!vino să iei... (şi tu!)... că se termină... mai am destule, însă e năvală... şi mă spăimânt că poţi rămâne fără, sub luna veche, nouă, plină, goală, sub cerul mincinos şi criminal, păzit de domnul lucifer... mătincă acest perfid lacheu dumnezeiesc (mi) l-a zvârlit cât colo pe turbincă... l-a dat afară pentru că ştia cum şi necum... deoarece... fiindcă! !mai am destule... şi-ncă mai aştept în poartă, la fântână şi în gară... poate ajungi să vezi că ...

Sunt înainte de a fi aicea şi taman acu... şi-ntreb şi-ascult ce încă nu-i: poate că da, poate că nu! Mătincă am s-ajung şi eu unde au fost cei care nu-s... [astfel ascult şi cred că (n)-am nimica-n minus ori în plus!] Şi merg şi merg... însă nu văd... măcar e bine că aud jos supra sus, sus supra jos... sus fără nord, jos fără sud! Dar dacă stau? dacă nu merg? dacă-i un vis al nimănui? atunci, la ce să mai întreb al cui? a cui? ai, ale cui? Sigur că nu!... fru ...

Libertate şi Eliberare! Nobleţe şi Măreţie! Răbdare şi Înţelepciune! Suferinţă şi Blândeţe! Curăţenie şi Respect! Regalitate şi Stăpânire!... Scriu aici doar câteva, numai câteva dintre calităţile/însuşirile pe care mi le arată existenţa în Trecut şi în Prezent şi în Viitor a Măriei-sale, Calul!... Patrupedul care a „făcut” mai mult de jumătate din Istoria pe care Nemernicia-sa, Omul, o schingiuieşte, o falsează, o denaturează, o siluieşte, o scuipă, ...

!mie da... dar ţie nu.../ se petrece chiar acu dinspre-acolo spre aici/ sigur-sigur nu la ghici dinspre-atuncea spre acum/ la bucată la duium pur şi simplu fără fast/ de ne-vastă şi ne-vast de înalt şi de adânc/ fără vrajbă la oblânc pe concav şi pe convex/ către dura lex sed lex! !mie nu... dar ţie da.../ chiar acuma şi aşa se petrece tot de tot/ prin zăpadă şi prin glod printre-aceia care nu-s/ dară sunt nimic în plus pentru cei minus nimic/ dacă zic dacă nu zic dac� ...

A fost odată o soprană! Nu ştiu de ce părinţii săi au botezat-o Arbaleta, însă nu asta-i cauza desfăşurării/ înfăşurării cestor cuvinte-n cest colţ al iscoditorilor fără cusur, fără frontiere şi fără cont în bancă! Şi, după ce că are nume frumos, dar şi bizar, seamănă leit cu o lebădă albă când nu se îmbracă în negru, şi neagră când nu se îmbracă în alb! Spre deosebire de pasărea-lebădă, soprana Arbaleta cântă înainte de moarte! Cântă... şi-i ...

uite-aşa m-am aprins şi-uite-aşa ard şi ard... lăcrămez dinadins şi mă uit peste gard şi privesc peste timp peste vreme privesc şi aştept să mă schimb din cest rai pământesc să mă duc în cel iad uite-aşa să mă duc... oare ce s-a-ntâmplat de nu-s flăcări pe rug oare cine mai vrea să mai stau să nu plec să rămân uite-aşa strâmb naiv şi întreg uite-aşa m-am aprins şi de dor şi de drag... stau cu braţul întins şi nici umbră nu fac stau cu braţul întins ...

N-a pierit! Uită-te în planta din stânga! E-acolo! Uită-te în copacul din dreapta! E-acolo! Uită-te în fântâna din deal! Şi-n fântâna din vale! Uită-te în cărţile lui Marin Preda! Şi-n cărţile lui Hemingway! Uită-te în oglindă! Uită-te în partea de nord a Moldovei de sud! Şi-n caietul cu pătrăţele! Şi-n cel cu linii paralele! Cu ochii închişi uită-te! Şi deschişi! Îl vezi! Dacă nu-l vezi, mai uită-te o dată! Cu mare atenţie uită-te când vine Primăvara s� ...

Doamna care a-ncercat să-mi răstoarne certitudinea din titlu... (dincolo de orice răutate şi speculaţie)... e o Doamnă iubită şi urâtă de toţi, stimată şi hulită de toţi, căutată şi ocolită de toţi! Cred că-i şi piază rea, dar şi colac de salvare! Cred că-i şi beladonă, dar şi mărăcine! Ea duce spre pornire, şi tot ea duce şi spre oprire! Pare incredibil, însă nimic nu-i mai sigur decât cest Adevăr! Demonstrat în tot de-a lungul şi de-a latul Timpului, cest ...

a scrie pe zăpadă că iubirea duce astfel cuvintele la cer şi le îngroapă pentru totdeauna unde începe veşnic doi/pi/er şi raza stă în scutece curate în primul zero templu şi pelin întinde mânuri dincoace şi cere întâiul strop din laptele divin a scrie pe cărare cum regretul de a fi fost nemernic e păcat şi nu mai sunt iertări şi mântuire când paşii către mine s-au uscat iar fluturii pe care i-am găsit la o fereastră cu pervazul strâmb abia îmi mai încap în buzun ...

În fiecare zi, toată viaţa, mi-am propus să plec tocmai Acolo, taman Acolo! Dar n-am reuşit! Nu ştiu de ce n-am reuşit, dar cred că nu m-am ţinut de Cuvânt, iar Cineva lucrează/ porunceşte împotriva Celui care nu plouă deloc, dar se face că plouă torenţial! Cum, adicătelea, nu m-am ţinut de Cuvânt? Păi, foarte simplu! Nimic mai simplu! Ileana era pe moarte, Făt-frumos era pe moarte, Zmeul era pe moarte... (toată Frumuseţea Pământului era pe moarte)... iar eu tăiam frun ...