Aşa cum nu trece zi, în România ultimei săptămâni, fără un protest, la fel, nu apune soarele până când Guvernul nu anunţă încă o "măsură" anti-criză.
Din păcate însă, în timp ce protestul pensionarilor, sindicaliştilor, profesorilor, mamelor este real, anunţurile făcute de Guvern par din ce în ce mai rupte de realitate.
Pare că Guvernul nu se mai ocupă de stabilirea unor măsuri legale, ci cu lansarea unor zvonuri. Iar lupta împotriva unor zvonuri care au ca sursă oficială Guvernul este un fel de luptă cu morile de vânt.
Impozitarea celei de-a doua case sau al celui de-al doilea teren deţinut, subiect despre care s-a tot vorbit în ultimul timp nu este „decât o intenţie” a Guvernului, am aflat de la purtătoarea de cuvânt a acestei instituţii.
Deci, încă nu s-a decis nimic; nici dacă parlamentarii cu şapte case trebuie sau nu să îşi cadorisească fiecare membru al familiei cu câte o proprietate şi nici măcar dacă vorbim de impozit doar pentru case, sau în general, despre proprietăţile deţinute?
Căci o a doua proprietate deţinută poate însemna la fel de bine şi un teren agricol lăsat pârloagă (şi pe care nu s-a încasat subvenţia aceea, de care au ştiut doar băieţii deştepţi), de un proprietar octogenar, dar care, la fel, poate însemna şi maşina cea nouă, abia cumpărată de doi ani, în leasing, pe lângă Trabantul transformat în depozit pentru murături, în parcarea din faţa blocului…
Nici despre indemnizaţiile mămicilor nu sunt mai multe date decât cele referitoare la impozitarea proprietăţilor; totul rămâne la nivelul de intenţie, iar lipsa unor precizări clare, concise nu fac decât să isterizeze şi mai mult o ţară care şi aşa nu mai doarme de grijă, de o săptămână…
De ce nu s-au aşezat conducătorii noştri – aşa cum se pricep ei, că românul este înţelegător de felul său! – la o masă, de ce nu au pus pe hârtie toate aceste intenţii, de ce nu au făcut calcule pentru a vedea care sunt efectele reducerilor salariilor şi măririi impozitelor, ca după aceea să iasă în faţa poporului şi să spună răspicat ce ne aşteaptă?
Era chiar atât de greu să nu deschidă gura înainte de a face o treabă? Căci şi o operaţie de amputare a unui membru, de pildă, poate fi letală dacă doctorul taie în fiecare zi, câte o bucăţică, folosind un bisturiu tocit…
Nimeni din cei de la conducerea ţării nu s-a gândit la un lucru atât de simplu?
Eu cred că nu asta este explicaţia, pentru că dacă ar fi aşa, ar însemna că cei care ne conduc sunt retardaţi, iar eu refuz să cred că ţara asta este atât de tâmpită încât să îi pună în frunte pe cei mai proşti!
Sper să nu se confirme un astfel de scenariu, însă lansarea tuturor acestor „intenţii” de reduceri, în locul adoptării unor măsuri clare şi concise este, mai degrabă, o luptă psihologică.
Efectul se vede cu ochiul liber pe stradă, unde pensionarii se îmbrâncesc la proteste, iar jandarmii, şi ei, ca orice bugetar, victime ale reducerilor salariale, sunt puşi în ipocrita situaţie de a păstra ordinea publică…
Într-o astfel de luptă psihologică în care zvonurile au surse oficiale, cum este Guvernul, românii îşi pierd capul.
Iar într-o astfel de luptă, câştigă cel care nu îşi pierde cumpătul.
Şi acum, opriţi-vă puţin din proteste, din înjurat Guvernul, din numărat ratele la bănci şi din căutat bani prin buzunare şi gândiţi-vă: cine îşi mai păstrează capul pe umeri în astfel de situaţii?
Cine rămâne calm deasupra mării tulburate?
