36. „Dacă omul nu mai are nimic sfânt, se sălbăticeşte şi degenerează, dar omul poate fi o fiinţă morală şi fără religie. Religia, n-aş zice că e opiul popoarelor, ci expresia spontană a năzuinţei morale a omului.” 37. „Ca ţara să nu-ţi moară/ tu liniştit te-ai frânt/ şi tot colinzi prin ţară,/ Ion fără mormânt.// Aşa a fost, va fi mereu,/ te căutăm cu dor:/ Ion eşti tu, Ion sunt eu,/ Ion e un popor.” 38. „E o mutilare să-ţi identifici şi dezvolţi ...

Moto: „viaţa este o greşeală?! moartea este o erată!?”                                                       (Iolanda Cremene)   se făcea că eu sunt nimic în mişcare pe aria ghioceilor din opera tristeţii se făcea că tu eşti cea mai rară uvertură înlăcrămată aşteptând să mugurească poeţii şi să spună şi să scrie că nu a fost o dată ca nici o dată ci de mai multe ori ca tot de-a una o tablă de şah pustie pe ...

26. „Jur pe toate poeziile mele/ care ştiu să aducă ninsoarea/ tocmai de la Cercul Polar,/ că pot fi cea mai albă mireasă/ dacă m-ai lăsa să-ţi şoptesc în limba ielelor/ o poezie măcar!” 27. „Dacă Dumnezeu a hărăzit un ungher/ pentru vreun sac de oase,/ vei avea şi tu parte de un asemenea ungher,/ negreşit vei avea parte de el, Brâncuşi!” 28. „vorbind despre cai verzi şi libertate/ ţin zmeii carabinele în sus/ iar noi visăm pe labe lungi de moarte/ iubiri pricin ...

Aud şi văd cum strigă (de-acolo) şi aşteaptă cuvântul meu (întâiul) în formă de şotron, scris cu nuiaua dreaptă, sau zgâriat pe ţărnă, pentru Ileana, Gheorghe, Maria sau Ion... şi pentru toţi aceia, şi pentru toate-acelea care-au ştiut să joace-n pătrate ciobul strâmb, să-şi sară ne/norocul şi grijile şi plânsul... să-i năvălească somnul (adânc) în flori de câmp! Aud şi văd cum strigă (de-acolo) şi aşteaptă alte cuvinte-n formă (mereu) de alt ceva, de/ ...

14. "Cârciumile le-aş uita pe veci,/ n-aş mai şti nici versul ce înseamnă/ de-aş atinge-aceste braţe reci/ şi-al tău păr ca floarea cea de toamnă." 15. "Când treci prin oraş ca/ Zânele prin ceaţă,/ - Pupa-ţi-aş caleaşca/ Pe roata din faţă/ - Sufletul din mine/ Iese-n straie fine/ Şi-o ia după tine/ Pe uliţe pline,/ Cu ochii cât ceaşca/ Şi fluturi pe coate,/ - Pupa-ţi-aş caleaşca/ Pe roata din spate." 16. "Sângeră vioara neagră-ntre oglinzi./ Gândurile-s moarte. ...

Din gând... (prin ochi)... trimit răspuns/ înfumurărilor stelare, care-mi trimit, prin văz şi-auz,/ aceeaşi simplă întrebare: cine sunt eu, aici şi-acum?/... Zic: eu sunt apă şi mâncare care vă duce la sfârşit,/ prin carotide planetare, şi se întoarce tot aici/ şi-acum, dar fără să se-ntoarcă, fiindcă în acelaşi punct/ se îngustează lumea largă! Sunt ce vă spun şi cum vă spun:/ bine în rău şi rău în bine, un fel de alt fel... (cum şi voi).../ sunteţi mânc ...

1. "O, ce adânci suspinuri, ce lacrime cu mir:/ durerea pentru ele mi-a stors din suflet dorul!/ Acum acele chipuri în tine se desfir,/ iar dragostea de ele acolo-şi află zorul!" 2. "În lacătul inimii glonţul intră. Viaţa năvăli afară. Ploaie de stele, zilele viitorului căzură în noapte." 3. "Am gândit un mod atâta de dulce/ de a se întâlni două cuvinte/ încât în jos înfloreau florile/ şi în sus înverzea iarba.// Am gândit un mod atâta de a se izbi două cuvinte/ de ...

La deal şi la vale, încolo şi-ncoace şi-n sus şi în jos mă tot uit, poate vine - nu-mi vine să cred: o aud lângă zare şi parcă s-apropie iarăşi de mine (!) S-apropie iarăşi, măcar pentr-o viaţă să văd iertăciune şi dor şi poruncă în ochii săi sfinţi şi martiri de atâta iubire... în sufletul meu să ajungă (!) Ce vis fără somn, ce minune mi-i dată - nu-i farsă celestă şi nu-i nici poveste - nu-mi vine să cred, însă nu mi se pare: aievea-i, aievea-i... e ...

Mama aude vorbele mele de iertare şi de resemnare şi de renunţare! Se opreşte din mergere! Şi se întoarce! Şi tace! Şi eu încremenesc! Şi tata-i statuie! Chiar aşa! Oare ce se-ntâmplă? Că doar nu am jignit cu nimic, pe nici unul dintre ei! Parcă se prăbuşeşte cerul pe mine! Parcă veşnicii trec, nu secunde! Parcă sunt condamnat la spânzurătoare şi aştept călăul să-mi pună ştreangul! Tata se uită la mine cu lacrimi albastre! Mama se uită la mine cu lacrimi verzi! Eu ...

Când intru-n sufletul vioarei/ nu ştiu să tac, nu pot să tac... lunec şi-aştept nu-mă-uita(rea),/ poate ne trece peste prag, şi poate stă cu noi, o seară,/ preţ de-un tangou şi de un vals, şi poate-mi spune, la plecare,/ că nu sunt eu arcuşul fals, şi poate-i spun şi eu că-n toată/ slava rotundului de lut pe/trecerea mi-a dat acordul/ mereu al altui început! Când intru-n sufletul vioarei/ nu ştiu să pot, nu pot să ştiu cum să citesc printre arpegii/ dacă-i devreme ori ...