Poeta Cezarina Adamescu i-a dăruit unul dintre sonetele sale autorului cărţii de versuri "Simfonie neterminată", lansată pe 6 noiembrie, la Salonul Cultural "Armonii de toamnă", al Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor, condus de prof. Ghiţă Nazare. Prezentatoarea a primit mulţumirile poetului emoţionat, "ca de la poet la poiată", a şarjat cu autopersiflare ghiduşă aceasta, mai în vervă ca niciodată.
Crescut în greutăţi, ca orfan de tată, căci părintele i s-a prăpădit la Cotul Donului, poetul de carieră târzie Paul Rotaru a rămas însă un optimist care te molipseşte. Chiar dacă în scris este melancolic. L-am cunoscut mai bine în anii ´80, la ICCPAM, unde lucram amândoi, iar munca în acest institut de prestigiu de pe platforma Combinatului a făcut astfel legătura firească dintre cele două foarte diferite lansări de carte din cadrul salonului, căci monografia "Cronicile Combinatului", de Petru Todoran, a adus, cu exactitate, şi poezia tinereţii trecutului, chiar dacă într-o muncă grea şi periculoasă. De altfel, şi poeta Cezarina Adamescu a lucrat o viaţă în Combinat, ca bibliotecară. În sală, foşti directori CSG şi oţelari pensionari, chiar şi enerica fostă macaragiţă Victoria Băleanu. Au fost alături la lansări prietenii salonului - cititori, prozatori, poeţi, epigramişti (a scris pe loc despre lansări Vasile Manole), unii venind de la orele Universităţii Vârstei a III-a, de pe "platforma" Universităţii "Dunărea de Jos".
"El a găsit calea cea mai scurtă către eternitate, prin poezie" - "o oază în care se refugiază", face poezie cu "o sublimă detaşare", dar şi cu "o reală preţuire pentru valorile noastre naţionale", "poezia slujindu-i drept reazem al vârstei", a spus poeta, în prezentarea sa.
"Poezia mi-a venit târziu, dar atunci când a venit nu i-am mai dat drumul!" - a mărturisit Rotaru, la această a şasea carte "forjată" de el, toate în ultimul deceniu. Şi, demn de Cartea Recordurilor, a debutat editorial la 70 de ani, mult mai târziu chiar şi decât Arghezi.
Descoperit de poeta Angela Baciu, Rotaru s-a apucat serios de treabă, scrie o poezie cu rimă clasică fără cusur, cu modernitatea cuvenită, despre care vorbeşte cu o frumoasă modestie: "Mă consider un începător".
