Gândite, iniţial, ca magazine alimentare destinate doar pensionarilor cu venituri reduse, economatele au fost înfiinţate în legislatura 2000-2004. Acum, după aproape opt ani de la înfiinţare, economatele s-au transformat în magazine de stat, unde cumpărătorii – indiferent de vârstă – pot găsi alimente (în special cele de bază) la preţuri puţin mai mici decât în alte magazine.
Iar dacă tinerii intră în economate din întâmplare, nu acelaşi lucru se întâmplă şi cu pensionarii, care-şi calculează bugetul de cumpărături până la ultimul bănuţ. Criza actuală face existenţa acestor magazine un subiect la ordinea zilei.
În Micro 14, doar pentru cunoscători
Economatul din Piaţa din Micro 14 există doar pentru cunoscători. Cine nu este din cartier şi nu este pus la punct cu chilipirurile, habar nu are că există aşa ceva în zonă.
Rafturile gem de produse: zahăr „de Lieşti” – 3,1 lei/kg, „în timp ce la piaţă e şi cu 3,5 şi cu 3,6”, ne explică vânzătoarea din Economat. Ce se cumpără cel mai bine? Ulei (de la 4,4 lei la 5,3 lei), orez (Deroni – 6,2 lei, Ginavidor 6,8 lei), făină (2,3 lei- Titan, 2,5 lei - „ungurească, Liszt”, 2,2 lei - Arpis), mălai (1,8 lei – Aro, 2,4 – Moara lui Enache), paste făinoase (de la 1,4 lei la 1,8 şi, cele mai scumpe, Pambac, la 2,3 lei). Economatul mai are la vânzare şi alte produse: detergent (la 900 de grame – 4,2 lei –Dero Surf sau la 4,7 lei - Bonux), cafea (9,5 lei - Doncafe şi 10 lei - Jacobs).
„Ne aprovizionăm de la Metro sau de la alţi agenţi. La supermarketuri e mai scump, pentru că noi avem adaos mic”, ne spune vânzătoarea. Clienţii nu sunt doar pensionari, ci şi locatari din zonă care ştiu că aici găsesc ce le trebuie, la preţuri „ceva mai mici”.
„Preţurile sunt bune, noi toţi luăm de aici”, ne spune Costică Chiricuţă, locatar din zonă. Din vorbă în vorbă, mai primim un pont pentru sacoşă: alături de economat este un magazin, particular, care are telemea şi carne de pui „foarte ieftin, au dat puii cu 4,2 lei, a luat lumea în prostie”.
Clienţi cu pensia mică
În piaţa din Micro 40 nu există Economat. Nu a fost niciodată şi probabil nici nu va fi. În jurul celor trei tarabe goale şi ruginite sunt câteva magazine „cu de toate”. Administratorul nu este la muncă, ci „în concediu”, ne lămureşte un comerciant din zonă.
Cine e din cartier ştie că îşi poate face cumpărături mai ieftine la economatul din Piaţa din Micro 39. Un cumpărător neavizat nu ar nimeri economatul decât din greşeală. Nu este „la stradă”, în schimb, lumea îi calcă pragul.
Pe rafturi, cam aceleaşi produse: mălaiul la 1,8 lei/kg, orezul – 6,2 lei, zahărul de Lieşti – 3,1 lei… În plus, găsim borcane cu fasole păstăi Aro (2,3 lei borcanul), oţet de Tg. Bujor (2,2 lei) şi cafea Jacobs, la 9,9 lei (mai ieftin decât la economatul din Micro 14!). „Avem ce caută, în general, pensionarii. Avem şi îndulcitor, sucrazit, la 3,5 lei, iar la farmacie e mai scump”, ne spune vânzătoarea Vasilica Mocanu.
Căutând în buzunar, printre hârtii mototolite, o pensionară uscăţivă scoate o bancnotă de un leu şi cumpără o ciocolată Aro… „Preţurile sunt mai mici decât în alte părţi. Iar pentru noi, pensionarii, contează dacă mai strângem câţiva bănuţi”, ne spune femeia.
Unul desfiinţat, altul - în miniatură
În Piaţa din Micro 17 a fost un economat, dar s-a desfiinţat în urmă cu un an şi jumătate, ne informează administratoarea, doamna Cici Susan. „Nu mergea, nu se făcea vânzare, iar acum, de când există Penny aici, nici vorbă…”.
Ne arată spaţiul în care a funcţionat economatul; a fost vândut, prin licitaţie şi acum funcţionează un bar „pentru fumători” aşa cum regulamentar şi de mână stă scris pe o hârtie lipită în geamul termopan. Aflăm repede că cel mai bine merge comerţul cu tărie…
Cu lupa să îl cauţi şi abia atunci găseşti economatul din Piaţa din Micro 19! Este atât de mic, încât dacă nu ar scrie pe geam şi ar fi uşa închisă, ai spune că e o cămăruţă de depozitare, abia intră doi clienţi o dată. Doamna Anica Petruţ nu mai pridideşte să împartă marfa clienţilor. După ce ies cei doi pensionari şi reuşim să intrăm şi noi, un tânăr dă năvală.
„Primiţi bonuri de masă?”, întreabă repede şi la răspunsul afirmativ începe să comande „Două borcane de bulion la 53 [5,3 lei], un pateu de ficat şi de restul…”. Îl întrerupem. A venit special la economat? Se uită în jur şi spune „viu a doua oară aici, nu ştiam că e economat”… Vânzarea zilnică a economatului variază între 50 şi 300 de lei.
Mercurial sub acoperire
În Ţiglina I economatul e „domnesc”. Este, poate, cel mai mare – ca suprafaţă – dar şi cel mai bine aprovizionat. În afară de produsele întâlnite până acum, aici există şi vitrină frigorifică în care sunt expuse la vânzare mezeluri, lactate. Oamenii cumpără şi nu par câtuşi de puţin pensionari necăjiţi. „Acum e vânzarea mai slabă, că suntem după sărbători”, ne spune una din cele două vânzătoare.
„Am păstrat economatele, însă nu mai sunt destinate doar pensionarilor”, recunoaşte şi directorul SC Administraţia Pieţelor Agroalimentare Galaţi, Eugen Zaharia. Însă, pentru el, prezenţa economatelor în pieţe mai are un rol: mercurial sub acoperire. „Dacă la economat are un produs un preţ, nici cei din jur nu pot merge cu preţuri foarte mari, că vine lumea doar la noi”, spune directorul.
Eugen Zaharia explică că pentru a vinde produse din carne şi lactate şi în alte economate din oraş, „trebuie amenajat corespunzător, cu vitrine frigorifice, trebuie să fie spaţiu”…
Declaraţiile politicienilor umplu „vitrinele tv” cu termeni precum „criză, inflaţie, deficit”. Ce-ar fi dacă în locul lor ne-ar servi, în vitrinele economatelor, materializarea promisiunilor făcute în campaniile electorale trecute? Îşi mai aduce aminte cineva de economatele-farmacii sau de alte înlesniri promise?…
