Mausoleele vrâncene, artă şi drame

Mausoleele vrâncene, artă şi drame
Evaluaţi acest articol
(8 voturi)

Câteva basoreliefuri din panoplia de chipuri legendare de mari români a "fabricii de istorie văzută" de la Galaţi au poposit la Răcoasa, comună cu vreo 3.000 de suflete în care se găseşte şi satul Mărăşti, cel cu pământul înroşit de sânge în august 1917, unde au căzut şi nenumăraţi gălăţeni ce nu trebuie niciodată uitaţi!
Mărăşti, sat erou, complet distrus în Primul Război Mondial, un Lidice românesc.
Am plecat la drum lung, în urma unui gest patriotic, pentru educarea de suflet a mărăştenilor de mâine: tânărul primar al comunei, medicul veterinar Vladimir Păun, a aflat despre proiectul Asociaţiei "Frontiara Gălăţeană", iniţiat de către preşedintele acesteia, col. (r) Didel Bădărău, de a împânzi ţara (basoreliefurile au trecut şi în Basarabia!) cu chipuri istorice esenţiale, sculptate. Astfel, edilul vrea să marcheze, pe banii săi, amintirea luptelor de la Mărăşti, "prima victorie adevărată din istoria armatei române moderne", după cum spunea generalul Averescu, care intenţiona chiar să facă ridicări topo aici, spre a reproduce în Capitală, pentru viitorime, scena luptelor.
L-am însoţit într-un periplu potrivit Centenarului, pe la mausoleele Mărăşeşti, Mărăşti şi Soveja, pe col. (r) Adian Tăbăcaru, vicepreşedintele filialei Asociaţiei culturale "Tomis" Constanţa, de reconstituiri istorice, care a transportat cele patru basoreliefuri-medalion cerute: câte două cu chipurile regelui şi al reginei întemeietori ai României Mari, lucrări de artă menite să împodobească, cu tâlc, fosta şcoala pentru fete, ctitorită de regină la reconstrucţia Mărăştiului, dar şi murii bisericii reconstruite tot de către regina "mamă a soldaţilor", locaş având hram chiar numele său, Sf. Maria Magdalena. Chipurile regeşti turnate au fost realizate de sculptorul gălăţean Mugurel Vrânceanu, cunoscut şi pentru lucrări de inspiraţie religioasă bizantină.
Lucrările urmează să fie vernisate, într-o serbare a comunei, de Sf. Ilie, cam în preajma zilei de 24 iulie (acum un veac era, pe stil vechi, data de 11), când, în 1917, la Mărăşti, sub comanda generalului Alexandru Averescu, armata germană suferea prima sa înfrângere, una de pomină, fiind împinsă mult înapoi peste linia frontului, cu mari jertfe însă.
La Mărăşeşti a fost primul nostru popas spre Tecea. Au urmat, ca pe aţă, Mausoleul de la Mărăşti, şcoala din sat a reginei şi biserica în clopotniţa căreia nemţii au instalat cuiburi de mitraliere, urmele fostelor tranşee şerpuite în spatele Mausoleului, apoi cu popas şi la Mausoleul Soveja, la cimitirul german de acolo şi prin alte locuri cu peisaje mirifice, dar prea depopulate şi fără fluxul meritat de turişti…
"Cel mai mare mausoleu din ţară", aşa ni l-a prezentat ghidul nostru de la Mărăşeşti. Unul dintre cele mai mari din Europa! În curând, urmează să se materializeze, spune dumnealui, şi demersurile de a trece uriaşa construcţie în patrimoniul UNESCO. Aici construcţia trebuia să fie şi mai măreaţă, o Biserică a Neamului, spune ghidul, dar s-a tot tăiat din deviz: s-au terminat banii din subscripţii, inclusiv cele generoase de la gălăţeanul Georges Negropontes şi de la rege, şi s-au aşteptat, în ´38, alte liste de subscripţii…

Trupul gălăţeanului Grigorescu, pe pământul gălăţeanului Negropontes

Sarcofagul generalului Eremia Grigorescu, absolvent de Sorbona - locatar în adolescenţă, la Galaţi, pe străzile Militară (azi, Armata Poporului) şi Mazepa, elev la LVA, în oraşul în care era chiar să piară într-un accident - ocupă locul central în Mausoleu.
Mausoleul a fost prima clădire din ţară cu o asemenea anvergură, beneficiind de noutatea betonului armat, înalt de 20 de metri, locul de veşnică hodină pentru eroi - peste 5.000 de soldaţi şi ofiţeri, aşezaţi în nouă cripte comune şi 154 de cripte individuale. Poţi să vezi aici craniile, stivuite precum nişte cărţi în rafturi - români care au suferit de frig şi foame, aliaţi ruşi cu craniul mare, inamici germani, mulţi aproape copii. M-au marcat şi criptele celor fără arme - preoţii Ştefan Ionescu (zis) Cazacu şi Grigore Nicolau, căzuţi în timp ce îi îmbărbătau pe soldaţii eroi de alături în veşnicie. Mausoleul, acoperit de sculpturi în marmură, se întinde, înconjurat de obuze parcă străjuitoare, pe o suprafaţă de peste 11.000 metri pătraţi. "Cupola Gloriei" are o friză din piatră, sculptată de Ion Jalea (cu două ample lucrări şi la Galaţi - basorelieful "Concertul" şi statuia lui Cuza) şi Corneliu Medrea.

Soldatul Necunoscut, mutat în noaptea… comunismului!

Soldatul Necunoscut nu mai era acolo încă din 1991, când a fost mutat la locul de veci iniţial, în mausoleul din Parcul Carol bucureştean. Pentru că Groza era încă acolo, eroul a fost aşezat mai spre uşă.
Mormântul Ostaşului Necunoscut a fost demontat în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1958 şi strămutat la Mausoleul Mărăşeşti. Pe 13 mai 1923, adus special pentru o ceremonie specială, urmând… să se întoarcă în Capitală, Ostaşul a fost desemnat de către unul dintre cei mai dotaţi elevi din ţară, care a ales între zece sicrie cu osemintele unor ostaşi neidentificaţi. "Acesta este tatăl meu", a rostit emoţionat deasupra celei de-a patra racle, în Biserica "Adormirea Maicii Domnului" de la Mărăşeşti, orfanul de 12 ani Amilcar C. Săndulescu, de la Liceul Militar "Dimitrie A. Sturdza" din Craiova. Soarta de tip… românesc a făcut însă, observa ghidul, ca recompensa primită de copilul orfan meritoriu cu această ocazie să fie una… mortală. Trimis, alături de colegii din liceul militar, într-o vacanţă la Sanatoriul Militar din Techirghiol, băiatul avea să piară înecat, înainte de a deveni cine ştie ce glorie a ţării!

Măriuca, "fata din nuc"

În mausoleu se poate vedea şi cripta eroinei de numai 12 ani Măriuca Ion Zaharia, din satul Răzoare, de lângă Mărăşeşti, care a înlocuit un observator român doborât de inamic. Fetiţa a urcat în nuc şi a continuat să transmită informaţii preţioase, până să fie şi era ucisă! Cândva, în ´69, a fost omagiată într-un film artistic, dar puţini dintre copiii de azi au cunoştinţă despre actul ei total!

"A.M.R." - un mesaj aproape… istoric

Mircea Balica, bunul nostru ghid, de profesie conservator, are un sfert de veac de când este prezent aici, la datorie. Vine foarte devreme, hoinărind prin păduri, iar de multe ori stă aici singur, până la apariţia vreunor vizitatori iubitori de istorie. Între timp, migăleşte la conservarea şi restaurarea unor artefacte, unele descoperite chiar de el. A descoperit, la reabilitarea zidurilor, că pe vremea lucrărilor din epoca comunistă, când mâna de lucru era asigurată de soldaţi în termen, de la "Diribau", cum se numeau popular cei forţaţi să construiască, unii au scrijelat o cifră - câte zile lungi de armată mai aveau - şi un "A.M.R." (prescurtarea de la "au mai rămas"). Momente istorice grele, care transpar, dacă ştii "să citeşti" în ele.

O bătălie puternic mediatizată de francezi

După istoricul Constantin Kiriţescu, în a sa istorie a războiului, premiată de Academie (unde apare şi Bătălia Galaţiului, din ianuarie 1918), la Mărăşeşti, sub conducerea  generalului Eremia Grigorescu, chemat să-l înlocuiască pe generalul Constantin Christescu, care nu era agreat de aliat, generalul rus Alexandr Ragoza, care şi-a şi retras trupele din bătălie, luptele, desfăşurate vreme de aproape o lună, au însemnat, prin intensitate şi proporţii, "cea mai mare bătălie care s-a dat pe frontul românesc în decursul războiului mondial".

Citit 2591 ori Ultima modificare Joi, 11 Iunie 2020 21:57

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.