Se întâmplă o dată la o sută de ani! Să fii în Alba Iulie, oraş declarat "Cealaltă Capitală", parte dintr-o inimă cu mii de capete, înseamnă, desigur, emoţie venită din toată lumea noastră.
La Alba Iulia, în Sala Unirii, am cunoscut de pildă un cercetător din Piteşti, ocupat să scrie istoria neamului, care îmi mărturisea că tocmai se întâlnise… întâmplător cu fiul său, venit direct de la Londra, ca să fie prezent la eveniment, înainte chiar de a-şi vedea părinţii! Am avut şansa nu numai să ajung la serbarea Centenarului de la Alba Iulia, la reconstituirea semnării actului Marii Uniri, apoi a primirii Armatei române în cetatea Alba Capitolina, construită în 1738, de arhitectul Giovano Morando Visconti.
Pe străzi, am întâlnit puhoi de oameni cu tricolor, inclusiv pe faţă sau pe buze, folosindu-şi cu bucurie aparatele foto, la trecerea soldaţilor în uniforme atât de pline de glorie. Mulţi, de la vârstnici la copii, au cântat vechi versuri de îmbărbătare şi sacrificiu şi au strigat din inimă "Trăiască România Mare!" şi "Vivat!". În două zile, s-au perindat prin oraşul cu 74.000 de locuitori peste 100.000 de români, veniţi din toată ţara şi de peste graniţe: aceeaşi cifră sfântă a delegaţilor de la proclamaţia de acum un veac. Dincolo de scenariul reconstituirii istorice, depunerilor de coroane, inaugurarea Monumentului sau atractivele defilări, spectatorii s-au fotografiat zeci de minute cu "soldaţii" în haine de epocă. Câţiva m-au prins şi pe mine; unii mi-au confundat melonul de ziarist antebelic cu pălăriuţa unui preot greco-catolic. "Săracu´, a fost rănit pe front" - am auzit şi comentariul unei privitoare la vederea legăturii care îmi susţinea braţul.
Echipa gălăţeană care m-a condus 600 de kilometri, prin Pasul Oituz, spre Alba, era formată din voluntari gălăţeni: colonelul (rezervă) Adrian Tăbăcaru şi, îmbrăcat în prima uniformă a basarabenilor din armata aliată ţaristă, Teodor Bolea, cu sabia sa ascuţită din 1904. Am trecut întâi prin "ecluza Timpului", la Muzeul Naţional al Unirii, unde muzeograful Marius Cristea le-a asigurat "acrilor" voluntari un tur special, cu eleganţa expunerii, în amănunte inedite şi curajoase. Aveam să-l vedem şi pe muzeograful Tudor Roşu, cel care a comandat apoi Garda Naţională, reconstituită acum. Cu pasiunea studierii amănuntelor istoriei, colecţionari înrăiţi, voluntarii ilustrează gratuit, de la Iaşi la Verdun, o lume apusă în glorie, au pătruns cu toţii la… Geniu: am împărţit un dormitor comun al cazarmei Batalionului 136 Geniu "Apulum", cu ziduri de trei metri, construită cu veacuri în urmă de austrieci, unde ne-a întâmpinat lt. col. Dumitru Boghiţoi, inimosul comandant al unităţii, care a fost o gazdă perfectă şi s-a pozat cu noi, şi alţi militari în ţinută modernă NATO fotografiind de asemenea, ca şi restul populaţiei, uniformele glorioase de acum un veac, unele având chiar şi piese autentice. Au fost multe asociaţii de reconstituire istorică venite din ţară, noi fiind invitaţi de Asociaţia Tradiţia Ostăşească, "comandată" cu autoritate şi umor de dr. Emil Boboescu, de la Muzeul Militae Naţional "Regele Ferdinand" din Bucureşti. I-am putut cunoaşte, cu poveşti de viaţă şi glume, pe colecţionarul de efecte militare Liviu Burcea, purtând pălăria vânătorilor de munte, pe cercetătorul Constantin Murgoci, fost negustor legal de arme, sau pe infanteristul Vali Popa. Am admirat caii puternici şi graţioşi, cu pielea strălucind şi copitele lăcuite, călăriţi cu graţie ostăşească, în fulgerul săbiilor, grupul fiind condus de comandantul Mihai Cotei. Am aşteptat ca enormele porţi din lemn masiv ale Porţii a III-a a Cetăţii să fie mişcate de mecanismele lor, pentru ca lungul şir militar să intre în cetatea al cărei contur apare obsesiv, ca o floare stilizată, chiar şi pe capacele de canalizare.
Am întâlnit ardeleni, regăţeni, bucovineni din Rădăuţi, basarabeni din Bălţi. "Vin din Italia, vă mulţumim!" - ne-a făcut din mână, din public, o doamnă. Strigând cu bucurie "Trăiască România Mare!", Ariadna venise din Israel, via Germania, ca să fie, alături de noi, "soră medicală" în corpul înfiinţat de Regina Maria. Iar un domn... ţăran în port strămoşesc s-a dovedit a fi chiar directorul Muzeului Automobilului Românesc, din Câmpulung Muscel, ing. Emil Hagi.
A fost adus pământ românesc din cele patru zări şi depus în urnele din faţa Sălii Unirii. A fost reconstituit apoi "Acel DA" al Unirii.
Cu emoţie, în Sala Unirii, unde a fost semnată hotărârea românilor transilvăneni, am citit, săpată în piatră, la subpunctul 4 al celui de-al treilea dintre cele nouă puncte ale "Proclamaţiunii", ce seamănă cu Primul Amendament al Constituţiei SUA, cel privind libertatea "Desăvârşită libertate de presă, asociere şi întrunire, libera propagandă a tuturor gândurilor omeneşti".
