Motto:"iar câinele - prieten bun cu luna/ - ham! ham!... păzește fluierul de os;/tot mai bătrân, ion sapă întruna/ fântâni adânci, cu gurile în jos,/să aibă apă cine-o fi să vină/ în urma lui, pe singurul pogon/ -e vinovat... și n-are nici o vină:/ ion în sat e poreclit ion"                                                                                      (Iolanda Cremene) (!) vino mai ap ...

(!) era frig şi vânt şi zăpadă cât poate ochiul şi gândul să încapă - veniseră foarte mulţi oameni s-o plângă şi s-o ducă la groapă (!) (!) veniseră din sus şi din jos, din satul ei, din satul meu, din alte sate - se uitau la ea cum tace în sicriu, cu mâinile şi cu picioarele legate, de parcă i-ar fi fost cuiva frică nu cumva să se ridice - deodată - şi să spună: bine aţi venit, dragii mei, hai să mergem în ogradă, luaţi loc sub tei, staţi la masă, lăsa� ...

Nu... Grigore Papugiu nu pare surprins că i-am citit gândurile instantaneu! Asta-nsemnează că a învăţat lecţia/ morala din urmă cu vro doi ani şi jumătate, când am scris cum „m-a bântuit iluzia că timpul trece ca o bicicletă, ca o basculantă, ca un proiectil!”... şi cum „m-a obsedat gândul că distrugerea tuturor aparatelor şi instrumentelor de măsurare a timpului ar produce o linişte instantanee, un fel de linişte fără viteză, fără devreme, fără târziu!”... ...

(!) o, Doamne, câţi Fluturi de Lampă/ aşteaptă pornirea Luminii -nu au nici Astâmpăr, nici Foame,/ nici Sete, nici Somn, nici Răbdare,nici Milă nu au, şi nici Teamă/ - Nimica nu-i poate întoarcedin Visul şi Gândul şi Zborul/ spre Moartea cea Mică sau Mare (!)(!) nu cred că există vro altă/ mai naltă Izbândă cum ceastăpândire, cum ceastă năvală,/ cum ceastă-ncercare Divină (!)(!) o, Doamne, primeşte-mi Ofranda - rostesc şi ridic Mulţămirecă sunt printre Fluturi d ...

Oare cât e ceasul? – mă întreabă Grigore, uitându-se pe pereţi, poate vede vreun orologiu cu cuc, cu pupăză, cu sticlete, cu vultur, cu găină, cu măcăleandru. Nu ştiu cât e, dar la ce-ţi trebuie să ştii? – îi răspund în doi peri, mai ales că sunt un duşman al instrumentelor de măsurare a timpului. Vreau să prind „Moromeţii” la televizor, că-l dă-n seara asta, pe TVR-2! – huruie Papugiu. Păi, nu l-ai văzut pân-acuma? Ai citit cartea? Ce părere au de celebr ...

Ce nalt este dorul de mama,/ oriunde, oricum şi oricând aş fi...nu-i nimica, în lumea/ aiasta, mai viu şi mai sfânt! Ce drept este dorul de mama,/ şi aprig, şi mult mai adânc decât adâncirea din suflet/ când ochii n-o văd şi o plâng! Ce lung este dorul de mama,/ şi pur, şi cuprins într-atât, cât poate o inimă-ntreagă/ să umble mereu până-n gât! Ce scump este dorul de mama.../ îl văd şi-l aud şi-l suspin cu cea mai frumoasă tristeţe/ cumplită şi fără amin! ...

Sigur că da! Cum scriam în finalul textului de ieri, Vasile Lehăduș se pregătește să ”coboare” în Dunăre și să vadă de ce barca ia apă. Da, am spus bine ”să vadă”! Pentru că boxerul știe să înoate foarte bine și cu ochii deschiși. Așadar, se dă ”jos”, în apă, moment în care ambarcațiunea se dezechilibrează, se răstoarnă și se face ”capac” - cum se zice în limbajul navigatorilor -  pe suprafața fluviului indiferent. Mariana, cele două fetițe și ...

(!) la început a fost Nimic/ umplut cu Tot ce (nu) se vede (!)   (!) apoi – distinct şi (ne)lumesc/ şi (ne)greşit şi pe-ndelete – a răsărit primul Cuvânt/ şi-a asfinţit din Întâmplare, şi iar, şi iar – (ne)rod, (ne)drept – / Sămânţă de Continuare (!)   (!) sigur că da (!) sigur că da (!)/ mai înapoi, mai înainte, plus-minus – Maica, într-un Rost,/ era şi ea printre Cuvinte (!)   (!) târziu? devreme? – nu mai ştiu – / printre Balade şi Idile, a plâns ...

Cum scriam în ziarul de ieri, boxerul gălățean Vasile Lehăduș a avut o viață sportivă bogată/ tumultuoasă, dar și o viață de familie plină de imprevizibil, traversată de multe, foarte multe necazuri/ pățanii/ drame/ tragedii. Când am aflat prin ce a trecut cu întreaga sa familie, am zis că ascult ficțiuni, că nu se poate așa ceva, mi s-a părut incredibil. Oricum, întâmplările au fost/ sunt reale, tragice, răscolitoare, greu de crezut că au putut fi suportate de un b ...

(!) ori poate-ntr-o clipă de silă/ m-a dat demiurgul drept hrană pământului lacom... ori poate/ vro steauă pletoasă, golană a vrut să mă lepede-n grabă,/ din sânu-i cu ţâţe inapte, să scap de-o poreclă naivă/ din cest univers: papă-lapte (!) (!) ori poate-ntr-o clipă de lene/ am fost azvârlit la-ntâmplare, să aibă şi asta, sărmana,/ rostire şi rost şi candoare, să nu se audă că râde/ în vreri şi în braţe celeste, să nu se audă că plânge/ în ghearele lumii ...