Victima arsă în service-ul de la Șendreni a murit. Un patron și afacerea vieții lui, spulberați de o scânteie

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Suveica mea de dulce şi de post,/ declar război indiferenţei tale:te lustruiesc, te mângâi, te sărut/ ca pe-un totem, zic rugi şi osanale,descânt să-ţi crească rostul şi să treci/ uşor, triumfătoare, prin urzeală,să nu se-ncurce iţele, să n-ai/ noduri pe pânză, intrigă banală!Pun fire de păianjen pe mosor,/ şi-ntind (pe sul şi vis) aiastă fire,ca pe un câmp, unde se duc soldaţi/ să ţeasă imnuri moarte de iub ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Te rog să-mi dai ce mi-ai luat, Jupâne!/ să-mi dai acum, că-i gata să închidăla orizont!... Sunt cel mai păcătos/nemernic din strâmtoarea Carotidă!?Ţi-am spus atunci, în primele secunde,/ să nu mă dai drept hrană la himere,să nu mă scoţi din trupul mamei, sfânt,/ atâta timp cât nimeni nu mă cere!N-ai ascultat... şi ai şi râs, Jupâne!/ apoi, ca pe un junghi m-ai dat afară,ca pe un orb m-ai îndemnat în sus,/ că ...

Da, sigur că da!... Cum coboară Arcadia îmbrăcată în frunze, însoţită de păsări care nu au mai fost aici, doar Nimeni o aşteaptă cu gânduri ascunse! Pe toate drumurile umblă, nu ai ce să-i zici! Stai la poartă şi-l vezi cum trece însingurat, repede şi îmbrăcat în iarbă, de parcă nu ştie pe unde vine Arcadia în sat, parcă nu vrea s-o piardă în lumea asta pustie! Şi nu se opreşte nici o clipă! Aleargă în toate părţile de tăcere şi de vorbire! Aleargă în scr ...

Da... nimeni nu ştie ce a fost, ce s-a întâmplat, ce s-a petrecut ieri în oraşul cu  negustori cumpliţi! În acest sens, am iscodit o sumă pertinentă de umanoizi, că aşa li se spune istor bipezi controlaţi de domnul Lucifer în goana după Nicăieri! Am îndrăznit să întreb un număr cât mai mare de bărbaţi şi femei, însă nimeni nu are habar să răspundă, nimeni nu ştie, toţi dau din umeri, toţi se miră şi toţi se comportă ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic şi ...

Doamna aiasta din barul aista mă priveşte frumos! şi foarte frumoasă! dar mult mai mult decât a naibii de frumoasă-i aiastă doamnă! bineînţeles, sunt mai mult decât lulea îndrăgostit de ea! vreau să-i dau o floare, dar ea-mi spune marţial: lasă, prostule, aşteaptă să se facă toamnă!... Parol, numai şi numai de dragul ei beau bere aici! eu nu am bani, însă beau toţi banii prietenului meu! beau şi mă holbez (elegant) la minunea de după tejghea! şi ochii doamnei parcă- ...

Înainte de mult aşteptata noastră întâlnire, te anunţ şi te avertizez că nu iubesc nici o Patrie! şi că nici o frică nu mă încearcă din cauza ei, pentru ea, deoarece exact în Curbură de Carpaţi o doare de inima mea şi de inima ta! că astă limbă (morfologia şi sintaxa) în care gândesc, şi în care citesc, şi în care scriu, şi în care dorm, şi în care mor fără oprire... mi-a dăruit-o Dumnezeu şi Mama, iar nu Patria! desigur, şi eu am fost născut într-un loc, � ...

Din colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou" O strig adeseori... poate m-aude.../ o strig încet, din ce în ce mai stins -sunt poamă coaptă printre poame crude,/ închin cuvântul, mă declar învins!Ce rost mai are... când se face seară/ şi cuibul ei rămâne trist şi gol,când clopotul vecerniei pogoară/ vremea şi timpul marelui obol?!Când ştiu că nu-i nici vorbă de-ndurare/ în ceastă judecată pentru tot,când văd că orice fel de aşteptare/ în rugă nu dă-n mugur ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Eu ning, tu ningi, el ninge - / conjugăm plus-curat într-un verb -masculin avem viscol în sânge,/ feminin substantivele fierb !!!Numai ea nu mai ştie să ningă - / a rămas pe-o golgotă de crengi -troienim cu duminici şi frică/ pe tot mirtul pronumelor reci !!!Eu mor, tu mori, el moare - / uite-aşa conjugăm şi trăim -până când oare cine ori care/ coase-n lacrimi arnici pe chilim !!!Numai ea nu mai ştie să moară - / stă ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Furnicile se suie pe degetele drepte,furnicile se suie pe degetele stângi -toate mi-aduc n-aminte cea mai curată vreme,când căutam cărarea, când căutam (pe brânci)o cale spre lumină, spre-acel Ceva deschis:un vârf, un sus, o rază, o frânghie, o scară,şi nu eram aproape... şi nu eram departe,mi se părea urcare-ntr-un fel de paraclis -părere că (în veacuri) nimic nu mai pogoarăsă ia moarte din viaţă, să ia viaţă din ...

Mă sui în autobuz. E duminică. E ora șapte și douăzeci și șapte, antemeridian. Nădăjduiesc să nu mă mai sâcâie nimeni cu decibeli orali peste limitele admise de bunul simţ. Mă aşez şi deschid o carte cu psalmi. Cu fiţe de doamne/dive sus/puse, din staţia Ţiglina Unu urcă două trăncănitoare de serviciu pe traseul lui 9. Se năpustesc elegant şi ocupă locuri faţă-n faţă, uite-aşa, pentru ca să-şi vadă gesturile, să-şi controleze mişcările, să se-nţeleagă, ...