PE MARGINEA ACEASTA A LOCULUI ACELA E MARGINEA ACEEA A LOCULUI ACESTA – nu se aude nimeni şi nu se vede nimeni, celestul stă-ntr-o doară şi tace cu celesta (!)   nimic-nimic n-arată c-a fost şi-o să mai fie vreun suflet al mişcării în sine, pentru sine – şi nici o fulgerare de gând ori ipoteză nu răscoleşte starea, nu face rău sau bine (!)   adio izbândirii în cest ne/drept estetic, în cest fără acolo, în cest fără aicea – ce simplu psihedelic, ce pur paradigma ...

Într-un singur glas, bucuroşi că mai trecem o dată pe lângă hatmanul Mazepa şi că ne vom umbla pe Libertăţii, una dintre cele mai liniştite şi arhaice stradele din Galaţi, aprobăm pozitiv propunerea prietenului Rică, mai ales că eu am mai fost în perimetrul casei şi ogrăzii şi grădinii sale când munceam (pe bune!!!) ca să funcţioneze Protecţia Civilă în caz de Urgenţă, ferească Dumnezeu!... Aşadar, sărutăm mâinile Mariţei cu statueta Mariei la gât, îi salută ...

Bună dimineaţa, doamnă - toate sunt curate şi bune şi frumoase cum le-ai lăsat: soarele răsare tot din partea cealaltă şi apune tot în cealaltă parte, încă rotund şi adevărat! Bună ziua, doamnă - muşcata din fereastra sudică tace şi încă nu s-a uscat, iar violeta din fereastra nordică mă întreabă de ce nu ai spus nimic şi de ce ai plecat! Bună seara, doamnă - fluturele albastru zboară în zigzag şi-şi caută hodină exact în locul pe care-l ştii şi unde l-ai ru ...

Da, sigur că da! E chiar maica ofiţerului, Sofia! E chiar maica mea, Ruxandra! Oare să credem într-adevăr? Ori să credem că ni se pare? Chiar atâta de adâncă răvăşire să fi stârnit ceastă DUHOVNICEASCĂ argheziană rostită-n şoaptă de maior, încât să avem vedenii? Da, negreşit, poema lui Tudor de la Mărţişor nu-i de ici, de colo... nu-i una care să-ţi adoarmă comprehensiunea! Te determină să-ţi aduci aminte Trecutul ultimului Viitor, să-ţi aminteşti că nu eşt ...

(!) acolo, în satul cu greieri desculţi/ prin boabe de rouă, îs ochii curaţi ca izvorul cel vechi/ sub luna cea nouă (!) (!) acolo, în satul cu ghiers nemurit/ în pomi şi-n cătină, fântânile toate au păsări de cuib/ sub luna cea plină (!) (!) acolo, în satul cu fluturi stăpâni/ pe vară şi toamnă, s-aude un somn şi un vis năruit,/ şi gândul mă-ndeamnă să plec şi s-ajung înainte de-a fi/ târziu peste-aceste poghiazuri sacrate-n vroiri de ţărani/ cu lacrimi celes ...

Parol, ca şi cum toţi am fi într-altă Dimensiune, aşteptăm, vrem să se întâmple ceva, să se facă posibilă Revelaţia! "Ce-ai uitat?" - îl chestionez pe Maiorul artilerist. "N-am uitat nimic!" - zice surprinzându-ne pe tustrei şi... pe Mariţa. "Am fost până la Cimitir!" - parcă se scuză straşnicul Ofiţer. "Şi - continuă prietenul - dacă nu ştiţi, vă raportez eu: în Cimitir e o altă Dimensiune! O altă Dimensiune pentru cei care ştiu cu ce se <<mănâncă>&g ...

(!) doamnă-mbătătoare dulce MĂTĂCIUNE, te aştept - de-o viaţă - să ajungi la poartă măcar o secundă - numai tu-(mi) poţi spune dacă este VIE sau dacă e MOARTĂ greaua mea UITARE tocmai de ATUNCEA, când eram alături ş-auzeam cum CRUCEA mă striga pe drumuri ca să nu mă PIARDĂ, să nu-mi fac din visuri ARTĂ pentru ARTĂ (!) (!) de ce taci atâta, doamnă-mbătătoare? tu mai eşti ACOLO, în COPILĂRIE?! sunt sătul de surda straşnică UITARE - vino şi mă SMULGE din ce-a ...

Ne aşezăm la masa noastră pregătită şi gătită ca pentru o întâlnire astrală! Şi ne uităm spre uşă! Şi nu ştim ce să începem, de ce să începem, cum să începem şi pentru cine să începem, chiar dacă ştim că pentru noi nu mai contează timpul şi vremea şi coordonatele şi locul exact în care credem că suntem la discreţia istui Neant Frumos şi Urât şi Gratuit! Sorbim din Dealurile Bujorului şi aşteptăm să apară maiorul Romică Bălan! Oare de ce întârzie? S ...

(!) am să te smulg din timpul cel ETERN şi-am să te-(a)duc într-o VREMELNICIE, unde-ai să fii mai mult decât a fost tot ce-ai crezut c-o fi să (nu) mai fie (!) (!) am să-ţi arăt ce face-un VALŢ nocturn când i se-ntâmplă sfânta DĂNŢUIRE a noastră şi a celor care vor în fiecare CLIPĂ o SCLIPIRE din OCHIUL celui care dă la TOATE APROPIERE prin SINGURĂTATE (!) (!) am să te scriu pe SUFLET şi pe TRUP cu poezii despre CE-A FOST ODATĂ şi despre CE-O SĂ FIE ÎN CURÂND, pe NE ...

Din uşa crâşmei, Mariţa ne face semn să ne grăbim! Nu ne grăbim! Mai ales că suntem marcaţi de bocetul pe care tocmai l-am ascultat! Şi mai ales că toţi avem pe cineva drag în cest Subsol primitor, dar şi în alte şi alte Subsoluri răspândite pe toată rotunjimea istui Lut ne/pieritor! „Nu ne grăbim, că tot acolo ajungem!” - decretează Grigore. „La crâşmă sau la Cimitir?” - se amuză Rică. „Mai întâi la Cireşica, ş-apoi la Dormitor!” - ironizează mucalitu ...