Declar, nu sper şi nu regret:/ cred că-s Aici dintr-o-ntâmplare, dar nu sunt sigur...când încerc/ adeverirea, mi se pare un fel de vis indiferent/ al unui „ce”, al unui „cine” supra-numit şi supra-pus/ în orice chip să mă decline, să mă conjuge-n orice chip,/ să mă dea hrană la nimică, prin mori de apă şi de vânt:/ ghes la curaj, dar şi la frică!   Declar, nu sper şi nu regret:/ cred că-s Acum dintr-o greşeală... (monoteist, monovalent,/ monadă rea-catastrofal� ...

Hai de-acolo, vino mai încoace, mai încoace, repede, acu... hai de tot, ai milă pentru tine, fii deştept... te rog, nu spune nu! Tu nu vezi că ai trecut prin viaţă stând în sine, mistuit de gând... lasă gândul... hai cu-nsufleţirea dincolo de „unde” şi de „când”?! Eşti un sclav al necredinţei tale că se poate... şi plăteşti tribut scump înţepenirii în deşertul sinelui prost, chior şi surd şi mut! Hai, nu-ţi fie frică, fugi de-acolo, zvârle-ţi eu(l) în u ...

Maria de la Morgă... (cea din ziarul de ieri, adică)... mă apelează după ce citeşte ce am scris pe adresa ei, nu mă felicită, nu mă laudă, nu-mi propune nici măcar o întâlnire de mulţămire şi respect! Mai mult, nu-mi spune dacă i-a plăcut sau i-a displăcut cum i-am dat în vileag îndeletnicirile de la muncă! Pur şi simplu, îşi drege glasul pentru ca să fie limpede şi convingătoare... şi-mi propune un atac la persoană, la o anumită persoană, dacă ne îngăduim că ...

De mult... (cât de mult!)... a plecat înspre mine, dar nu a mai ajuns, nu a mai ajuns...! încă mai am timp şi mai am ne/răbdare, încă nu am nimic de uitat şi de ascuns! Oricum... (oricât de departe ar fi pornit spre inima mea aşteptând vindecare)... trebuia să fi ajuns, trebuia să fie aici...! lipsa ei mă obsedează, mă năruie, mă doare! Şi ce mai întârzie, ce mai întârzie...! (şi timpul se sfarmă, şi vremea se sfarmă)... cred că mă locuieşte o boală incurabilă. ...

Din ce în ce mai sărac şi mai greu, din ce în ce mai fără de calciu şi fără de perspective, abia se mai ţine pe picioare, abia mai reuşeşte, cu chiu-cu vai, să nu cadă şi să nu-şi rupă gâtul, să nu-i stea inima de care avem atâta şi atâta trebuinţă. Totuşi, mai are o ţâră de noroc: galben ca lămâia şi putregăios ca străsalcia de la străfântâna lui străbunicul, Majestatea Sa se sprijină de aer şi, cu glasul din ce în ce mai stins, strigă după ajutor în ...

Fenomen cu zece la singurătate, zece la citire, zece la candoare, zece la respectul faţă de tăcerea celei care cântă în amurg... şi moare! Fenomen cu fustă şi cu ochi albaştri, cu hap/sâni ca două portocale crude, arie din sfânta operă a pâinii care-n fiecare clipă se aude! Fenomen cu zece chiar şi la iubire, şi la ne/răbdare pentru toţi şi toate, şi la iertăciune, şi la-ngăduinţă... fenomen cu zero la greşeli/păcate! Fenomen cu braţe lungi până la mine, lung ...

Ultima mea Marie lucrează la Morgă! Are cincizeci şi cinci de ani, dar pot zice că nu-i trecută aproape deloc! Pot zice că de-o frumuseţe mortală! Nu ştiu exact ce face-n magazia aia cu cadavre, dar nici nu mă interesează! Dacă nu-mi spune de la sine, n-o întreb! Din câte am priceput de la un „mort” care a „înviat” după ce s-a „hodinit” o noapte pe cimentul tristei/spăimoasei hale, cică temerara mea Maria studiază retinele răposaţilor în timpul necropsiilor, fii ...

Ieri, după utrenia de Duminică... mă aflu ţanţoş şi viteaz pe strada Frunzei, după cumpărături de-ale gurii, în magazinul susţinut de domnul Gheorghe şi doamna Iulia, în care-şi desfăşoară activitatea/vânzarea două respectabile parasimpatice: nord/moldoveanca Lucia şi gălăţeanca Nicoleta! Am poruncă/ordin de la ultima nevastă să târguiesc scobitori şi pastă de dinţi! Mulţumesc frumos, dau bineţe de plecare... şi, când să ies, nu mai ies... pentru că intră do ...

Steaua mea bizară fumegă!... s-aprinde? sau se stinge?... spune, doamnă, ce mirare o (în)depărtează? steaua dumneavoastră, în singurătate, pentru ce răsare? Uite, astă-noapte, dinspre-apropierea răsăririi sale, (mi)-a scâncit o rază, ca şi cum ar zice: vreau să fac lumină asfinţirii tale!... vrei? asculţi? (nu)-ţi pasă? Ca şi cum ar zice: steaua ta e gata, doar o licărire (din ce-a fost) mai are... a făcut degeaba umbră-n adâncimea celui/cestui haos!... spune-mi: ce- ...

Auzisem de la cei mai mari şi mai deştepţi şi mai daţi în 3,14 (cum zice Nichita, antrenorul de îngeri) că n-am ce căuta pe planeta asta (vai de cucurigu ei!) dacă nu-l citesc pe Edgar Allan Poe. Desigur, i-am ascultat pe aceşti modeşti inteligenţi şi, astfel, am intrat în macabrul şi în goticul şi în horrorul şi în disperarea celui care mi-a marcat adolescenţa şi sufletul, mai ales cu "Annabel Lee", "Corbul" şi "Aventurile lui Arthur Gordon Pym". Abia după această marc ...