Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi
De dragoste, cu buruiană de urât
Scris de Ion Zimbru Marți, 31 Iulie 2012
Grigore se întoarce acasă, mai grăbit ca de obicei. A trecut şi pe la velniţă, a ciugulit niscaiva rachiu, dar nu vrea să-l prindă anaforul pe şosea. Se simte mulţumit: ţesălase caii, se mai uitase la cotigă, la plug... şi acum aşteaptă să tragă prima brazdă pe folos. Cam la…
Foarte scurt şi istoric dialog cu puţin timp înaintea inaugurării orânduielii sclavagiste
Scris de Ion Zimbru Luni, 30 Iulie 2012
Prima scenă(Discuţia are loc pe fond nervos, la marginea comunei primitive. Moto-ul, scris pe o pânză pentru reclame la mari reduceri de preţuri, este legat între un nuc bătut măr şi un măr de lângă drum. Antagoniştii, un îndepărtat viitor student pseudonim în vacanţă şi un politic/os în concediu medical…
Foarte scurt şi istoric dialog între 1 şi 2
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 28 Iulie 2012
1) Voi, mă? voi sunteţi oameni de cultură? nu vedeţi că umblaţi cu pantofii scofâlciţi, vai de capul vostru, cu haine de pomană? ce-aţi făcut, mă, pentru mesele populare? vă doare-n cur/bura Carpaţilor că ele n-are ce mânca! da' nici voi n-aveţi ce băga sub nas, mă! este? de ce…
Două lacrimi de când a fost să fie mire
Scris de Ion Zimbru Vineri, 27 Iulie 2012
Un moldovean pur sânge (plin de veselie şi Cotnari, şiret şi hâtru şi şugubăţ până la Dumnezeu şi înapoi, opincar cu cel puţin zece copii şi cel puţin cincizeci de nepoţi) îmi trimite o scrisoare electronică (poşta de hârtie-i falită) prin care mă roagă să-i spun dacă sunt în stare…
În măr, sub măr şi departe de măr
Scris de Ion Zimbru Joi, 26 Iulie 2012
Moş Iancu Cujbă are un măr acru. Îl are în ogradă. Chiar la un metru de prispă locuieşte şi creşte şi se înalţă acest măr. Şi ne primeşte pe toţi (cu veselie şi cu crengile deschise), chiar dacă nu suntem de-ai lui. Sunt mulţi, ai lui: Constantin, Tincuţa, Zânica, Victoraş,…
Mă sui să văd ce am uitat pe pământ
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 25 Iulie 2012
După cum arată treptele, pe scara asta n-a mai urcat şi n-a mai coborât nici zare de om. Cred că tocmai de atunci, de la începutul omului pe această sferă de lut, nici un picior de bărbat ori de femeie nu a mai pus talpa pe acest substantiv care leagă…
Unde nu mai stau de vorbă niciodată
Scris de Ion Zimbru Marți, 24 Iulie 2012
Bunica Elena. Mama lui tata. Bătrână. Şi gârbovită. Merge aproape în unghi drept. Mi-i milă. Tare mi-i milă de ea. Toată viaţa - mai mult văduvă şi cu o droaie de copii în bătătură şi în grijă. Bătrână, dar cu sufletul curat în faţa oamenilor şi a lui Dumnezeu. Îşi…
La două inimi depărtare de ea
Scris de Ion Zimbru Luni, 23 Iulie 2012
Mai demult, după plecarea mamei spre ultimul cer, mi-a fost dat să trec printr-o întâmplare ciudată, dar frumoasă/inedită în substanţa ei. Întorcându-mă de la redacţie (pedestru, cum nu-mi stă în obicei) trec prin cartierul cu parohia sfântul Spiridon. O ţâră mai la deal, cam la o sută de metri după…
Ei au lăsat muzele să vină la mine!
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 21 Iulie 2012
Nici nu-mi venea să cred că mă duc la şcoală. Că mă duc (şi eu) laolaltă cu cei mai mari, dar şi cu cei de seama mea. Că eram mulţi, mai mulţi ca acum. Mulţi. Şi (foarte mulţi dintre aceşti mulţi) cu picioarele goale, adică desculţi, adică descălţaţi, adică fără…
Doamna din albumul fără coperte
Scris de Ion Zimbru Vineri, 20 Iulie 2012
Doamna din albumul fără coperte mă roagă insistent s-o învăţ cum să-i dea mâna domnului din albumul fără coperte. Nici eu nu mă pricep la asemenea cereri şi oferte, deşi am rămas fidel (vorba lui Caragiale către Eminescu) "poeziei, ochilor daţi peste cap şi scărilor de mătase", deşi îi admir…
Domnul din albumul fără coperte
Scris de Ion Zimbru Joi, 19 Iulie 2012
Domnul din albumul fără coperte mă roagă insistent să-l învăţ cum să-i ceară mâna doamnei din albumul fără coperte. Mă roagă şi îmi scrie para/texte formidabile despre ce şi cum face dumnealui pentru dumneaei. Iată două dintre textele care m-au pus pe gânduri (în sensul evoluţiei sale sufleteşti şi cerebrale).…
Scrisoarea lui Pierde Primăvară către doamna Câştigă Toamnă
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 18 Iulie 2012
Nu ţi-am mai scris de multă vreme. Să-mi fie ruşine! Să-ţi fi răspuns, măcar, dacă nu să-ţi fi scris în plus, mai ales că m-am lăudat peste tot cu dragostea mea pentru tine! Te rog să-mi dai oleacă de iertare, fiindcă în ultima perioadă am avut patru decese şi tot…
Un mascul rece şi o femelă caldă
Scris de Ion Zimbru Marți, 17 Iulie 2012
În staţia de autobuz. Nu contează care dintre ele. Că-i tot un drac. Stau pe o bancă şi aştept un prieten. Un prieten adevărat, nu din plastic, nu fals, nu ipocrit, nu interesat. Unul care dă mai mult decât i se cere şi ia mai puţin decât i se dă.…
Să-ţi fie ruşine, haimanao!
Scris de Ion Zimbru Luni, 16 Iulie 2012
Gata, s-a închis briceagul! Gata, a fugit puiul cu aţa! Gata, s-au tras obloanele prăvăliei! Gata, e finita la comedia/tragedia! Gata, s-a spart digul! Gata, s-a descheiat armistiţiul, s-a rupt înţelegerea, a intrat pacea în război şi războiul în pace! Gata... ce atâta vorbărie!... Pur şi simplu: gata! sper…
Vacs cu fiasco, farsă, frică şi fals
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 14 Iulie 2012
Visez că sunt acolo. Totdeauna visez că sunt numai acolo. Am încercat să-mi mut visul în altă parte, însă nu am reuşit. Am încercat să nu mai dorm, dar visez şi cu ochii deschişi că tot acolo sunt. Culmea, deşi mă obsedează acest vis despre acest loc, nu ştiu de…
O invitaţie la umbra fluturelui mov
Scris de Ion Zimbru Vineri, 13 Iulie 2012
Stau pe un pat mobil. Stau verticali. Ca să fie înalţi. Ea citeşte. El ascultă. Ea este foarte atentă şi citeşte foarte frumos şi corect. El este foarte atent şi se uită la ea foarte frumos şi corect. Ea citeşte: "întind mâinile şi simt că ating/ trupul tău plecat să…
Îmi pare rău că nu am ajuns mai devreme
Scris de Ion Zimbru Joi, 12 Iulie 2012
Emilia este sora mea cea mică. Ea locuieşte în oraşul Vaslui, pe pământ. Nu în aer, ca mine. Eu sunt la ea. E bine la sora mea. Ea este fata pe care, atunci, la începutul lumii sale, am uitat-o în odaie, şi plăpânda ei alcătuire a plâns după mine până…
Un umăr imaginar şi nişte substantive cu pene
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 11 Iulie 2012
Londra. Un parc cu oameni şi verdeaţă. Şi cald. Şi frumos. Şi turişti. Şi porumbei. Mulţi porumbei. Chiar foarte mulţi. Şi eu. Şi prietena mea. Hulubaşii umblă de colo-colo şi ciugulesc firimituri presărate din milă şi respect. Ciugulesc chiar şi din palmele întinse parcă pentru a demonstra, pentru a împrumuta…
Trei fântâni şi trei linguri de fasole
Scris de Ion Zimbru Marți, 10 Iulie 2012
Primăvară. Nici cald, nici frig. Ies gâzele la soare, cu vaca domnului în frunte. Copiii lui Mihai Carp ies pe prispă. Ies cu Tinca în frunte (fata cea mai mare) să-i bată soarele. Copiii sunt mulţi şi mărunţei. Şi stau puica, pe marginea prispei, aliniaţi în bătaia minunii, ca rândunelele…
Scrisoarea doamnei care l-a iubit foarte mult pe domnul B-52
Scris de Ion Zimbru Luni, 09 Iulie 2012
De fapt, ce vrei de la mine? Chiar vrei să-ţi spun să mă laşi în pace? Mereu te-am întrebat ce gânduri ai cu trupul şi cu sufletul meu, dar tu ai ocolit răspunsul (cu eleganţă, bineînţeles), ai refuzat apropierea (cu persuasiune, desigur), ai respins toate cererile mele (cu tandreţe poetică,…
Stăpânul timpului plânge în palme
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 07 Iulie 2012
Vreau să fac o statuie a Ne/muririi. Din marmoră neagră vreau s-o fac. Fiindcă murirea şi nemurirea nu pot fi de altă culoare. Din marmoră neagră, dar îmbrăcată cu marmoră albă. Când o admiri, să zici că-i mireasă, mai ales că Ne/murirea poartă genul feminin, da?...Am dălţi, am ciocane,…
Dă-l încolo de cucurig!
Scris de Ion Zimbru Vineri, 06 Iulie 2012
Sunt o zvârlugă şi o zglobie corespunzătoare ţâncelor băgăcioase, care vor să înveţe de toate, că nu se ştie când şi cum sunt folositoare însuşirile şi îndeletnicirile acumulate în cei 7+7 ani de acasă şi de la şcoală. Ştiu să dau cu mătura, să aştern, să aşez, să cos,…
Poftă nebună şi senzaţii tari
Scris de Ion Zimbru Joi, 05 Iulie 2012
Încă din prima tinereţe, mi-am bătut joc de ea. Nu aveam nici o păsare de capul şi de zilele şi de sufletul ei. Când mă ruga s-o las mai moale, mă umfla râsul, o luam peste picior. Eram în stare să-i fac orice, numai să nu-i dau pace. Sărmana, cădea…
Cioară albă, nu cioară vopsită!
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 04 Iulie 2012
Dacă m-ai întreba ce fac în clipa asta şi în celelalte clipe, ţi-aş spune că aştept venirea sosirii. Sosirea cui? Dar, fiindcă iubirea este cioară albă (iar nu vopsită) îmi permit să-ţi aduc aminte că acest fel de venire presupune continuarea aşteptării fără oprire, indiferent dacă orizontul pregăteşte o iluzie…
