Ascult cum se duce să ducă, s-aducă/ (drept jertfă) un psalm pentru zilele-n care/ ai dat un regat pentr-un cal... şi o rugă/ ai dat pentr-un simplu răspuns la-ntrebare:/ e greu sau nu-i greu să (nu)-mi fac răscolire/ de suflet când nimeni nu-(mi) bate la poartă,/ când nimeni nu-(mi) bate-n uimirea subţire,/ să-(mi) spună că-n veci de vecii (nu) mă iartă? Ascult cum ajunge şi dă şi primeşte.../ şi cum se întoarce şi-ncepe să-(mi) spună:/ nu-i cel mai frumos a trăi-mp ...

Care va să zică, Grigore Papugiu mă surprinde, da? Care va să zică, ciracul meu din Şcoală şi din Copilărie şi din Tinereţe vrea să mă facă la praf, să mă pună la ascultare şi la punct, să mă facă ferfeniţă cu biblicul/sacrosanctul „eu sînt cel ce sînt”, da? Care va să zică, tâmpul nu-i ce pare a fi, nu pare ce este a fi! Cred că se crede mult mai credincios creştin decât mine, mai ales că eu nu tocesc pragul bisericii, cum distinsa lui persoană „fizică” ...

La noapte-ncolţeşte pădurea/ umplută cu zboruri şi fiare... să vezi câtă viaţă porneşte/ să afle răspuns la-ntrebare! Să vezi cum se-ncarcă văzduhul/ cu duhul blândeţii fecunde, cum cântecul pleacă din ouă/ şi-ajunge oricând şi oriunde! Cum puii se dai jos din pântec,/ încet şi frumoşi ca la carte, şi-nvaţă, şi cresc, şi se joacă.../ şi-şi cată poteca spre moarte!   La noapte începe să-nvie/ adâncul tăcerii...la noapte, iubirea şi dorul se-ndeamnă/ ş ...

Mariţa-i vânzătoare de alcool şi uscături în „Cireşica”! Însetaţii fideli şi infideli o respectă...de frică! Fiindcă asta nu-i dusă des la biserică! Nu-i dusă aproape deloc, vreau să spun! Nu intră-n Lăcaşul sfânt...(aşa se zice, nu?)...decât la câte-o Moarte, la câte-o Nuntă şi la câte-un Botez! Da-n adâncimile Eonului său e infinit mai credincioasă decât habotnicii care beau agheasmă şi mâncă năfurică-n văzul lumii...ş-apoi umblă cu claponul şi rac ...

Hai, la noapte, în lucernă,/ că mi-am cumpărat lanternă, să ţi-o pun în ochi, uşor,/ să-mi zâmbeşti ca unui chior! Tare bine-o să mai fie,/ cum nici n-am visat nicicând: Cetitor şi Poezie/ laolaltă pe Pământ! Şi-o să te cetesc întruna,/ poate-am să pricep ceva... să se mire chiar şi Luna/ ce bună-i lanterna mea! Doamne, câtă foaie verde/ ca lucerna ne-nconjoară... nici măcar n-avem ce pierde.../ noi nu suntem pierde-vară, nu suntem nici pierde toamnă,/ iarnă, pr ...

Ieri, la slujba de îngropăciune a lui Nae Chirigiu, taman când se auzea fornăirea cu „du-l, doamne, în loc cu verdeaţă, unde nu-i nici durere, nici întristare şi nici suspin”, simt o atingere pe umărul drept, că pe umărul stâng se rezema Florica, nevasta mortului Nae, o scoabă/femeie cam de 36,5 kilograme cu tot cu pensie, o făptură costelivă ca o tarantulă supusă la regimuri (democrate!!!) draconice de slăbire şi pasteurizată pentru ca să reziste la variaţiile de pre ...

Nu am trecut, nici viitor,/ dar mi-i prezentul veşnic şi luminez murind mereu,/ ca lumânarea-n sfeşnic! Dacă nu ard, n-am nici un haz,/ nu am nici o cătare, nu are nimeni vrun folos/ din simpla mea-ntâmplare! Nitam-nisam, adeseori,/ vor unii să mă stingă... [e-ntunecată (în de veci)/ fiinţa lor, mătincă! mătincă nici nu au habar/ că n-au avut (vreodată) vro licărire-n viaţa lor/ la beznă condamnată! mătincă n-au nici un regret/ când suflă-n lumânare, dar n-o să p ...

Iată, sub acest fag imens, pe care pot să mă sui şi să mă duc tocmai la marginea cealaltă a Cerului şi tocmai la marginea cealaltă a Pământului, stau (după douăzeci de ani) şi primesc (nu ştiu de unde) cea mai frumoasă poezie despre trenuri şi gări: "Iar mâna mea-i din ce în ce mai rară/ în părul tău din ce în ce mai lung.../ poate aştepţi sau pleci în altă gară/ unde nu pot cu mine să ajung// Nişte oglinzi abandonate-n ciuturi/ îmi spun că sunt, că ai trecut � ...

şi doar i-am zis de la născare:/ tu nu trăieşti până la moarte, tu vei muri mai înainte!.../ a râs şi-a plâns deopotrivă... ş-apoi, cu mâinile întinse,/ cu vorbe rare şi curate, l-aud cum cere (dinspre ceruri)/ pâine şi sare pentru mine, şi (pentru el) numai răbdare/ şi-nţelepciune şi colivă... şi [pentru toţi (în)frânţii sorţii]/ drum bun şi facere de bine!   şi doar mi-am zis de la născare:/ tu vei trăi-n eternitate şi n-ai să mori nici după aia!.../ ce î ...

Vine dinspre nord-est, pe strada Frunzei. Vine la containerele din faţa bisericii Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. Vine cu căruţa şleampătă. Vine să scociorască prin gunoaie, să adune materiale plastice. Foarte bine. E o muncă şi asta, nu? Bineînţeles, căruţa este trasă de un cal. Vai de mama lui de cal! Vai de mama lui de animal nobil! Slab şi putregăios, mai abitir ca al doamnei Fefeleaga. Nu are decât două potcoave. La piciorul stâng, din faţă. Şi la piciorul drept, din ...