Şi ne dădea câte o turtă de grâu, secară sau mălai... şi ne spunea la fiecare: cum o păstrezi, aşa o ai! Şi ne dădea câte o palmă ruptă din dragoste sau rai... şi ne spunea la fiecare: cum o păstrezi, aşa o ai! Şi ne dădea câte o vacă la iarbă pe picior de plai... şi ne spunea la fiecare: cum o păstrezi, aşa o ai! Şi ne dădea câte o carte cu zmei şi logofeţi şi crai... şi ne spunea la fiecare: cum o păstrezi, aşa o ai! Şi câte-o lacrimă curată pe vis, ...

Sunt la intersecţia dintre şoseaua care leagă târgul poetului Ion Potolea, Bereşti, de şoseaua care ţine legătura dintre târgul poetului Cezar Ivănescu, Bârlad, şi oraşul poetului Panait Căpăţână, Galaţi. Stau exact lângă Troiţa ctitorită de-un Creştin incurabil... şi-l aştept pe tata. Tata trebuie să sosească din Tabără, fiindcă acolo se duce în fiecare zi să muncească. Face şanţuri reale pe marginea şoselei, adicătelea. Şoseaua-i acoperită cu balast căr ...

!şi mă uit cum tot pier/ printre mine şi cer cum mă sui mă tot sui/ unde „este” chiar nu-i unde „nu-i” a mai fost/ să-l învăţ pe de rost şi mai este şi-acum/ sigur singurul drum! !sigur singurul drum/ drept acu drept acu pentru cei care „da”/ pentru cei care „nu” printre mine şi tu/ printre tine şi eu dacă vrea dumnezeu/ astfel vrea dumnezeu! !şi mă uit cum tot pieri/ şi rămâi fără ieri şi rămâi fără azi/ şi tot (s)cazi şi tot (s)cazi şi tot (s)cad ...

1. Am mai văzut copacul acesta: era plin de păsări! Am mai văzut oamenii aceştia: erau plini de păsare! Am mai văzut trenul acesta: nu era indiferent şi nu trecea ca glonţul prin gări! Am mai văzut femeia aceasta: purta pălărie şi malacof, iar toţi îndrăgostiţii se prăbuşeau fulgeraţi la picioarele ei! Zâmbetul era lege! Încă nu se descoperise Indiferenţa...!... şi abia şapte cercuri crescuseră la tei! Am mai văzut bărbatul acesta: era plin numai şi numai cu ochi a ...

!am bătut ş-am bătut/ cum ai vrut cât ai vrut şi mai bat şi mai bat/ din păcat în păcat şi mai pot şi mai pot/ să-ţi dau viului tot ce-am avut şi mai am/ din adam în adam şi mai ştiu şi mai ştiu/ să nu spun că-i târziu! !şi tu poţi şi tu poţi/ să-mi pui beţe în roţi şi tu ştii şi tu ştii/ suferinţa cât mi-i de adâncă încât/ îţi ajung până-n gât şi de naltă că-mi par/ mie însămi zadar! !dar tot cred şi tot cred/ că mă laşi mai încet dacă vr ...

E o căldură înăbuşitoare, dar curată... nu mizerabilă, cum are să fie mai târziu, cam peste jumătate de secol, când totul va fi scăpat de sub control omenesc şi dumnezeiesc deopotrivă! E o căldură care nu te fugăreşte să stai scufundat în iaz, cu stufu-n gură! În stânga, lanul de floarea-soarelui umple Zăpodia şi-o sfinţeşte cu galbenul sinucigaş Van Gogh! În dreapta, grâul aşteaptă secerătorii cu secere şi cu mână şi cu grijă şi cu dor şi cu doinire, ca-n ...

Când te-am rugat să vii la mine, acolo, jos, după apus, tu n-ai avut un strop de milă... şi ai plecat la cel de sus! E mai deştept... (nu am ce zice)... şi-i mai înalt, şi-i mai frumos!... Cum să refuzi atâta slavă şi să te duci la cel de jos? cum să dai ditai nesfârşire pe-un biet mărunt, biet pieritor? cum să laşi singură o steauă... şi tu să umbli după dor? Când te-am rugat să vii la mine, acolo, jos, lângă mister, să fii o simplă efemeră lângă un simplu e ...

De când aşteaptă să te-ntorci acasă, stă numai la fereastră, negreşit…!… A vrut să plece după tine, doamnă, însă-i legat de loc şi-mbătrânit! De loc legat, de mod legat, de vreme, dar şi de timp…de timpul meu prea mult… nădăjduieşte şi tot cată-n zare, vorbeşte singur, plânge…şi-l ascult: am târnosit văzduhul şi ograda, trimite-o, dumnezeule, sunt gata!   Dă-i dezlegare şi trimite-o mâine… mâine, în zori, e ultimul târziu… uite, mi-mbrac ultima ...

Nu ţi-am răspuns la scrisoarea pe care am primit-o în ziua de naştere a Maicii Domnului, fiindcă m-au copleşit corvezile de toamnă. Abia am dovedit să strâng roadele de pe câmp şi din grădină. Şi doar ştii că sunt singură, că soţul meu a murit de supărare, că toţi copiii s-au împrăştiat pe roza vânturilor să-şi adune parale pentru fasoleală şi lux, că ibovnic nu pot să-mi fac! fiindcă ăştia sunt moderni, fac alergie la scos sfeclă şi la cărat varză, nu supo ...

Intrase în odaie, printre substantive mărunte. Şi cânta. Cânta de sfărâma liniştea sufletului meu adormit şi liniştea sufletului tău treaz. Pe frunte îţi alunecau visuri. Parcă nici Dumnezeu nu voia să tulbure atâta frumuseţe devastatoare, nu mai voia să ia ce a dat din Majestatea Lui. Necunoscutul curgea pe ziduri, ţi se aşeza la picioare. Şi acum aud Luna ascultătoare, pândind în gutui (!) Să nu tacă! Să nu tacă! – ziceam printre alte cuvinte. Nu trebuie să se op ...