Pentru că experienţele nemijlocite sunt cele mai bune, mi-amintesc prima audienţă acordată de prefectul Galaţiului din mandatul '96-2000. Chiar subsemnatul l-a deranjat atunci, cerându-i un drept: plata conform proceselor-verbale a reprezentanţilor în secţiile de votare la alegerile din '96. Adică conform realităţii orelor consumate, nu jemanfişismului uniformizant neocomunist lăsat de guvernul Văcăroiu. Proaspătul prefect a preferat însă să nu deranjeze birocraţia ce o preluase Şi mi-a spus asta amical, detaşat, dar ferm.
Deh! nu putea omul, abia pus în funcţie, să se pună contra, chiar dacă era vorba de sute de membri şi simpatizanţi ai filialelor partidelor din CDR. Ce puteam eu, biet student, membru PNL, să înţeleg din compromisurile mărunte făcute de cei mari?…
Până în 2000, nici c-am observat să se pună Victor Paul Dobre prea tare contra „obiceiurilor” moştenite de la administratorii „roşii” ai judeţului. Ca preşedinte de filială liberală puternică (doar Galaţiul, între judeţele Moldovei, votase majoritar CDR), nici măcar cu un candidat serios la Primăria Galaţiului n-a “deranjat” alegerile din 2000.
În 2003 am recidivat şi l-am sesizat pe deputatul VP Dobre de nereguli cât blocul în care locuiesc. Acesta, construit cu Ordonanţa 19/1994, implica fonduri guvernamentale şi i se putea pune "mâna în gât" lui Dumitru Nicolae, măcar pentru neglijenţă în gestionare. Dar iar problema a fost „prea nesemnificativă, domnule!”, deşi erau afectate 62 de familii tinere şi votante. Nu m-a mai surprins… Fostul preşedinte de Cameră de Comerţ, vorbitor fluent de franceză, rasat şi cu volumele enciclopediei Britannica pe raft, era doar pentru el. Am văzut apoi, ca liberal ex-PNL-ist, cum oameni buni sunt marginalizaţi. Profesionişti, pe care nici portocalii n-au reuşit să-i dea deoparte din Prefectură. Oameni care vroiau să clădească ceva, nu să se demonteze în lupte surde cu un şef ce nu-şi mai încăpea de sine în sediu. Ştiu un consilier care a abandonat la mal de mandat, cu Dobre “vicepreş” la CJG, numai să nu voteze „după dictare”…
În schimb, „prosperau” figuri controvers/xate, precum viceprimarul MR Cristea de pe urma căruia și acum mai cârpim la ISPA.
Dar renumele de bun executant (însă cam lipsit de viziune, cred eu) câştigat ca secretar de stat la Administraţie şi Interne până-n 2008, l-a repus om de bază, al liberalilor, lângă Rus de la Interne. Avea acum ocazia Dobre să facă un lucru memorabil şi ultrautil: să rupă mâţa.
Ani de zile, guvernanţii ne-au numărat cu plus pentru fonduri mai grase. Compromis tacit şi transpartinic, perpetuat şi de băsescieni, evident. Doar că ei l-au exacerbat pentru uzul personal, contrafăcând majoritatea pentru liderul lor. Dobre urma să rupă vraja toxică a românilor „câtă frunză şi ram”.
Dar cum nu i-a păsat în mandatul tăricean ce se face cu fondurile direcţionate către Galaţi, nici acum nu l-a durut... Însă la o aşa miză, vitală - voturile cu DA, mult peste cele ale D.A. din 2004 - Dobre trebuia să dovedească că măcar liberalii nu mai vor perpetuarea compromisurilor. Şi-şi fac treaba de slujbaşi unde şi-au asumat funcţia cu tot cu avantaje sau invers. Dar a ratat ocazia de a fi un liberal adevărat şi un adevărat lider local cu anvergură naţională.
