„Privea, dar mintea lui nu avea nicio percepţie. Era în transă. Două cruci pe un fond albastru ca de vitraliu. Crinii galbeni şi scutul cavaleresc în galben albastru, cu încadratură roşie, capetele toiagelor ţâşnind în jos, pe ele desfăşurându-se panglica cu inscripţiunea. Nicio revelaţie, nici un tremur nervos. Se uita, dar vederea era pur homerică, restrânsă la o obtuzitate totală şi pentru exterior şi pentru interiorul golit. Acesta nu mai era Rogerius, nu mai era nimeni” (Marius Chiru, Rogerius) Oamenii care înnoadă legături cu cenaclul Noduri şi Semne rămân legaţi, într-un fel sau altul. Acesta e cazul şi lui Nelu, tatăl unei vechi şi foste membre de cenaclu, acum plecată din Galaţi. Îi mulţumim lui Nelu pentru cadrul familial pe care ni l-a pus la dispoziţie vinerea trecută. Ei, în acest cadru familial, Marius Chiru ne-a mai citit un fragment dintr-un roman, ne-a mai povestit câte ceva despre Rogerius. Inconstant, cu fraze ba prea lungi, ba prea scurte, inconsecvent cu timpurile verbelor, cât şi cu termenii, ba arhaici, ba prea moderni, lui Marius Chiru îi ies rareori descrierile (Andrei Velea). Marius Grama remarcă şi el o lipsă a logicii textului, frazele încâlcite, dar nu poate să nu observe şi o obişnuinţă a scrisului, încheind: „Nu-ţi spune nicio poveste”. Despre fragmentul citit, Victor Cilincă spune că nu are creştere, e liniar prin emoţie, iar despre personaje că nu ar avea reacţie. Chiar dacă dialogul din fragment ar trebui să aducă mai multă dinamică textului, acesta nu îşi atinge scopul, spune Octav Miclescu, care continuă: „Este un text tern, steril, nu-mi spune foarte multe”. Prozatorul frazelor sacadate, Ion Avram, îi propune lui Marius să se detaşeze un pic, ca autor, de text. „Sunt foarte multe verbe la imperfect, oboseşte, adu textul la prezent. De asemenea, nu stăpâneşti metoda de a împleti descriptivul cu meditativul”, îi mai spune Ion Avram lui Marius Chiru.
Astăzi, la sediul cotidianului „Viaţa liberă”, la ora 18,00, citeşte Stela Iorga.
