Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi
Trei cercuri pure şi simple
Scris de Ion Zimbru Vineri, 15 Iunie 2012
Citez: "...am visat că plantam şi îngrijeam un (fel) de gard viu, dintr-un (fel) de arbuşti cu spini foarte ascuţiţi, dar care înflorea continuu, dumnezeieşte, în mii de rogvaivuri pe secundă, într-un balans policrom fantastic, indescriptibil, aproape înfiorator. Până aici, parcă nu (prea) pare ciudat. Însă, bizareria începe exact…
Doar două jucării: mama şi o lingură de lemn!
Scris de Ion Zimbru Joi, 14 Iunie 2012
Un copil para/simpatic şi isteţ, plin de energie şi de viaţă. Şi trist, uneori, când îşi mai aduce aminte de drama prin care a trecut fără să ştie ce-i aceea dramă, când responsabilul cu ne/uitarea îi zvârle în prezentul mental şi sufletesc suferinţele de atunci, din faşă (şi) până…
Să plângă doar aşa, de ochii lumii!
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 13 Iunie 2012
Nu mai răspunde. Nu mai vrea să răspundă. Nu mai poate să răspundă. E posibil să fi ars. Să fi ars de tot. Mi-i frică. Totdeauna mi-a fost frică de holocaust. Mai ales că nu am fost niciodată adeptul acestui fel de ritual, acestui fel de sacrificiu. Am considerat că…
Cumpăna fetei cu pantalon scurt şi maiou transparent
Scris de Ion Zimbru Marți, 12 Iunie 2012
Are douăzeci şi doi de ani, este domnişoară şi foarte frumoasă. Frumuseţe de pământ, naturală, proaspătă, fără adausuri şi farafastâcuri, fără morgă şi ostentaţie. Poartă pantalon scurt şi maiou transparent. Nu are nimic de ascuns. E vară. Grâul a venit în sat. E foarte cald. Mihai Boza, tatăl fetei, este…
Un punct de vedere în zarea cu diacritice şi măr
Scris de Ion Zimbru Luni, 11 Iunie 2012
A fost odată un împărat mare, cu literă iniţială majusculă, cu diacritice şi cu avere uriaşă: floră şi faună spontană, împărăteasă cu iniţială mică (singura deosebire care-i determină să fie adversari şi exemplu de model pentru ne/supuşi)...Şi acest împărat mare (nu enorm, cum ar crede nu ştiu cine) era mereu…
De atunci, stau cu mâna întinsă
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 09 Iunie 2012
Sunt foarte rari cei care se pricep la chiromanţie. Spun asta nu pentru că aş vrea să fie mai deşi ghicitorii în palmă, ci pentru că unul dintre ei (una, adică) s-a uitat frumos şi în/ de/ lung în palma mea, apoi s-a uitat direct în ochii mei, nu a…
O mirare cu pene colorate
Scris de Ion Zimbru Vineri, 08 Iunie 2012
Gata, mă duc să-mi iau papagal, un pui de papagal, chiar puişor de papagal, adică abia învelit cu primele pene, vreau să zic! Să fie mic, mic, mic de tot...să-l cresc eu, că sunt singură, copiii mei fiind încă departe de această lume cu inima la gât!...Gata, mă duc…
Nedreptatea cărării prin lanul de grâu
Scris de Ion Zimbru Joi, 07 Iunie 2012
De la şosea, perpendicular pe mijlocul liniei imaginare dintre miazăsud şi miazănord, văd o pădure umplută cu păsări şi o zăpodie umplută cu grâu. Vreau să ajung la umbra stejarilor şi carpenilor şi alunilor scârţâind sub greutatea trilurilor şi foşnetelor adormitoare. Ca să ajung, trebuie să traversez lanul de…
Cântare de somn şi odihnă în pace şi iubire
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 06 Iunie 2012
Omul (acest gunoi cosmic necunoscut) uită trecutul, sfidează prezentul, dar este foarte grijuliu (chiar obsedat) de viitorul său, mai ales cel care-i priveşte soarta cărnii şi oaselor din misterioasa lui alcătuire. Un fel de atracţie epidemică a imprevizibilului, un fel bizar de a crede că frica de neant se…
Balet...şi alergie la puf de lebădă neagră
Scris de Ion Zimbru Marți, 05 Iunie 2012
S-au rupt baierele cerului şi plouă de rupe pământul. Mă uita la potop şi plâng...poate se opreşte, poate se îndură domnul responsabil cu dezastrele biblice...poate li se face milă celor de la ministerul precipitaţiilor...poate ne strânge vreun guru mercantil şi libidinos într-o spirală lăcrămăcioasă... poate vine începutul, că de…
Condamnare pe viaţă la un singur sărut
Scris de Ion Zimbru Luni, 04 Iunie 2012
Cel puţin o dată sau cel mult de două ori în viaţă, mă uit peste umăr. Nu pentru că mi-ar fi frică de nu ştiu ce ori de nu ştiu cine. Nu din cauză că mă cheamă şi mă atrage vreo părere de rău. E, mai degrabă, o ademenire…
Colţul batistei nu mai poate fi dezlegat
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 02 Iunie 2012
Doamna Ioana Mihai mă vede că merg şui pe hol şi mă întreabă ce am păţit. Mai în glumă, mai în serios, îi răspund că mă doare piciorul cu care scriu. Mai în glumă, mai în serios, femeia îmi recomandă scurt şi mobilizator: mai scrie (şi tu) de mână!...Şi…
O mierlă fluierând în căutarea cuibului pierdut
Scris de Ion Zimbru Vineri, 01 Iunie 2012
Întrucât am fost ocupat cu dereticatul prin iatacul doamnei care l-a iubit foarte mult pe domnul care a iubit-o foarte mult pe doamna Ti, n-am mai citit din scrisorile lor manuscrise în albumul fără coperte, găsit pe un raft prăfuit al bibliotecii comunale scoase de sub legitimă apărare şi…
Cântece de dragoste strâmbă pe aria cercului drept
Scris de Ion Zimbru Joi, 31 Mai 2012
Acest sat este alcătuit dintr-un singur drum şi trei fântâni rotunde. (fântânile pătrate sunt mai rare; cele înclinate sunt şi mai rare; nu mai zic de cele cu gura în jos). Drumul are patru sensuri: în sus, în jos, la deal şi la vale; şi patru coturi: la stânga, la…
O întâmplare de foame şi de leac
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 30 Mai 2012
Merg să culeg porumbele. Că-s tare bune de foame şi de leac poamele astea de porumbar spinos şi spontan şi locuitor prin garduri naturale, prin liziere, aiurea şi peste tot! Mă duc să culeg multe porumbele, că suntem mulţi la masă, vine iarna...şi mai mare dragul să mă sui…
Ultimele acorduri dintr-o dulce bucurie
Scris de Ion Zimbru Marți, 29 Mai 2012
Unchiul Petrea (fratele lui tata) vine la noi (din când în când) şi ne aduce bucurii. Aduce peşte pentru toţi. Nu mult, dar destul. Şi (în special, nouă, copiilor) ne aduce bomboane dropsuri şi halva. Dropsurile şi halvaua ni se par o minune. În ochii noştri sticlitori de bucurie…
Nişte târtani şi nişte domni cu automobil
Scris de Ion Zimbru Luni, 28 Mai 2012
Sunt mică, mică, mică...dar nu prea mi-i frică de oricine, de orice, oricum, oricând! Da, sunt mărunţică! Dacă vrea, cineva poate să mă ia şi să mă pună în buzunarul de la piept (nu suport alt buzunar) şi să mă ducă la capătul lumii (nu la sfârşitul lumii)!... Dar,…
Sufletul nu poate fi legat de piciorul patului
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 26 Mai 2012
Odinioară (când mă încălţam cu opincile pe dos şi beam apă de unde cântă broasca) anumite mame îşi legau pruncii sugari de piciorul patului şi plecau la muncă, la horă, la cleveteală, la biserică, la băut...Imaginea unui copilaş priponit şi singur într-un chiler este terifiantă. Acest obicei barbar m-a răscolit…
A tuturora şi a fiecăruia dintre noi
Scris de Ion Zimbru Vineri, 25 Mai 2012
Acolo, sub trandafirul sălbatic, încărcat cu flori mai multe decât frunze, printre lacrimi şi gâze...acolo am cunoscut-o. Adică aici, trebuie să spun... Stau cu cartea deschisă la pagina despre Ea. Şi nu-mi vine să cred că este. O citesc şi o recitesc. O recit. O recit pe spate, pe…
O metaforă albă pe lacul cu lebede negre
Scris de Ion Zimbru Joi, 24 Mai 2012
Ca şi cum nu m-ar vedea, ca şi cum nu ar fi auzit nimic (am strigat-o să vină la gardul de cătină, toată noaptea, în zadar), trece pe lângă mine, cu căldarea în mână, spre cişmeaua din vale, să ia apă, să-şi bălăcească tălpile şi gleznele în teică, să-şi clătească…
Dumnezei cu pestelcă şi opinci
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 23 Mai 2012
Sunt pe mirişte. Pasc lăptăresele şi stau la umbra snopilor de grâu clădiţi într-o claie, ca la carte. Trebuie să vină căruţa s-o ia şi s-o ducă pe arie, unde batoza "umblă" de rupe pământul. Pe arie miroase a sudoare şi a pâine, a doamne-ajută şi a târâş. Târâşul e…
Până când se termină copilăria
Scris de Ion Zimbru Marți, 22 Mai 2012
Îmi fac morişcă din cărăbuş. Slavă Domnului, cărăbuşi sunt cu nemiluita! De greutatea lor, se rup crengile jugastrului, nu glumă! Că ăştia nu prea se odihnesc pe alţi copaci. Numai în situaţii de urgenţă (lipsă de spaţiu) poţi vedea cărăbuşi în salcâm. În rest, numai şi numai pe jugastru.…
Cele mai scumpe zece cuvinte
Scris de Ion Zimbru Luni, 21 Mai 2012
Mâncasem fructe de umbra-iepurelui...(asta-i o plantă erbacee, cu foarte multe denumiri populare, printre care şi "mătură verde")...nu mâncasem multe, dar simţeam un fel de plutire, o ameţeală călduţă, un soi de sindrom vertiginos (de tip posttraumatic), o senzaţie de aiureală plăcută, de alunecare pe un deal cu flori de…
Cele mai scumpe şapte cuvinte
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 19 Mai 2012
Sunt mititică. Şi de vârstă, şi de statură. Mititică şi cu picioarele goale. Şi cu părul ondulat. Nu ştiu cât de mică sunt, dar, dacă nu merg la şcoală, înseamnă cu nu-s mare. Nu-s mare, însă tare mi-i dragă mama. Şi vreau şi eu să-i fiu dragă, să mă alinte,…
