Cred că se poate, însă eu nu ştiu nici când începe, nici când se sfârşeşte, chiar dacă iau devreme din târziu şi tot din ce nu-nseamnă pământeşte! Întreb un om, întreb şi-un animal, şi-o pasăre, şi-o plantă, şi-o visare... n-aud răspuns, mă uit universal, îmi pare că-s nedrept, că nu-s îmi pare, că stau într-o bucoavnă cu nimic: un fel de-ascuns... ne-tot şi în mişcare!   Cred că se poate, însă eu nu ştiu să dau în mugur, şi să dau şi-n floare, să ...

CLICK AICI pentru a CITI Terapie intensivă (I) CLICK AICI pentru a CITI Terapie intensivă (II) CLICK AICI pentru a CITI Terapie intensivă (III) Sigur că da! se revarsă zorii! i-auzim, însă nu-i vedem! ai dracului şi zorii ăştia! fac de capul lor! trebuie să ne ocupăm şi de ei, să vedem ce hram poartă! cum şi miliţianul din cartea prozatorului Ion Avram, „Aşteaptă-ne, Lazăre!” promitea că se va ocupa cu praful drumurilor din Cudalbi! cum şi fiecare dintre oamenii alc� ...

De azi... e dezlegare la fasole, la baraboi, la burcă, la rahat... la tot ce se mai poate până unde toţi imbecilii noştri au scuipat! Aşa se poartă-n ţara asta sfântă, păscută de nemernici şi bigoţi, de adormiţi la toacă, de lichele... ai vrea să-i dai uitării, dar nu poţi! Aştepţi, din dezlegare-n dezlegare, un predicat divin, un subiect specialist în cuie şi în ţepe, să dea şi-o dezlegare la respect! Să smulgă lenea de la talpa ţării, somnul din vis, rugina d ...

CLICK AICI pentru a CITI Terapie intensivă (I) CLICK AICI pentru a CITI Terapie intensivă (II) [Bine aţi venit în ceastă sferă!/ sau în cest cub! sau în ce vreţi! vă rog,/ nu mai fiţi trişti! şi nu mai scoateţi lacrimi!/ şi nu mai credeţi că n-aveţi noroc!// Lăsaţi uitării tot ce vă ucide,/ tot ce vă doare, tot ce nu-i la fel!/ priviţi la cer, la steaua ce-i a voastră,/ luaţi lumină, treceţi prin inel,/ prin ce mai însemnează o iubire,/ pace, sfinţire, stimă şi ...

Nu mă mai duc la vale niciodată, rămân aici, cu tine, lângă cer... de-acolo-i mult mai greu şi mai departe ca să ajung aproape, să mai sper! Ţi-aduci aminte cum, la începuturi, scânceai pe sus, şi eu scânceam pe jos? eram pe calea laptelui, în faşă: tu - făt-frumoasă... şi eu - făt-frumos! Îţi aminteşti cum te chemam la vale, pe ţărna mea, să ne jucăm şotron? tu mă chemai la deal, să văd că suntem sclavi simpli ai aceluiaşi eon... acel ce te-a făcut să-mi d ...

Cu lapte de la mama am ajuns la poarta celor şapte ani de-acasă... şi am bătut încet...şi m-au primit chiar la-nceput de toamnă majestoasă,   chiar când se suie galbenu-n gutui şi se adună poamele pe masă, când sunt tristeţi pe suflet şi pe gând... şi păsări rare în pădurea deasă!   Cu lapte de la mama am făcut trei paşi încolo şi doi paşi încoace... aşa, încet-încet, mă-ndepărtam de-un templu-adânc, de linişte şi pace,   de făt-frumos, de zmeu şi de nor ...

CLICK AICI pentru a CITI Terapie intensivă (I) Sigur că da! Suntem nişte amăgiţi! Amăgiţi de tot, putem spune! Motivele sunt cu duiumul! Dezamăgitorul Ion Mutelcă ne priveşte compătimitor şi părându-i rău, parcă, de starea noastră deplorabilă din cel puţin acest punct de vedere! Şi, ritualic, ne serveşte cu câte-un ceai împotriva păcălelii, adicătelea câte o ceşcuţă în care se observă licoare cu miros de nu-mă-uita! Sorbim încet, civilizat! Încă nu ştim ce e ...

Sunt amăgit. Cauză pentru care mă duc la consultant. Acesta nu prea are clienţi. Fiindcă toţi oamenii sunt fericiţi în jurul meu şi în jurul lui. Ajung foarte repede la cabinetul său, un fel de sferă înscrisă perfect într-un cub, astăzi, ori un fel de cub înscris perfect într-o sferă, mâine...şi tot aşa, într-o alternanţă căpietoare şi într-un mod demonstrativ al ideii că acest tip de specialist nu poate fi decât un prototip al domeniului, un estetician pur-sânge, ...

Pământ udat cu lacrimi româneşti, miroşi a ne/răbdare şi a sânge... dar mai aştepţi să vină Mama ta, să simţi cum te îmbraţă şi te strânge la piept, şi te sărută, şi te ia... (îi dă afară pe străini, adică, pe cei care-au muşcat din carnea ta şi-au vrut să-ţi împle sufletul cu frică, dar se pălesc şi se sfărâmă când străbunul tău din Dacia te strigă!)...   Din vlaga ta s-au plămădit poeţi, s-au pus jurări şi lauri pe morminte, s-au răstignit pă ...

Nu mă număr printre habotnici. Vizitez biserica, dar nu ca un fanatic. Mă aplec în faţa dumnezeirei, dar nu ca un bigot. Pot intra-n binecuvântarea unei oficieri religioase de Duminică, să zicem, dar numai şi numai din Respect şi Mulţumire faţă de cei care, prin Biserică, au propovăduit dragostea pentru Pace, Umanism şi Învăţătură. Nu am o relaţie specială cu biserica. Nu sunt nici adept înverşunat al doctrinei creştine, dar nici un duşman autentic al acesteia şi al ...