* O noapte la Urgenţe îţi pune nervii la grea încercare * Dacă nu eşti medic * Despre salariile medicilor, responsabilitatea foarte mare şi volumul de muncă imens, direct de la sursă * Necazurile medicinei de urgenţă * La UPU nu e loc de greşeală
De cele mai multe ori hulită şi transformată într-un fel de cenuşăreasă a sistemului, medicina de urgenţă rămâne una dintre cele mai importante componente ale sistemului sanitar. În Galaţi, la Spitalul de Urgenţă "Sfântul Apostol Andrei", trec zilnic pe la Unitatea de Primire Urgenţe sute de pacienţi. Sute de oameni care depind de decizia unui medic. Dintre aceştia, mulţi se trezesc apoi pe un pat de spital fără să-şi poată aminti că înainte să ajungă în salon, au trecut prin urgenţe, acolo unde nişte oameni, pe care nu îi cunosc, le-au salvat viaţa. Despre problemele pe care personalul medical de urgenţă le are am discutat cu doctorul Sorin Băican, exact în timpul unei gărzi de noapte.
Jumătate din lună, de gardă
Am ajuns la ora 22,00. Nici nu apucasem să-i cunosc pe oamenii din faţa mea că SMURD-ul a fost chemat la Vânători (N.A. accidentul despre care am scris în ziarul de ieri). M-au luat practic pe sus, cu 200 de km la oră, să văd, prima oară în viaţa mea, trei cadavre mutilate într-un accident de maşină…
"Sunt doi medici într-o tură pe urgenţe, şi mai există un medic al SMURD, care intră tot în cadrul UPU. Suntem nouă medici care deservim stabilizarea, triajul şi SMURD. În acest caz ne revin foarte multe gărzi, 12 -13 pe lună, ceea ce înseamnă muncă foarte multă. Am să amintesc aici un lucru pe care îl consider extrem de important şi care vorbeşte de la sine despre volumul de muncă pe care îl avem. Anul trecut s-a realizat o statistică şi s-a ajuns la concluzia că activitatea făcută de un medic la Urgenţă este echivalentă cu munca a trei medici. Motivul pentru care s-a ajuns aici este retribuţia unui medic de urgenţe. Foarte mulţi medici au părăsit acest sistem şi au plecat în străinătate, unde câştigă mai mult", ne-a spus medicul de gardă, după ce ne-am întors la „bază”.
* Cine vine la Urgenţe
Era deja trecut de ora 23,00 şi doar cunoscuţi ai victimelor teribilului accident mai sunau din când în când. Noaptea se anunţa calmă. Am continuat aşadar discuţia cu medicul de gardă.
Din afară, lucrurile par simple: la spital există un loc în care oamenii ajung atunci când au o problemă de sănătate ce trebuie rezolvată urgent. Din interior, lucrurile sunt mult mai complicate: acest serviciu are multe neajunsuri, iar acestea sunt generate şi de către cei ce conduc sistemul medical, dar şi de către oamenii ce vin aici să ceară ajutor.
În primul rând, aici ar trebui să vină oamenii care au nevoie de asistenţă medicală urgent. Lucrurile nu stau însă chiar aşa. Mulţi dintre pacienţi ajung la Unitatea de Primire Urgenţe a Spitalului Judeţean nu pentru că ar avea neapărat o urgenţă, ci pentru că au descoperit un artificiu pentru a evita vizitele la medicul de familie, care ar trebui să recomande trimiterea lor la spital. "Din toţi cei care vin aici, se justifică prezentarea la serviciul de triaj în Urgenţe doar pentru aproximativ 30-40 la sută. Acest lucru ne îngreunează oarecum munca pentru că este clar de ce acest serviciu se numeşte de urgenţe. Poate că au motivele lor pentru care aleg să facă acest lucru, însă ar trebui să înţeleagă faptul că medicul de familie este cel ce îi poate îndruma corect atunci când au o problemă medicală", ne spune medicul Sorin Băican, între două drumuri la triaj, unde are câţiva pacienţi sub observaţie.
* Suferinzi şi aparţinători
E deja trecut de miezul nopţii. În faţa ecranului de la calculator doctorul Băican pare la fel de treaz ca acum câteva ore. Pe hol se aud voci ridicate. Dau să mă ridic, dar mă linişteşte. „Aparţinătorii”, spune doctorul şi iese. La întoarcere, mă lămureşte. Aparţinătorii bolnavilor, cei care îi însoţesc pe oamenii suferinzi până la UPU creează, la rândul lor, tensiuni ce pun în dificultate desfăşurarea corectă a actului medical. "De cele mai multe ori pacienţii sunt liniştiţi, cei care îi însoţesc ne fac probleme. Oamenii nu înţeleg că Urgenţele nu înseamnă ca el să fie rezolvat urgent ca să poată pleca acasă. Şi atunci ne cer imperativ să lucrăm rapid. Ori medicina de urgenţă impune ca bolnavii să fie trataţi în funcţie de gravitatea cazului. Încercăm însă, în limitele în care putem, să rezolvăm repede aceste cazuri şi să nu facem oamenii să aştepte", a completat doctorul Băican, încercând, într-un fel, să facă un apel pentru cei care ajung să apeleze la serviciile medicale de urgenţă.
* Răspundere la puterea a treia
Am stat până după miezul nopţii de vorbă. N-au mai fost cazuri extreme. N-am văzut salvări în direct. Nu am şters imaginile accidentului cu trei morţi şi calmul cu care cei de la urgenţe au acţionat, când eu nu ştiam cum să-mi întorc privirea. Dar am înţeles ce uriaşă răspundere apasă pe umerii acestor oameni. Probabil că va mai trece destul timp până când toate bubele, toate problemele acestui sistem vor fi vindecate. Vorbim despre medicina de urgenţă, despre efortul unor oameni de care depinde viaţa semenilor. Aşa că ar trebui acţionat de urgenţă!
Tudor Neacşu
