Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi

Nu ţi-am răspuns la scrisoarea pe care am primit-o în ziua de naştere a Maicii Domnului, fiindcă m-au copleşit corvezile de toamnă. Abia am dovedit să strâng roadele de pe câmp şi din grădină. Şi doar ştii că sunt singură, că soţul meu a murit de supărare, că toţi copiii…

E-AŞA DE ÎNTUNERIC, DOAMNĂ, CĂ NU SE VEDE NICI LUMINA - bâjbâi corect pe ordonată/ şi pe abscisă, dar nu văd şi nu aud enormitatea/ unde se-ntâmplă ce se-ntâmplă: morfologia şi sintaxa/ acestui surdomut prăpăd [!!!] [!!!] şi mă întrec în levitaţii/ prin bezna ceasta exemplară, prin tot închisul cest…

Uite, pun plicul între mine şi orizont... şi mă uit în zare! şi, uite, zăresc ceva, ca un abur, în plic! ceva scris! sau ceva ca un scris! nu înţeleg ce scrie acolo! nu pot descifra, mai ales că mi-am pierdut dioptriile prin râpa cea unică şi mare... şi prin…

N-o cunosc. Nu cred că o cunosc. Este posibil s-o fi văzut (pe) undeva, vreodată, dar să nu-mi fi dat seama că-i ea, tocmai ea, doamna Lui. Este posibil. Cum să nu fie posibil? Mai ales că eu, vagabond şi derbedeu, umblu peste tot, şi n-are cum să nu fi…

Vine şi trăieşte din/în stirpea rară a marilor cititori de Poezie! Nu-i altceva decât un admirator incurabil al Inefabilului! Şi nu-i altcineva decât Maria din Centrul părţii de nord a Moldovei de sud! Maria din pădurea cu salcâmi! Salcâmii aceia rari şi înalţi tocmai până la Cer, chiar până dincolo…

Ea este! Pentru că numai ea ştie atât de bine să se ascundă în spatele cuvintelor şi să-mi citească toate cuvintele în spatele cărora mă ascund! Dar nu numai că citeşte, ci mă şi găseşte exact acolo (unde), exact acolo (de unde), exact acolo (până unde)...şi exact atunci (până când)!…

În fiecare zi, după Vecernia de la biserica Sfântul Mare Mucenic Gheorghe şi după ce credincioşii se risipesc în laicul dătător de fericire, dar şi de amăgire şi uitare, doamna Maria Resemnare merge la cimitirul Sfântul Lazăr, plăteşte un mic „onorariu” portarului, fiindcă, altfel, n-are voie să intre în marele…

Maria cea singură, din căsuţa cea singură, de pe costişa cea singură, din sătucul cel singur...a murit cu zile! Tânără, adicătelea! Că n-avea nici o boală! N-avea nici un copil...s-o necăjească, să-i poarte de grijă, să-i ducă dorul, să-l ferească de ispite şi de primejdii! Avea câţiva fraţi şi câteva…

Pe vremea când în Şcoala primară/elementară/generală/gimnazială încercam să învăţ/pricep cum se extrag rădăcinile pătrate, nu se lipea de mine nici o vorbă, nici o demonstraţie din sfânta osteneală a învăţătorului/profesorului mai mult ori mai puţin pregătit să facă faţă umpluţilor cu iluzii şi reverie, cum eu! Oricâtă pedanterie ar fi…

Nici până astăzi nu s-a aflat exact în ce împrejurări a „dispărut” celebrul Edgar Allan Poe, unul dintre cei mai mari creatori de groază...în literatură, bineînţeles! Într-una din zilele trecute, aflându-mă cu smerenia şi reculegerea şi resemnarea în cimitirul „Eternitatea”, pe la mormintele mai sărăcăcioase şi mai aristocrate ale unor…

Atunci, într-un demult aproape stins pe coridoarele clar/obscure ale Memoriei, cred că această fetişcană avea douăzeci de ani! În fiecare dimineaţă, absolut în fiecare dimineaţă, trecea spre Apus, prin dreptul porţii mele, fără să spună nici un cuvânt, deşi o provocam ieşindu-i cu miozotis în cale! Nu părea nici veselă,…

Am ucis atâtea păsări!...Doamne, multe-am mai ucis!/...Trebuia să am osândă şi să fiu mereu proscris!/ să fiu azvârlit afară şi din inimi, şi din minte,/ şi din deal, şi de la vale, dindărăt şi dinainte!/ Ori să fiu legat la grinda infamiei, să suport/ tot ce merită tâlharul, criminalul...!...Să n-am…