* N-a practicat niciun sport de performanţă, a avut mari probleme cu greutatea în ultimii ani, dar duminică, 4 octombrie, a reuşit o minune: a alergat de la cap la coadă în Maratonul din capitala Ungariei! * Povestea lui Cezar Amariei este mai mult decât admirabilă: sedentarismul şi tendinţa de obezitate au fost umilite de o voinţă ieşită din comun *
Cine-i ultimul maratonist al Galaţiului?
Se numeşte Cezar Dumitru Amariei şi are 36 de ani * este jurnalist, lucrează la cotidianul „Adevărul de Seară” * n-a practicat niciun sport de performanţă * s-a antrenat cu ajutorul schemelor găsite pe Internet, a folosit însă şi programul urmat de jurnalistul Emilian Isăilă de la „Adevărul”, care a terminat Maratonul cu ajutorul lui Zsolt Gyongyossy, antrenorul şi soţul fostei atlete Gabriela Szabo * a alergat numai pe Faleza Dunării şi pe Stadionul „Dunărea” * îi plac ironia fină (practică mult şi autoironia) şi berea * s-a căsătorit recent, iar luna de miere şi-a început-o cu Maratonul din capitala Ungariei.
Era să leşine la un meci de fotbal
Îl cunosc de aproximativ nouă ani pe Cezar Amariei, un tip cel puţin robust (ca să fiu corect politic) de prin 2004 încoace. Acum vreo patru ani l-am invitat la o partidă de minifotbal pe un teren sintetic din oraş: a intrat hotărât la minge şi, după cinci minute, am zis că leşină, nu mai era bun de nimic.
Evident, nu l-am mai invitat, trebuia să-l ţin departe de acest „sport extrem” (de altfel, şi alergatul după autobuz îl teroriza la fel de mult). La începutul lui 2009 însă, a reuşit să ne distreze pe cinste spunându-ne că, nitam-nisam, vrea să participe la Maratonul de la Budapesta, de pe 4 octombrie.
Avea o justificare cel puţin bizară: aflase de experimentul ziaristului Emilian Isăilă care în 2007, de la cele 94 de kilograme ale sale, ajunsese la o greutate care să-i permită să parcurgă legendara distanţă de 42,195 m.
„Alerg pentru mine”
A trecut uşor peste bancurile amicilor care şi-l închipuiau făcând orice altceva decât să bage talpă de la Mama Dracului până la Taică-su. „Vreau să alerg pentru mine, asta să fie deviza. Să-mi fac un cadou frumos la împlinirea a 36 de ani”, şi-a făcut Cezar curaj şi, pe blogul personal, a ţinut un soi de jurnal al antrenamentelor.
Iată ce scria la o lună după ce a început să alerge organizat, adică pe 26 martie 2009: „Pentru a treia oară consecutiv în această săptămână, am terminat tura completă de faleză. M-am bucurat ca un copil. Îmi venea să-i sun pe toţi pe care îi cunosc. Nu să mă laud, ci să-i anunţ că se poate.”
Omul care avusese şi 90 de kilograme (mult peste limită) tindea uşor, dar sigur, spre dinamism.
Nici măcar nu şi-a făcut vreun consult!
A avut multe momente în care era tentat să renunţe – nici măcar n-a ştiut vreodată dacă îi permite organismul să se înhame la un asemenea efort!
„O stare constantă de oboseală m-a determinat să spun stop pentru un timp, cu gândul de a-mi face nişte analize medicale complete (primele din viaţa mea), să văd dacă am toate mineralele la mine. Până ajung la recensământul lui Mendeleev, am zis să mai bag nişte kilometri, poate scot din nou alergătorul din mine. Iar la medic n-am mai ajuns”, admite Amariei care, pentru a ajunge la 75 de kilograme (altfel ar fi avut prea multe de cărat la Budapesta), a trecut pe dietă şi pe detoxificare interioară.
„Filme şi cărţi! Dacă nu pentru spirit, măcar pentru faptul că o carte în braţe mi-ar întări musculatura mâinilor, şi am nevoie de braţe rezistente”, explică dunăreanul reţeta succesului.
Treptat, a rupt multe bariere
Pe 31 martie a parcurs pentru prima dată 8 kilometri, iar pe 1 aprilie a ajuns la 12! Treptat a renunţat la berea de seară şi la întâlnirile cu prietenii în care se fuma în exces:
„După o astfel de seară, îmi venea să vomit la alergare. Plămânii mei dădeau din nou de aer şi se curăţau.” Pe 12 aprilie, prin fumul de scrumbie de pe Faleză, a reuşit să „mănânce” 18 kilometri, iar până să parcurgă o distanţă cu doar doi kilometri mai mare a trebuit să treacă trei luni de zile! Pe 9 septembrie, gălăţeanul care până nu demult se „bucura” de sedentarismul său, avea să „rupă” o nouă barieră: 23 de kilometri.
Duminică, pe 4 octombrie, „nebunul” din Galaţi (la acest concurs au fost prezenţi doar şase români) a luat startul în Maratonul budapestan.
Respect, Cezar!
Iată cum îşi făcea curaj: „N-am mai alergat de trei săptămâni. Cu toate acestea, simt că trec de 30 de km. Poate chiar şi de 35... Mă voi târî însă până când, din urmă, mă va ajunge autobuzul care încheie cursa.
Şi care culege toţi melcii de pe drum.” Cezar Dumitru Amariei a reuşit însă marea performanţă: a bătut cei 42,195 de kilometri! „Sunt maratonist. Şi încă mai rezist!”, anunţa el, triumfător, pe blog.
Din 2396 de concurenţi care au terminat cursa (câştigător a fost un alergător din Kenya – se putea altfel?), ziaristul gălăţean a ajuns al 1964-lea cu timpul de 5 ore şi 28 de minute, încadrându-se în timpul oficial (5h, 30’). Anul trecut pe vremea asta, îl puteai da de-a dura…
Fotomontaj: Bogdan Codrescu
Ex. Foto: Cezar Amariei, un gălăţean obişnuit care s-a luat la trântă cu cei peste 42 de kilometri ai Maratonului
