Îngrijorarea siderurgiştilor, în toate formele ei

Îngrijorarea siderurgiştilor, în toate formele ei
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Prinşi în discuţiile zilnice uităm, poate, prea uşor, că toate cifrele din lumea asta şi toate previziunile despre criză nu fac nici cât o ceapă degerată pentru oamenii care muncesc zi de zi în combinatul de la Galaţi. Da, acei oameni, care se trezesc  când luna e pe cer şi pleacă la muncă, fie că plouă sau e secetă, oamenii care înghit praf de cocs, care, când ies din tură, sunt atât de obosiţi, încât nu îi mai interesează nici declaraţiile oficialilor şi nici calculele analiştilor economici. Vorbim de oamenii adevăraţi, cu problemele lor, cu rate la bănci, cu datorii la întreţinere, cu familii şi copii de întreţinut.

În Combinat, în această perioadă sunt două categorii de reacţii printre muncitori. Sunt cei exaltaţi, care strigă în gura mare „România, trezeşte-te!”, pe la cozile pentru cota de carne, cei care îşi fac curaj cu câte o tărie, cărora le sare muştarul (şi pe drept cuvânt!) pentru că nimeni din conducere nu le spune nimic clar şi cei care, în nemulţumirea lor vehementă, ar da şi cu Dumnezeu de pământ, dacă le-ar vorbi de disponibilizări.

Alături de aceştia, sunt oamenii calmi – precum apele adânci şi liniştite – care nu se exteriorizează. Ceea ce nu înseamnă că nu sunt îngrijoraţi. Sunt oamenii care spun, cuminte, că „de bine, de rău, avem încă un loc de muncă şi chiar dacă vom face greve sau nu, deciziile tot se vor lua la nivelul patronatului”. Sunt oamenii care recunosc, îngânduraţi, că treburile nu mai merg în Combinat cum mergeau înainte, oamenii care ştiu deja ce înseamnă, pentru buzunarul familiei, concediul de odihnă forţat.

„Nu cele zece zile de şomaj tehnic mă nemulţumesc, ci faptul că nu avem un plan clar care să ne arate cum vom trece criza şi cum vom putea să repornim atunci când cererea o va permite! Nu avem un plan pentru menţinerea utilajelor în stare măcar bună de funcţionare! La utilajele care funcţionează nu se mai asigură piese, nu se mai fac revizii ritmice, se merge după ureche!

În afară de acest lucru, marea problema vor fi oamenii pregătiţi. Mai pleacă 2000 de oameni în ordonanţă şi cei care conduc se bucură, dar nu înţeleg de ce! Tineri, în ultimii 10 ani, nu prea au mai fost angajaţi, plus cei care au mai plecat datorita "extraordinarului" salariu şi atunci cu cine se va mai lucra? În siderurgie un om se pregăteşte în cinci-şase ani dacă mai are cine să-l pregătească! La ce piaţă ne vom adresa când totul va reveni la normal?”.

Cele câteva cuvinte aparţin, probabil, unui angajat din Combinat, care a comentat pe site-ul „Vieţii libere”.  Ca el sunt toţi. Şi cei care îşi strigă îngrijorarea în gura mare şi cei care îşi văd, cuminţi, de treabă. Toţi au însă în comun îngrijorarea. Că ar putea rămâne fără un loc de muncă, fie din cauza deciziilor patronatului, fie din simplul motiv că şi-ar da numele şi, prin declaraţiile lor, ar supăra pe cineva de „mai sus”.

Citit 1295 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.