* (autodenunţ) * Nu mă ronţăie viermele invidiei, cum din mere, sau din vişine, sau din grinzile aşezate să dureze şi să sprijine o casă, un pod ori o galaxie… nu mă otrăveşte nici un venin, fiindcă nimic din ce-i omenesc nu mi-i străin! Nu ştiu ce o fi gaura de vierme,dar am auzit că poate fi salvarepentru cel care ucide zâmbindşi se teme că moareşi vrea să fugă în alt univers,cu toate mofturile lui viermănoase…nu mă tem, pentru că poetul esteun vierme de mătase! ...

* (tratat de milostenie şi ruşine) * Dacă vii acum, înainte de a se însera, jur să-ţi dau tot ce mai rămâne din duminica mea fiindcă nu sunt lacomşi îmi este foarte milă şi ruşinesă consum totul şi să huzuresc fără tine!Şi te rog să mai ştiică duminica mea-i în fiecare zi;grăbeşte-te, nu mai conjuga verbul a muri,vino şi trăieşte chiar acum,înainte de a se îndimineţa,am să-ţi dau fără ruşine şi milătoată duminica mea! ...

* (pentru Radu Macovei, La mulţi ani!) * Pe linia infinitezimală dintre Da şi Nu domnul Demiurg îngrijeşte Stâlpii Creaţiei Sale; din când în când, uitându-se Afară, porneşte Lumina şi trece prin Ea Trei Lacrimi Catedrale: una pentru tine, una pentru prietenul tău şi una pentru prietenul vostru cu minte şi cuminte;chiar dacă aveţi un prieten care nu are nici un prieten,între Da şi Nu nu există nici înapoi, nici înainte!Mai stă Demiurgul şi mai repară linia subţiredint ...

* feerie într-un act, către Vasile Cozma * Arhiva mea sentimentală e plină cu bijuterii:fluturi de lampă, ochi de vază, ciorapi şi lacrimi fumurii,danteluri mov tocmai de unde am vrut s-ajung, dar n-am ajuns,garoafe negre cremenite pe un picior fără răspuns,târziuri spuse mai devreme, devremuri spuse mai târziu,pene de păsări fără milă, nisip, relicve de pustiu,rochia mamei(de mireasă), praştia mea(de vânător),cămaşa tatălui(de mire), timpul(picior peste picior),sperietoa ...

* (la mormântul lui Georgică Codreanu) *Să nu i se pară că lor nu le pasă şi toate cuvintele sale că per, mortul se ţine trei zile în casă, apoi se îngroapă cu faţa la cer. Un viu în ogradă ciopleşte o cruce, o cruce uşoară, cu braţe subţiri; ciopleşte atent şi aminte-şi aduce de mortul prezent, încuiat în priviri. Copiii se joacă, privesc înainte,spre zarea bătută de vânt şi de ploi,se uită atent şi se roagă fierbintela cel mai de sus şi mai bun pentru noi.Ş ...

* (sanchi) * Te rog încet să te dezbraci, te rog chiar acum, nu mai există cale de întoarcere, nu mai ştii de unde până unde poetul, cu tele/viziunile sale pustii, începe să creadă că va putea vreodată să atingă locurile tale foarte frumoase, în care şi din care se aude lumina cum pătrunde până la sânge şi oase! Te rog să te dezbraci de caracterulşi de rochia ta cu străzi în perspectivă,şi apoi să mă laşi în ziua şi în noaptea aceeasă scriu cu cerneală măcar o ...

* (pastel de post) * Stau încolo şi mă uit încetla Maria foarte domnişoară,cum îşi zvârle ochii spre poetşi întinde rufele pe sfoară.Îi trimit pe păsări şi pe vântvorbe cât o viaţă de frumoaseşi curate cât un jurământîmbrăcat în rochii de mătase.Îi trimit şi gândul că am fostdoar cu ea aproape sau departeşi-am cătat iubirii adăpostşi dez/amăgirii într-o carte.Stau încoace şi mă uit încetla Maria cea foarte frumoasă,cum se duce înspre Nazarethşi mă la ...

* (fără comentarii) * Caut în arhiva de cuvinte uitate, poate găsesc primele vorbe pe care le-am auzit la ultima noastră întâlnire devastatoare, când ai zvârlit toate scrisorile mele pe focul cu flăcări haimanale, focul cu lemne aduse de mine pentru mâinile tale îngheţate de atâta aşteptare într-o zi şi o noapte cu zăpadă şi frig,cu semne de cruce şi rugăciunicătre domnul Nimic…Şi caut şi caut şi nu găsesc ce ai spus,îmi vine să te strig,dar îmi aduc aminte deoda ...

* evoluţie * De când am dat în muguri sunt foarte pelerin,nădăjduiesc să aflu, să ştiu de unde vin,să aflu până unde clipeşte steaua mea,să ştiu cine îmi stinge jăraticul din stea!Şi dă-i, şi dă-i, şi luptă, şi luptă, şi dă-i…dă-iacestei lumi, poete, seminţe în păstăi,seminţe în carcase de mere şi gutui,în suflet de femeie cu ochii amărui!Sămânţă dacă nu e, nimic nu e, să ştii;nu sunt câmpii pe dealuri, nici dealuri pe câmpii,nu ţine nici o clipă ...

* aventuri * Doi băieţi de asfalt - Petrică Bostan şi sussemnatul - cu straie negre şi gânduri albe, vor să se ducă la părinţi. Părinţii sunt în cimitir. În pământ, adică. Afară e duminică. Şi iarnă. Şi ger. Esenţă de ger. Şi vânt. Esenţă de vânt. Până la ţintirim, băieţii de asfalt circulă cu frigiderul isuzu. Din staţia de autobuz mai sunt nişte sute de metri până la intrarea în cel mai sigur loc de parcare al părinţilor noştri. Pe drum - nu e bine, d ...