Sunt ostenit ca un cireş amar, bătrân şi dat afară din livadă... vreau să-nfloresc şi eu, dar nu mai pot, şi nimenea nu poate să mă creadă!   Umblu pe drumuri, trist, şontâc-şontâc, mi-i sufletul uscat de-atâta viaţă, am iască-n ochi, am rădăcini de plumb... din lut, o mână rece mă agaţă!   Am fost mâncat de sfinţi, de păcătoşi, de păsări cântătoare şi tăcute, m-au dezbârnat netrebnici şi furtuni... şi am oftat mereu, poate s-aude,   poate mă vede vr ...

La mulţi ani...Unirea nu se mai opreşte!/ şi muscalul calul nostru călăreşte!/ însă ţaţa Fleanca face laringită/ de atâta scumpă Patrie iubită!// Trece la tribună şi-şi repară trilul/...(de amar şi jale plânge crocodilul).../ ea pe frunte poartă (sobră, cu mândrie)/ un fitil cu schepsis, contra/românie!// Iată că nepotul unui mort decent/ vine cu-n istoric, logic argument: – Ţaţă Fleancă mare, nu fi lighioană,/ dacă vro secundă eşti Basarabeană!/ dacă joci c ...

Stă singur toată iarna...şi în frig... nu strigă, nu cerşeşte îndurare, rabdă frumos şi dârdâie curat, cu gândul înspre desprimăvărare!...   Strânge în sine, vertical şi demn, inel după inel şi-amărăciune... din ce în ce mai nalt şi mai bătrân, visează tăietor, însă nu spune!   Îşi suie vlagă-n mugurii amari şi-n frunzele şi-n florile amare... şi stăm şi adormim la umbra lui plină cu linişti, cânturi şi cuibare!   Şi sub coroană-i vin îndrăgosti� ...

CLICK AICI PENTRU Preparate din picioare (pe şleau) [I] Cel de sus ne dă de toate, mult mai mult decât se cere,/ însă nu ne vâră-n traistă, nici în...(puncte de vedere).../ ne îndrumă, ne arată cum, de ce, pe unde trece/ Calea cea mai dreaptă...Calea cea fără fărădelege,/ Calea cea mai simplă, pură, Calea cea fără de care/ nu aflăm în veac de veacuri vrun răspuns la Întrebare,/ n-o să credem niciodată-n Decalog şi-n Logos!...poate/ cineva să se-ndoiască? să ucidă ...

Stă într-o cameră ascunsă…(şi nu-l văd, nici tu nu-l vezi, nici el, nici ea, nimeni nu-l vede)... e rai şi iad, nimic şi tot, para/normal, sfânt şi păgân, vesel şi trist, foame şi sete!   Când vrei să pleci, îţi stă-mpotrivă...şi-l asculţi: ce trup bolnav!...ce suflet şui!...ce laşitate!... cum să refuzi purificarea? (n)-ai s-ajungi unde (nu) vrei, dacă n-ai mâinile curate!   Când vrei să stai, te ia de mânecă...şi-auzi: acum să ieşi!...acum să pleci din î ...

Foaie verde ca cucuta, frunză verde ca dolarul.../ leul se îngălbeneşte mult mai tare ca canarul!/ în zadar îi dă un Mugur, vede înflorindu-i cursul!/ e trimis la zid, la baie, e poftit să plimbe ursul!/ în zadar (ca în poveste) peste cap se dă, cuminte!/ doar în urmă face saltul, parcă n-are înainte!/ face muşchi de fag în bancă, stă-n ciorap, ca prostu-n paie.../ şi, când iese la lumină, pierde calciu, se înmoaie!/ i se fac incizii, frecţii, vrăji cu apă ne-ncepută. ...

Nu cred că se (mai) poate niciunde şi nicicum: în faţă e jeratec, în spate-i numai scrum... în sus - atârnă laţul...în jos - groapă-i cu lei... poţi să te dai de-a tumba, zadarnic poţi să vrei!   Degeaba fosta-i sincer, candid, exemplu, stas... ursita ţi-a pus ceaţă pe ochi, pe cap-compas... ai vrut să fii titanic şi te-ai tot dus la fund... te-a spart o îngheţată cu suflet (prea) mărunt!   Ş-ai spus că (pentru tine) nimica nu-i prescris, că-i floare la ureche cest ...

Sunt gata să-ţi ghicesc în vis şi-n dor,/ în poartă, în ogradă şi-n grădină,/ în viaţă şi în moarte, dacă vrei...!/ Dacă nu vrei, nu-ţi iau nici o Lumină/ din Zarea de Atunci şi de Acum,/ din Ochii care-au dat întotdeauna/ în mugure şi-n floare şi în fruct,/ cum dă de-atâta vreme toată Luna,/ cum dă de-atâta vreme orice Stea/ (şi-a mea, şi-a ta, şi-a lui, şi-a lui Oricare).../ şi tot nu ştim de când şi până când/ ne amăgeşte-o veşnică-ntrebare:/ eu S ...

Ca-ntr-un vârtej alb-negru, absolut şi elegant până la suspiciune, mereu provocator şi triumfal... (un fel de cast bizar, se poate spune!) Ce redingote şi ce rochii lungi până la capăt, fără măsurare, perpetuare goală, prin concret... [un fel de nuntă-n cer (ne)muritoare!] Un fel de-abstract cu-acelaşi numitor şi cu aceeaşi (g)rea numărătoare, alai... (şi centrifug, şi centripet)... desfăşurare şi înfăşurare spre-o cununie fără de-nceput şi fără de sfârşit, s ...

ia-ţi rochia mov domnişoară lumină cea mai frumoasă pe cărarea dintre cuvinte dintre cuvintele care alcătuiesc numele şi prenumele poetului păzitor de păgâne şi sfinte ştii despre care rochie îţi vorbesc domnişoară şi înaltă şi lungă şi tăcătoare lumină rochia aceea de când te-am cunoscut şi în care singurătatea nu se mai termină a fost frumos a fost foarte frumos pe cărarea aceea rămasă acolo între nimic şi tot umbrită de salcâmi cu floare mov şi bătăt ...