A fost odată o soprană! Nu ştiu de ce părinţii săi au botezat-o Arbaleta, însă nu asta-i cauza desfăşurării/ înfăşurării cestor cuvinte-n cest colţ al iscoditorilor fără cusur, fără frontiere şi fără cont în bancă! Şi, după ce că are nume frumos, dar şi bizar, seamănă leit cu o lebădă albă când nu se îmbracă în negru, şi neagră când nu se îmbracă în alb! Spre deosebire de pasărea-lebădă, soprana Arbaleta cântă înainte de moarte! Cântă... şi-i ...

uite-aşa m-am aprins şi-uite-aşa ard şi ard... lăcrămez dinadins şi mă uit peste gard şi privesc peste timp peste vreme privesc şi aştept să mă schimb din cest rai pământesc să mă duc în cel iad uite-aşa să mă duc... oare ce s-a-ntâmplat de nu-s flăcări pe rug oare cine mai vrea să mai stau să nu plec să rămân uite-aşa strâmb naiv şi întreg uite-aşa m-am aprins şi de dor şi de drag... stau cu braţul întins şi nici umbră nu fac stau cu braţul întins ...

N-a pierit! Uită-te în planta din stânga! E-acolo! Uită-te în copacul din dreapta! E-acolo! Uită-te în fântâna din deal! Åži-n fântâna din vale! Uită-te în cărÅ£ile lui Marin Preda! Åži-n cărÅ£ile lui Hemingway! Uită-te în oglindă! Uită-te în partea de nord a Moldovei de sud! Åži-n caietul cu pătrăţele! Åži-n cel cu linii paralele! Cu ochii închiÅŸi uită-te! Åži deschiÅŸi! ÃŽl vezi! Dacă nu-l vezi, mai uită-te o dată! Cu mare atenÅ£ie uită-te când vine Primăvara sÄ ...

Doamna care a-ncercat să-mi răstoarne certitudinea din titlu... (dincolo de orice răutate şi speculaţie)... e o Doamnă iubită şi urâtă de toţi, stimată şi hulită de toţi, căutată şi ocolită de toţi! Cred că-i şi piază rea, dar şi colac de salvare! Cred că-i şi beladonă, dar şi mărăcine! Ea duce spre pornire, şi tot ea duce şi spre oprire! Pare incredibil, însă nimic nu-i mai sigur decât cest Adevăr! Demonstrat în tot de-a lungul şi de-a latul Timpului, cest ...

a scrie pe zăpadă că iubirea duce astfel cuvintele la cer şi le îngroapă pentru totdeauna unde începe veşnic doi/pi/er şi raza stă în scutece curate în primul zero templu şi pelin întinde mânuri dincoace şi cere întâiul strop din laptele divin a scrie pe cărare cum regretul de a fi fost nemernic e păcat şi nu mai sunt iertări şi mântuire când paşii către mine s-au uscat iar fluturii pe care i-am găsit la o fereastră cu pervazul strâmb abia îmi mai încap în buzun ...

În fiecare zi, toată viaţa, mi-am propus să plec tocmai Acolo, taman Acolo! Dar n-am reuşit! Nu ştiu de ce n-am reuşit, dar cred că nu m-am ţinut de Cuvânt, iar Cineva lucrează/ porunceşte împotriva Celui care nu plouă deloc, dar se face că plouă torenţial! Cum, adicătelea, nu m-am ţinut de Cuvânt? Păi, foarte simplu! Nimic mai simplu! Ileana era pe moarte, Făt-frumos era pe moarte, Zmeul era pe moarte... (toată Frumuseţea Pământului era pe moarte)... iar eu tăiam frun ...

ÃŽmi pare rău că n-am putut să vin ÅŸi eu la împărÅ£irea VeÅŸniciei, măcar sub greutatea lui Amin să simt suflarea MorÅ£ii cât de vie-i... să-mi pară foarte greu de suportat această Viaţă lungă ÅŸi amară, să mi se pară că am fost uitat Aici, că-s blestemat să mi se pară! Nu mai pot crede Altfel, e târziu... cred doar că Dumnezeu e într-o doară! Nu cred că-i drept să fiu îndepărtat de ceastă sfântă/crudă Ne/Dreptate, să mi se strige că sunt condamnat la ViaÅ£Ä ...

Să scriu pe ţărână? să scriu pe zăpadă? să scriu pe spinarea iubitei? să scriu pe femurul şi pe glezna amantei?... Scriu, sigur că scriu! fiindcă pe ţărână am citit prima oară, nu? fiindcă pe zăpadă am citit a doua oară, nu? fiindcă pe spinarea iubitei am citit a treia oară, nu? fiindcă pe femurul şi pe glezna amantei am citit a o mie şi una oară ce au scris marii romantici şi marii îndrăgostiţi ai timpurilor şi ai vremurilor de la începuturile primei raze de lu ...

1. Am trecut printre înainte şi înapoi, printre dulce şi amar, printre bine şi rău, chiar pe lângă ultimele tale cuvinte am trecut... şi chiar pe lângă liniştea mormântului tău! Era frumos cum nu se (mai) poate decât în basme, decât în iluzii, decât în vis, decât într-o poezie scrisă pe ţărnă, cu degetul... cu orizontul (dinspre totdeauna) deschis!... 2. Am trecut... şi (nu) am lăsat în urmă decât câteva urme de plâns şi candoare, decât câteva urme de păşi ...

Deşi ştiu că exist mulţumită Apei şi că am citit foarte mult despre Apă, nu (m)-am îndrăznit să scriu nici un strop... despre Apă! Nici un pic nu am catadicsit să des/compun măcar una Odă Apei! Nici măcar în vin nu am turnat o picătură de Apă... pentru că nu-mi permit să stric Apa! Apa a inundat Pământul pentru că Potopul chiar a fost Necesar! Dacă n-ar fi Apa, nici piatra n-ar fi... deşi Apa trece, iar pietrele rămân! Fără Apă, nu există Rai! Fără Apă, nu exi ...