Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi
Scrisoarea lui Măzăriche Prepeleac despre plecarea ultimei sosiri (I)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 09 August 2013
Domnul Măzăriche Prepeleac, un gălăţean şi un stimabil cititor împătimit al ziarului nostru, îmi trimite o misivă clasică, în caligrafie deosebită, cu cerneală...dar şi cu sufletul răvăşit, după cum veţi vedea în cuprins. Cred că distinsul corespondent se află într-o ananghie sentimentală unică, într-o suferinţă care-l controlează psihic, fiindcă altfel…
Noduri în papură şi zarzăre în mărul fără gutui (V)
Scris de Ion Zimbru Joi, 08 August 2013
Da, Niculino, vino cu bomfaierul, că nu se mai poate cu fotbalistul meu plin de cuburi şi pătrate musculare! Musculos şi deştept! Şi ce exprimare: deltoid la spate! pectoral la piept! femur la picior!...Hai, Niculino, ia-l din jurul meu, ia-l, că nu ştiu ce-i fac!...Zi, Niculino, cum să-l re/prezint mamei…
Noduri în papură şi zarzăre în mărul fără gutui (IV)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 07 August 2013
Eu, Florentina Tutun, elevă în anul trei la liceul "Sfânta Maria", am spus că-i mai acord o şansă amicului meu? Am spus! Mi-a promis că citeşte codul manierelor elegante? Mi-a promis! A zis c-o să fie atent cu mine, mai atent chiar decât Nabucodonosor cu Semiramida? A zis! I-am jurat…
Noduri în papură şi zarzăre în mărul fără gutui (III)
Scris de Ion Zimbru Marți, 06 August 2013
După cum aţi citit în ziarul de alaltăieri şi de ieri, sunt Florentina Tutun. Şi, din când în când, merg la plimbare cu fotbalistul meu înalt, frumuşel şi căscat. Nu mă mai turuie cu sunete/reluări de pe stadion. Şi-o fi dat seama că, zgâriindu-mi timpanele, mă poate pierde. Sau, mai…
Noduri în papură şi zarzăre în mărul fără gutui (II)
Scris de Ion Zimbru Luni, 05 August 2013
Bună ziua. După cum aţi văzut în ziarul de ieri, sunt Florentina Tutun. Oi fi eu Tutun, dar să vezi în ce film am jucat cu un băiat sportiv adversar al ţigărilor, un fel de găgăuţă cu filet pe stânga, pe care am pus ochii într-o pornire idilică muiată în…
Noduri în papură şi zarzăre în mărul fără gutui (I)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 03 August 2013
Bună ziua. Sunt Florentina. Florentina Tutun. Şi sunt elevă în anul trei, la liceul "Sfânta Maria". Nu mă laud când spun că sunt printre cei cu 7, 8, 9 la toate disciplinele de studiu (pe bune)... adică, nu de 10 pe linie, ca alţii (pe "rele")... Spun asta doar aşa,…
Radiaţia ruşinie şi aroganţa ghiorlanului profesionist
Scris de Ion Zimbru Vineri, 02 August 2013
Aproape în fiecare dimineaţă, aproape la aceeaşi oră şi aproape de orice limită a suportabilităţii, îl văd aproape în acelaşi loc. Stă sub nişte arbuşti nevinovaţi, ronţăie achene şi scuipă cojile pe jos, cu tot cu saliva pe care distinsul său metabolism o produce prin poftă sălbatică, dar şi prin…
Eleganţa şi balada unor crai de curte nouă
Scris de Ion Zimbru Joi, 01 August 2013
Este cazul (cred că-i cazul) să ne dăm o ţâră seama/ cât de mare e distanţa de Si Vis Amari, Ama!/... cât de mult se-ndepărtează de la rost şi de pe cale/ ceşti cuplaţi la zgomotoare, ceşti săriţi din balamale,/ ceste lungi şi scurte dive prin "boema" lustruită/ de triumful…
Simfonie şi speranţă dincolo de uşă (IV)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 31 Iulie 2013
E pentru prima oară când nu am halucinaţii, când totu-i real. Un real trist. Nimic mai clar (şi mai frumos, chiar dacă mirosind a tragic) decât acest fel de mamă şi acest fel de copil într-o icoană răscolitoare, într-o icoană în mişcare, într-o icoană vie, respirând aerul din aria devastatoare…
Simfonie şi speranţă dincolo de uşă (III)
Scris de Ion Zimbru Marți, 30 Iulie 2013
Să cred că am vedenii? să cred că Cineva universal se ţine de şotii? sau să nu cred nimic, să trântesc uşa pe nasul femeii şi să mă ascund în căldura şi lenea universului meu mărunt?... Deocamdată, sunt năucit, sunt ameţit de ceea ce văd. În primele secunde ale desfăşurării…
Simfonie şi speranţă dincolo de uşă (II)
Scris de Ion Zimbru Luni, 29 Iulie 2013
Cum să-mi vină să cred ce văd când văd un coş din răchite împletite? cum să-mi vină să cred ce văd când nu văd cine ţine coşul? şi cum să nu mi se zburlească puţin ce se zburleşte când te încearcă o surpriză, o emoţie, un paradox, un nevăzut, un…
Simfonie şi speranţă dincolo de uşă (I)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 27 Iulie 2013
De obicei, nu răspund şi nu mă reped să deschid când aud ciocănituri la uşă. Dacă nu sunt singur, are cine rezolva "bătaia". Dacă nu-i nimeni cu mine, ascult de patru ori cioc!...şi mă duc să văd. Şi, dacă n-a plecat, nu-i rău. Dacă s-a dus, înseamnă că-i bine. Când…
Am să mă dau jos şi am să mă duc să-l văd (V)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 26 Iulie 2013
Şi ce bagaje grele are Miţa! dar nu crâcnesc! dimpotrivă, mă simt şi mă consider un fel de Sisif modern şi îndrăgostit de nu ştiu care naiadă! mă simt un fel de cavaler duduind de romantism şi respect, un ultim tributar al eleganţei, un discipol al galanteriei...un preot la picioarele…
Am să mă dau jos şi am să mă duc să-l văd (IV)
Scris de Ion Zimbru Joi, 25 Iulie 2013
Doamne, ce însemnează Cel de Sus! ce minune poate să facă! ce fel l-a scăpat pe zbânţuitul atotputernic cititor în tămâie şi-n agheasmă! vezi? dacă a fost credincios, nu l-a luat gaia, nu?...oare, dacă aş fi picat eu, mai apucam să scriu despre întâmplarea cu preotul şi cu Miţa?...Asta iar…
Am să mă dau jos şi am să mă duc să-l văd (III)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 24 Iulie 2013
Locomotiva aleargă prin noapte, spre Bereşti, şi face ca toţi dracii. Iată, se aude cum mecanicul dă din aburi şi din fum şi din fluier. Trenul face ca trenul...Eu fac, uite-aşa, ca locomotiva, ca vagoanele! scot fumuri şi aburi şi sunete pe nări şi pe urechi...aşa de mult m-am "lipit"…
Am să mă dau jos şi am să mă duc să-l văd (II)
Scris de Ion Zimbru Marți, 23 Iulie 2013
Şi, dacă n-are flit la ea, n-are cu ce să mă dea, nu? Dar dacă, cine ştie, îmi dă papucii? Dacă mă trage pe dreapta? Dacă mă trage pe sfoară? Dar dacă mă duce cu zăhărelul, cu preşul, cu...!... Sigur că da! o întreb aşa, subtil şi de sanchi, dacă…
Am să mă dau jos şi am să mă duc să-l văd (I)
Scris de Ion Zimbru Luni, 22 Iulie 2013
Mă sui în trenul de 21. Din Galaţi mă sui. Vreau să ajung în Iaşi, la poetul Ioanid Romanescu, "poştaş" la redacţia revistei "Convorbiri literare". Cu melcul ăsta merg până în Bârlad, iar de acolo am să iau un tren mai accelerat dinspre Bucureşti. Ştiu că, oricum, până dimineaţă, am…
O ploaie cu piatră şi un arc de triumf
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 20 Iulie 2013
Zdravănă ploaie! Cam cu piatră! Cu piatră, fără piatră, ploaia aceasta-i nestemată! Aşa zic oamenii de la "ţară" (cum se fasolesc cei de la oraş). Cei de la oraş nu zic aşa. Cei de la oraş, huruind de prostie şi aroganţă, urlă că nu-i bună ploaia, că le intră apa-n…
Prietenul cu trei picioare şi haita de bacalaureaţi
Scris de Ion Zimbru Vineri, 19 Iulie 2013
Are trei picioare. Merge aşa. Nu, are patru picioare. Dar unul, dreptul din faţă, îi atârnă inert, inutil. Văd că nu-l poate pune pe pământ, pe asfalt. Şi nici nu poate scăpa de el. Oare îl doare? Mă uit în ochii lui. Nu plânge. Dacă nu plânge, înseamnă că nu-l…
Nişte oameni de omenie şi nişte mămăligă cu os (V)
Scris de Ion Zimbru Joi, 18 Iulie 2013
Răspund: "nu ştiu dacă pot să trec, azi, pe la matale, dar stai un pic să-mi revin! cum, adică, m-ai auzit din ogradă? zici că vocea care se izbea de clopot este vocea mea, era vocea mea? acum, când vorbim, de ce nu se mai aude din sâmburele lumânării, de…
Nişte oameni de omenie şi nişte mămăligă cu os (IV)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 17 Iulie 2013
O lumânare aprinsă în memoria codobelcului ucis? Sigur că da! Şi un semn de cruce? Sigur că da! Şi o rugăciune? Sigur că da! De ce? Uite-aşa, să se mire proştii!... (cum zice Marin Preda, nu?)... Sigur că da!... Însă, ceva foarte ciudat se petrece după acest ritual mai mult…
Nişte oameni de omenie şi nişte mămăligă cu os (III)
Scris de Ion Zimbru Marți, 16 Iulie 2013
Da, renunţ la autobuzul de fără un sfert. Renunţ şi mă întorc să aprind o lumânare în memoria melcului, la biserica lui Mitică, fostul meu coleg în şcoala din Bursucani. Fiindcă în Bursucani am făcut şcoala elementară. Cătunul Zimbru nu are şcoală. Acest cătun e un fel de copie a…
Nişte oameni de omenie şi nişte mămăligă cu os (II)
Scris de Ion Zimbru Luni, 15 Iulie 2013
Gata, mai am câţiva metri şi intru în perimetrul staţiei de autobuz. Măresc pasul fiindcă se face timpul de sosire a fiorosului drapat/mânjit cu pozele instinctelor primare. Dar nu-mi abat atenţia de la drum, mai ales că tare a plouat şi tare risc să dau prin gropi primare pline cu…
Nişte oameni de omenie şi nişte mămăligă cu os (I)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 13 Iulie 2013
De regulă, sunt foarte atent pe unde calc, pe unde merg. Indiferent de loc, de mod şi de timp, indiferent de anotimp, mă uit la fiecare pas. Dar asta nu înseamnă că "stau" cu ochii pe pământ, că nu răspund la bună ziua celor din ce în ce mai puţini…
