra elevilor retraşi. Chiar dacă declară că se retrag pentru a merge la o altă şcoală, aceştia nu mai ajung la cursuri.
Sute de copii în centre de zi
Conform ultimului Raport privind incluziunea socială (2008/2009), prin contribuţii de la bugetul local, Primăria Galaţi a asigurat servicii sociale specifice centrelor de zi (masă caldă zilnic, sprijin la efectuarea temelor, consiliere socială şi psihologica etc.) pentru 355 de copii pe lună. În Tecuci, la Centrul de zi pentru copiii aflaţi în dificultate se asigură servicii specializate pentru 30 de copii.
