Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi

Tatăl copiilor mamei şi treisprezece cuvinte pe care nu pot să le uit

Scris de Marți, 13 Noiembrie 2012
Bătrânul Gheorghe nu mai zice nimic. Mişcarea invizibilă a ogrăzii (ce sumă infinită de locuri fixe!) parcă nu-l mai interesează, parcă nu-i mai cotropeşte monastirile albastre ale ochilor săi (două Voroneţe trimise pe pământ să zămislească şi să sfinţească oleacă de pământ şi foarte multă şi fără de oprire poezie…

Şi tare nu mă mai pot vindeca de această iubire!

Scris de Luni, 12 Noiembrie 2012
Mă îndrăgostesc de ea. Nebuneşte mă îndrăgostesc. Romantic mă îndrăgostesc. Fără să-mi dau seama că poate fi aiurea. Fără să văd pustiul din spatele acestei idile fulgerătoare. Chiar fără să-mi pese că am să am de suferit. Pentru că nu oricine şi nu oricând este în stare să-şi toarne în…

Scrisoarea domnului V, care o iubeşte foarte mult pe doamna M (II)

Scris de Sâmbătă, 10 Noiembrie 2012
Şi uite-aşa stă vioara în bucătărie, uitată de toţi ai casei, căutată de praf şi pulbere, de indiferenţă şi ignoranţă, de tristeţe şi însingurare! şi uite-aşa, ca şi cum în bucătărie îl aşteaptă un viitor foarte luminos, domnul V se apropie, atunci, de tăcerea vioarei stătătoare în penumbra singurătăţii! şi…

Scrisoarea domnului V, care o iubeşte foarte mult pe doamna M (I)1

Scris de Vineri, 09 Noiembrie 2012
Un lemn care ştie să cânte cu un om care învaţă să cânte pentru că-i dăruit să cânte într-o lume care, iată, nu mai vrea şi/ori nu mai poate să cânte, trebuie pus/aşezat la loc de onoare şi de taină, adică în auzul şi în văzul acestei lumi derutate de…

Pentru un pumn de ceapă

Scris de Joi, 08 Noiembrie 2012
Filmul omonim a făcut valuri enorme şi mare succes de casă în epocă. Construite în stil parodistic, evenimentele din această peliculă încercau să rezolve ne/golurile societăţii umane, prin cascade de râs natural/forţat (uneori) desigur. Dacă personajele din acest film se întreceau pe însele în orice situaţie creată ori întâmplătoare, personajul…

Un lacăt, o cheie şi o toacă de seară

Scris de Miercuri, 07 Noiembrie 2012
Lacomul Spulber zice că asta-i pădurea lui, că o moşteneşte de la bunicul său matern, care a primit-o cu limbă de moarte de la bunicul lui matern, care... În fine, dacă mergem mai înapoi, vedem că pădurea nici nu era când avarul Spulber vrea s-o fixeze în spaţiu şi timp.…

Scrisoarea domnului care a iubit-o foarte mult pe doamna T (cealaltă, nu aceasta)

Scris de Marți, 06 Noiembrie 2012
Mi s-a vorbit foarte mult despre ea. Unii chiar mi-au descris-o cu lux de amănunte, fără să le cer, fără să aibă vreo obligaţie, deşi stimabilii nu prea ştiau şi nici nu au învăţat cu ce se mănâncă această doamnă prezentă la începuturi, când "a fost Cuvântul"... apoi, din ce…

Mister şi nani în Râpa cea Mare (III)

Scris de Luni, 05 Noiembrie 2012
Şi tot împrumutând-o, din ce în ce mai des, din anotimp în anotimp, din lună în lună, din săptămână în săptămână, biata carte cu crai sovietici nemaiîntâlniţi în nici un război de pe planetă ajunsese vai de foile şi de cuvintele ei...până când, într-o duminică de toamnă, cu gloduri savante…

Mister şi nani în Râpa cea Mare (II)

Scris de Sâmbătă, 03 Noiembrie 2012
Mai citesc o dată. Cu creion chimic, pe o coală de maculator (aşa i se zice caietului de notiţe) scriu un bilet. Iată-l: "iubita mea cu cinci viteze/ şi patru ani de puşcărie.../ (fiindcă te-a surprins bărbatul/ ghicind în palme la soldaţi),/ ia trenul, treningul şi dorul.../ (eu te aştept…

Mister şi nani în Râpa cea Mare (I)

Scris de Vineri, 02 Noiembrie 2012
Să nu vă aventuraţi (prea tare şi prea mult) pe Râpa cea Mare, că are balauri în ea, şi nu are capăt, chiar dacă se opreşte cu izvorul în şosea! - pare să ne spună tata, în fiecare dimineaţă, când plecăm la păscut, cu vacile noastre dreptunghiulare, cu oile noastre…

Un deliciu culinar pentru roabele şi robii lui Dumnezeu

Scris de Joi, 01 Noiembrie 2012
Mâncăm urzici. Anul ăsta, plantele astea urzicătoare s-au făcut din belşug. La scară locală, aceste vegetale spontane constituie, în sezon, o posibilitate de hrană la îndemâna oricui. Râpile şi lizierele sun doldora de oameni care caută şi găsesc şi culeg minunea verde, recomandată de către tot felul de fitofagi şi…

Poghiazuri, sulfamidă şi mămăligă fiartă cu spini (II)

Scris de Miercuri, 31 Octombrie 2012
De atâta frecuş, în loc să se subţieze, pielea de pe tălpi se îngroaşă, se întăreşte, se face ca pingelele de la pantofii lui tata, pantofi pe care i-a purtat de vreo trei-patru ori în toată viaţa. Cică să-i aibă de buni, de sărbătoare, de ocazii rare, de mofturi, de…

Poghiazuri, sulfamidă şi mămăligă fiartă cu spini (I)

Scris de Marți, 30 Octombrie 2012
De la "urcarea" zăpezii până la "căderea" brumei, umblăm numai cu picioarele goale. Încălţările sunt fenomene rare. Şi trebuie să lupţi cu înverşunare (grijă de animale, note bune la şcoală, respect faţă de oameni şi faţă de tot ce înconjoară viaţa, curăţenie, linişte, caligrafie...) ca să poţi câştiga o pereche…

Ca să nu se ridice la cer, le-am adunat şi am plâns peste ele

Scris de Luni, 29 Octombrie 2012
Să scriu pe ţărână? să scriu pe zăpadă? să scriu pe spinarea iubitei? să scriu pe femurul şi pe glezna amantei?... Scriu, sigur că scriu! fiindcă pe ţărână am citit prima oară, nu? fiindcă pe zăpadă am citit a doua oară, nu? fiindcă pe spinarea iubitei am citit a treia…

Cea mai bună dulceaţă de gutui din lume

Scris de Sâmbătă, 27 Octombrie 2012
Negreşit, niciodată nu a fost altfel: cu cât se apropie mai mult funia de par, cu atât mai mult creşte şi se instalează convingerea că aproape toate visurile şi nădejdile rămân doar proiecte. Şi cred că-i foarte bine aşa. Dacă totul, peste noapte, ar deveni realitate, oare ce pupăza aş…

Lucrare scrisă la examenul de admitere în sufletul tău

Scris de Vineri, 26 Octombrie 2012
Scumpa mea Toamnă, să ştii că am primit scrisoarea ta! este foarte frumoasă şi foarte tristă! şi, pentru că nu vreau să-ţi pierzi încrederea în cuvântul meu, mă grăbesc să-ţi răspund!... Însă, înainte de replică, transcriu mesajul tău, să-l citească şi doamna mea (o femeie devastatoare prin simplitate şi curăţenie…

Cuc printre vulturi şi naiv printre roţi de noroc (III)

Scris de Joi, 25 Octombrie 2012
Şi doar am spus întotdeauna, dar nimeni nu m-a crezut niciodată: nu am încotro, sunt obligat să rămân aici, la cheremul Infernului, printre himere purificatoare, printre umbre celebre şi sfinţi afumaţi, printre păcătoşi smoliţi şi inocenţi aiuritori în cazanul tembel al inculturii!... din când în când, într-un remember răscolitor, mă…

Cuc printre vulturi şi naiv printre roţi de noroc (II)

Scris de Miercuri, 24 Octombrie 2012
Şi doar am spus întotdeauna, dar nimeni nu m-a crezut niciodată: nu-mi pare rău că mi se pare prea lungă lipsa îndurării, mai ales că eu sunt vinovat, mai ales că, în asemenea condiţii, regretul este un mare păcat, cum zicea mama! şi, desigur, Dumnezeu mi-a dat de toate, să…

Cuc printre vulturi şi naiv printre roţi de noroc (I)

Scris de Marți, 23 Octombrie 2012
Şi doar am spus întotdeauna, dar nimeni nu m-a crezut niciodată: nu ştiu să am şi nu ştiu să păstrez nici o iubire! mi s-a dat cu vârf şi îndesat, cu asupra de măsură, cu nemiluita... însă nu stă la mine, fuge de mănâncă cerul şi pământul, fuge ca dracul…

Scrisoarea domnului care a iubit-o foarte mult pe doamna 13

Scris de Luni, 22 Octombrie 2012
Trebuie să ai în vedere şi în auz că drumul acesta este foarte lung, mult mai lung decât şi-a închipuit cineva, vreodată. Aproape îţi vine să crezi că nu are capăt. Şi, în loc să pleci şi să te opreşti la jumătate ori când mai ai oleacă până ajungi, e…

Cea mai frumoasă dimineaţă de mâine (II)

Scris de Sâmbătă, 20 Octombrie 2012
Intr-o aproape amiază de iulie, aproape de Sfântul Ilie, se lasă o căldură infernală, dar curată. Dinspre nord-est, cam din dreptul Moscovei, se bulucesc înspre Zimbru nişte mormane de nori nimbus amestecate cu cirus, adică din ăia care dau cu grindină, nu cu mila Domnului. Însă, vorba lui tata, în…

Cea mai frumoasă dimineaţă de mâine (I)

Scris de Vineri, 19 Octombrie 2012
Ce mai frumoasă zi de ieri, cea mai frumoasă zi de azi şi, mai ales, cea mai frumoasă zi de mâine!...când ştiu şi cred că pot spune, fără frică şi fără îndurare: bună dimineaţa, toamna/doamna mea! iată, chiar în clipa asta, merg pe hârtie, merg şi desenez aluzii/iluzii despre mov,…

Nişte dumitriţe pentru George Bacovia şi Omar Khayyam (II)

Scris de Joi, 18 Octombrie 2012
Sigur că da!... Omar Khayyam: "rămâi să mai ciocnim o cupă/ la hanul vechi de pe coclauri/ căci pentru vin şi pentru tine/ mai am în sân trei pumni de aur!"... Sigur că da! şi să vezi, apoi, cum tot nordul se apropie (tiptil) de sud! şi să-l auzi şi…

Nişte dumitriţe pentru George Bacovia şi Omar Khayyam (I)

Scris de Miercuri, 17 Octombrie 2012
Din când în când (exact când simt cum entuziasmul dă pe dinafară şi/sau depresiunea dă pe dinăuntru) citesc Omar Khayyam... Citesc şi mă uit pe geamuri ce fel de sublim începe să ningă, indiferent care anotimp îmi joacă şotronul şi ciuleandra în ogradă ori în odaie! da, ninge orizontal şi…
Pagina 123 din 130