După ce că zăpuşeala e ucigătoare şi seceta stinge recoltele - doar seminţele de import, de scuipat seara pe bancă-n parc, ne mai rămân! - ne mai doare şi capul de la politică! Dar ceea ce ne mai inflama în iunie nu ne mai „încălzeşte” în august. Greu să mai scoţi omul la un protest, la un vot-ceva, după ce votul lui nenumărat fâsâie!
Cred că şi străinilor le e cald, ne-ar lăsa ei să ne facem de cap, păruindu-ne, acuzându-ne între noi supergrav, mai ceva ca la procesul de la Nurnberg, arestându-ne, demisionând, remaniind, prescurtând decizii, ameninţând, renumărând şi răzgândindu-ne, dar au şi ei legi, proceduri şi sunt păţiţi.
Până şi guvernatorul Băncii Naţionale (dânsul chiar guvernează ceva, nu se dă doar mare la TV!) şi-a ieşit din pepeni, susţinând un leu tot mai dezumflat parcă-n ciudă de politicieni, încât a adoptat un limbaj licenţios! Va rămâne celebră declaraţia sa că… „gura bate fundul”! Poate chiar… fondul, Fondul Monetar Internaţional, obligat să asculte în toţi aceşti ani engleza stâlcită a eroilor noştri altfel naţionalişti, de la Băsescu la Ponta sau Antonescu! Oficiali ce trec, de altfel, peste uzanţele internaţionale care cer un translator competent la întrunirile importate. Sau n-or fi importante? Şi, vorba aia, până şi traducătorii emeriţi pot să mai greşească la stres, precum ăla care tradusese vorbele lui Bush la Bucureşti, "shoulder to shoulder” prin „şold la şold”…
Ni s-a dus buhul în lume de băieţi latini, temperamentali. Buhul, nu duhul… blândeţii. „Cu duhu´ blândeţii” rămâne o lozincă biblică şi-atâta tot, ciobanul mioritic nu mai e ortoman, oricum nu mai are oi, joacă la bursă, vorbeşte (stricat) englezeşte şi plănuieşte ca la apus de soare să mi ţi-i omoare - măcar simbolic, în înjurături, în declaraţii, pe la DNA - pe baciul vrâncean şi pe cel ungurean, cu partide cu tot, cu tot cu liste de alegători vii şi morţi…
Dar la noi e dihonie perfectă şi între artişti, între medici, între echipe sportive, între profesori, între sudori, matematicieni sau beneficiari ai ajutorului social. Ai trei români, ai patru grupări - toate supărate! În alianţe, se pândesc: sunt curios ce va fi după alegerile de toamnă. Ce ne recomandă parcă FMI, Consiliul Europei, presa străină, infestată sau nu, este să ne prefacem fraţi măcar cât să ne luăm în continuare ratele. Că nu suntem chiar atât de jos, în situaţia Greciei, dar, cu sfadă chivernisită, las´ c-ajungem noi şi-acolo! Creşterea economică prognozată firav a şi scăzut, vin pe nesimţite (că nesimţite şi sunt!) coplăţile din sănătate, se ofilesc ideile de reducerea a TVA-ului comestibil…
Dar prima ştire este mereu despre palate! Şi cine să cedeze? Victoria sau Cotroceniul? Cine cedează primul, pierde primul - aşa-i la noi! Să urmeze pilda regelui Solomon? Atunci când două femei şi-au disputat acelaşi prunc, fiecare susţinând că îi e mamă, Solomon s-a făcut că scoate sabia ca să le împartă plodul frăţeşte. Şi atunci doar mama adevărată, din milă adevărată, a preferat să mintă, spunând că... nu-i pruncul ei. Dar asta a fost demult, prea demult, bre… Iar azi, România împărţită între palate numai la copiii ei nu se gândeşte.
