Sportivul din Pechea, care îşi va pune în joc centura continentală în gala de box profesionist de vineri seară, de la Patinoar, promite un meci pe cinste în faţa ucraineanului Mazikin
A intrat pentru pentru dată într-o sală de box pentru a se antrena pe când avea 15 ani, în comuna natală, Pechea. La fel ca Lucian Bute, a fost şlefuit de antrenorul Felix Păun şi peste trei ani devenea campion mondial la juniori. A făcut devreme pasul către profesionişti, la 21 de ani plecând în Germania la clubul Universum. N-a mers totul perfect de la început, a fost nerăbdător să urce în ierarhiile mondiale pentru a se apropia de meciurile pentru centuri importante, mărturisind că s-a grăbit şi a acceptat prea multe meciuri (cinci partide în 2010, prea multe într-un singur an) când încă nu era călit cu adevărat pentru dura lume a profesioniştilor categoriei grea. Astfel se explică că în palmaresul său, alături de 12 victorii (8 prin KO) sunt şi trei înfrângeri. Cariera sa a urmat un drum doar ascendent după ce şi-a schimbat clubul, acum luptând pentru EC Boxing. Ultimul succes a fost şi cel mai important, în care a cucerit centura de campion european, versiunea WBO, importanta victorie venind la o zi după ce pecheanul împlinise frumoasa vârstă de 25 ani (în 27 septembrie, anul trecut). Acum, la 25 de ani, îşi vede împlinită una din marile dorinţe, de a lupta într-o gală organizată acasă, la Galaţi.
- Eşti acasă, dar pentru prima dată nu în vacanţă, ci pentru ultimele ore de antrenament pentru un meci important. Cum este să fii atât de aproape de cei dragi şi totuşi să fii nevoit să rămâi concentrat doar pe pregătirea meciului?
- E ceva nou şi pentru mine, o senzaţie destul de ciudată să mă antrenez în oraşul natal, cu prietenii şi rudele aproape, dar mă simt foarte bine. Nu mi-e greu să rămân concentrat când motivaţia este maximă, ştiind cât de important este şi acest meci pentru cariera mea.
- Ai ajuns acasă, la Pechea, să-ţi vezi părinţii?
- Nu, trebuie să-mi respect cu stricteţe programul dinaintea meciului, nu pot să plec din hotel. Dar a fost mama aici luni seară, doar pe ea am reuşit să o văd şi pe câţiva prieteni.
- Ai liniştea necesară înaintea unui astfel de meci, ţinând cont de apropierea de Pechea natală? Nu te caută apropiaţii, nu-ţi dau peste cap programul?
- Da, a fost o mică problemă acest aspect şi, din păcate, am fost nevoit să-mi închid telefoanele, nu pot să iau legătura cu nimeni. Cei care îmi sunt prieteni cu adevărat, care ştiu despre ce este vorba, mă înţeleg.
- La câţi pecheni te aştepţi să te susţină din tribune vineri seară?
- Nu pot să estimez, din ce mi s-a transmis se pare că sunt foarte mulţi care vor veni la meci. Sper să fie tribunele pline, îi asigur că vor avea ce vedea, le promit un meci pe cinste.
- Cu mult timp în urmă, la începuturile carierei la profesionişti, ţi-ai imaginat că vei ajunge vreodată să ai ocazia să boxezi chiar în Galaţi într-un meci cu o miză atât de mare?
- Mi-am dorit enorm, tot timpul, să lupt într-o gală în oraşul meu şi am crezut într-un astfel de moment. Ce-i drept, mă aşteptam să fie mai pe la început, nu chiar cu un meci pentru titlul european.
- L-ai analizat pe Mazikin, adversarul de vineri, ne poţi divulga care i-ar fi punctele forte?
- E foarte tehnic, a fost şi un amator foarte bun. Este periculos, dar am lucrat mult, l-am studiat foarte bine, îl cunosc pe îndelete şi o să fie totul bine. Are şi puncte vulnerabile, dar nu pot vorbi despre asta înaintea confruntării. Cert este că o să fie un meci bun, de mare luptă.
„Sunt pregătit pentru 12 runde”
- Cum anticipezi meciul, se va duce spre o decizie la puncte sau se termină prin KO?
- Împreună cu stafful ne-am propus să facem 12 reprize. Am nevoie de cât mai multe runde. Nu intri în ring doar să dobori oamenii, boxul este o artă pentru cine poate să înţeleagă asta. Trebuie şi multă atenţie, mai ales la categoria mea, unde o singură lovitură este de ajuns să te trimită în lumea viselor.
- Ai slăbit 11 kilograme, a fost greu?
- Nu mai greu ca altădată, doar prin respectarea programului obişnuit de înaintea unui meci. Am slăbit prin antrenamente şi prin dieta stabilită de cei din staff, ca de fiecare dată am un nutriţionist al meu care se ocupă de tot, de la apa de băut şi până la ce mănânc. Normal, greutatea mea de meci este de 115 kilograme, acum încercăm să boxez la 110-111, să vedem cum mă simt, iar până acum totul merge chiar foarte bine.
- Cum te caracterizezi ca pugilist?
- Sunt fericit că pot face ce îmi place, iubesc boxul şi lucrul care mă defineşte ca sportiv este că lupt cu inima.
„Şansa mea şi a lui Bute, că a fost sală în Pechea”
- Ai vorbit în ultima perioadă cu consăteanul Lucian Bute?
- Am avut telefonul închis mai mereu şi nu am putut vorbi, dar am primit mesajele sale de încurajare transmise prin intermediul presei şi îi mulţumesc.
- E o situaţie nemaiîntâlnită, cei mai buni doi pugilişti români de la profesionism ai momentului să provină din aceeaşi comună. Care este secretul, ce aveţi voi, pechenii, atât de special de reuşiţi în drumul spre marea performanţă?
- Nu ştiu dacă chiar avem ceva special. Poate cea mai plauzibilă explicaţie porneşte de la faptul că am avut şansa unei săli de box în comună, cu un antrenor, maestrul Felix Păun, care a ştiut ce să facă cu noi, să ne îndrume paşii pe drumul pe care ne aflăm acum. Şi sper să mai vină şi alţii, mai avem copii foarte talentaţi care vin în sala din Pechea.
