* Deşi anunţată, acţiunea de protest de ieri nu a reuşit să strângă mai mult de 100 de oameni * Care s-au mai pierdut pe drumul de la Prefectură la Casa de Cultură a Sindicatelor * Mitingul s-a încheiat mai devreme decât era programat, din lipsă de participanţi * Sindicatul Solidaritatea cere anularea contractului de privatizare a Sidex, naţionalizarea sa şi, eventual, revinderea către un investitor „serios” * Printre siderurgişti se aude că după închiderea UCC va urma oprirea furnalelor şi a oţelăriei *
Vocaţia dezinteresului
În Galaţi, din pricina crizei care a condus la mii de disponibilizări, rata şomajului a ajuns la zece la sută. Datele AJOFM Galaţi arată că, în prezent, avem nu mai puţin de 20.000 de şomeri, iar legătura dintre Combinat şi economia locală este arhicunoscută…
Acţiunea de protest de ieri, 8 septembrie, a fost anunţată de reprezentanţii Sindicatului Solidaritatea cu destul timp înainte, aşa că oricine dorea să participe la miting, îşi putea planifica din timp acest lucru.
Ieri, Ziua Metalurgistului nu a mai fost sărbătorită, ca în alţi ani, pe Stadionul Siderurgistul, pe banii companiei ArcelorMittal, deci siderurgiştii nu au nici scuza că ar fi fost altundeva. În Combinat, lucrurile nu s-au îmbunătăţit; nici locurile de muncă nu s-au înmulţit între timp şi nici Uzina Cocso-Chimică nu s-a redeschis.
Afară, ieri, nu a plouat, dar nici foarte cald nu a fost. Şi atunci, de ce la mitingul organizat de Sindicatul Solidaritatea abia puteau fi număraţi vreo 60 de oameni?
Probabil, întrebările astea erau şi în mintea siderurgiştilor care au ieşit, ieri, în stradă, a liderului Gheorghe Tiber, dezamăgit de slaba participare, şi a reprezentanţilor mass-media care nu s-au putut abţine să nu evoce miile de siderurgişti care îşi cereau, odinioară, drepturile. Jandarmii şi poliţiştii erau cam cât protestatarii, iar oamenii de pe străzi au fost oarecum derutaţi de grupul cu pancarte, deosebit de ceilalţi trecători, doar prin faptul că fluierau şi mergeau pe prima bandă…
Ba chiar, unii gălăţeni nu au înţeles ce se întâmplă, crezând că sicriul şi crucea purtate de lideri – care reprezentau „siderurgia îngropată de Mittal cu ajutorul Guvernului României” – indicau chiar înmormântarea vreunei personalităţi gălăţene! În acest condiţii, cine să ne mai creadă când plângem că dacă moare Combinatul, moare oraşul?
Anularea contractului de privatizare şi naţionalizarea Sidex
Pichetarea Prefecturii a început la 12.30 cu un moment de reculegere în memoria liderului Virgil Săhleanu, având în vedere că luni s-au comemorat 9 ani de la moartea sa.
În prezenţa zecilor de sindicalişti, liderul Sindicatului Solidaritatea, Gheorghe Tiber, a dat citire unei note de protest adresată preşedintelui ţării, Traian Băsescu, primului ministru, Emil Boc, Guvernului şi Parlamentului României.
„În loc să sărbătorim Sfânta Maria şi Ziua Metalurgistului, trebuie să ne arătăm îngrijorarea faţă de soarta siderurgiei şi economiei româneşti, care se duc la vale. Protestăm împotriva clasei politice care a constituit guvernele de la privatizarea Combinatului încoace şi nu a vegheat la îndeplinirea angajamentelor post-privatizare, împotriva patronului Lakshmi Mittal, care a primit Combinatul pe nimic, împotriva administraţiei companiei, care împreună cu cozile de topor sindicale au dus la falimentarea combinatelor de la Galaţi şi Hunedoara”.
„Ne adresăm conducătorilor ţării, pentru că am realizat că de la patronul Combinatului nu mai avem nicio şansă să obţinem ceva, pentru că acesta nu a ştiut decât să stoarcă cât mai mult profit, cu investiţii minime, iar acum vrea să vândă unităţile de producţie la fier vechi”, a spus Gheorghe Tiber, în mijlocul sindicaliştilor.
În nota de protest, Sindicatul Solidaritatea solicită demararea urgentă a procedurilor de reziliere a contractelor de privatizare în cazul Sidex Galaţi şi Siderurgica Hunedoara şi cere trecerea acestor unităţi în proprietatea şi administrarea statului, adică naţionalizarea combinatelor.
Protestatarii au mai cerut desecretizarea contractelor de privatizare şi analiza condiţiilor în care s-au făcut aceste privatizări, astfel încât să fie traşi la răspundere cei care se fac vinovaţi de păgubirea statului.
Pe pancartele agitate de participanţi scria: "A fost odată Sidex, Galaţi, România", "Stop închiderii combinatului", "Treziţi-vă siderurgişti, treziţi-vă gălăţeni!".
„Arătăm că încă mai existăm”
Alături de sindicalişti s-au aflat reprezentanţi ai Sindicatului Solidaritatea de la Hunedoara – Marin Mititelu şi Tibi Golomboş -, dar şi reprezentanţi ai Alianţei Pensionarilor pentru Conciliere Galaţi. Aceştia din urmă au dispărut repede dintre protestatari, motivând că au o masă festivă.
Sindicaliştii au plecat apoi în marş, prin oraş, strigând, fără succes însă, trecătorilor: „Veniţi cu noi”. Oamenii de pe trotuar s-au oprit la trecerea grupului de siderurgişti şi unii din ei chiar au comentat.
Mihai Jigman (62 de ani), fost siderurgist, a apreciat protestul: „E foarte bun…, poate se îndreaptă treaba. Ar trebui să schimbe patronul acesta şi pe Borş”.
Cu un puternic accent italian şi un cercel în ureche, Ionuţ Manole, un tânăr tătic de 23 de ani, ne-a spus: „Atâta lume fără muncă… dacă nu se iau măsuri, o să fie din ce în ce mai rău. De aia lumea pleacă în afară să muncească. Aici nu poţi face nimic, aşa că laşi familia, prietenii şi te tot duci…”.
Siderurgiştii spun şi ei că lucrurile nu merg deloc spre bine. Tudorel Vintilă, angajat la UPS: „la ce să mergi la vot? Pentru nişte nenorociţi de politicieni cu salarii de 60 milioane, faţă de mine care câştig zece milioane şi am patru copii? Am ieşit în stradă să arătăm că încă mai existăm. Poate ne dă Dumnezeu sănătate până la votare şi după aia putem să murim…”.
Şi Tănase Traian, siderurgist în vârstă de 40 de ani, ne-a spus „Aşteptăm, poate rezolvăm ceva cu salariile… Nu vedeţi? Dintr-o producătoare mare de oţel, am devenit o mică făbricuţă. Nu ştiu ce se mai poate face. Nu ştiu… Deja au început mutări de efective dintr-o secţie în alta, cei de la UPS vor pleca în ULP, că au de muncă acolo…”.
Oamenii nu au dat însă glas temerii celei mai mari: închiderea oţelăriei şi a furnalelor. Gheorghe Tiber susţine însă că aceste unităţi „vor ceda până la urmă, pentru că nu se investeşte în ele. Iar când vor ceda, Combinatul ar putea fi declarat ineficient şi, ca atare, închis, iar utilajele topite şi vândute”.
„E chestiune de câteva luni de zile. Totul gravitează în jurul datei la care Comisia Europeană se va pronunţa asupra eficienţei Combinatului. Cred că nu ne va apuca sfârşitul anului viitor... Nu peste mult timp vom vedea dacă am fost noi prea nebuni, sau ei, cei care nu s-au implicat au fost inconştienţi”.
Un pariu pe care nimeni nu ar trebui să îşi dorească să-l câştige…
