Un oraş nu înseamnă numai nişte clădiri, indiferent cât de glorioase, cu veche arhitectură, s-ar putea lăuda, sau oricât de noi, îndrăzneţe, înalte, de „mai altfel” ar fi ele. Nu te duci într-un loc numai ca să vezi case, palate, blocuri, ci şi pentru atmosferă: copacii, dealurile, apa, cu tot ce cuprind ele – ciripitul păsărilor (în ultimii ani, croncănitul ciorilor mi se pare mai puternic în oraşul meu…), cerul (la noi, emisiile Combinatului au adus minunate nuanţe de roşu şi albastru ultramarin, dar şi boli specifice…), perechile de îndrăgostiţi, locurile unde înfloresc prima oară magnoliile…
Ei, farmecul lucrurilor „mai altfel” îl ai sau nu-l ai! E un dat natural! Un cimitir vesel ca la Săpânţa ar fi de neconceput în cinicul-îmbufnat Galaţi! Nici firea omului nu poate fi fixată prin decret, nu-l dictează nici Poliţia, nici Primarul! Ei pot stabili cum să fii amendat dacă scuipi pe stradă; dacă, evident, te şi văd şi te mai şi prind… Nimeni nu-ţi poate însă decreta să nu-ţi vină să scuipi undeva. Şi mai ales pe ceva… Ei, nici a fi ingenios nu-ţi poate dicta nici primarul, nici prefectul să fii, deşi măcar de la edili am avea pretenţia, că ei au candidat promiţând, nu noi... Iată, binecuvântaţi cu o aşa Dunăre, suntem! Dar, deşi avem o Faleză aşa pitorească, nu ne vin idei cum s-o păstrăm măcar atractivă, altfel decât cu noi betoane ori vreun megaponton trântit chiar în faţa treptelor de la „Valurile Dunării”. Întreprinzătorii vând strămoşescul popcorn până şi sus, pe deal, când e vreo chermeză publică; n-am văzut însă, de pildă… vânzători de seminţe pentru pescăruşi. Da, păsările romantice ale Mării vin până aici! Unii turişti le aruncă pufuleţi, să vezi atunci looping-uri şi scufundări! În Piaţa San Marco din Veneţia, am citit, erau exact 18 vânzători de seminţe cu autorizaţie! S-a stabilit exact! Deşi lor turismul, înflorit şi pe seama “băilor de porumbei”, precum “băile de mulţime” ale politicienilor noştri, le iese pe nas: găinaţul distruge glorioasele vestigii! Din ´97, să hrăneşti porumbeii este chiar un delict: doar în Piaţa San Marco mai e voie. Sunt peste 120.000 porumbei în toată Veneţia! Dar Frumosul veneţian înseamnă şi porumbei, chiar dacă porumbeii înseamnă şi dureri de cap: pe “afară” autorităţile se folosesc însă de capul lor autoritar; la noi, vai de capu´ nostru! Şi la Londra, în Trafalgar Square, era vorba să se apeleze la vânători, ca să nu mai coste atât lustruirea statuilor găinăţate, care nu sunt lăsate ca la noi, picăţite. La noi, port maritim, onoarea pe care ne-o fac pescăruşii ar cere crearea unui ambient controlat de autorităţi. Sunt lucruri naturale, pe care nu le aşează cineva anume: se întâmplă şi gata! De asta, profiţi însă! În Piaţa San Marco, turiştii se bulucesc anume ca să vadă aglomeraţia extraordinară de porumbei; porumbeii se bulucesc ca să-i vadă pe turişti, cu firimiturile lor gustoase cu tot! Romantismul turiştilor trebuie… hrănit! Şi poate ar trebui hrăniţi şi pescăruşii noştri! Căci de când (lucru bun) s-a închis canalizarea care arunca mortăciuni în Dunăre, de tare mai puţea, s-au subţiat (lucru rău) şi cârdurile de porumbei ai mării! Poate, fără glumă, echipe de gunoieri ai Dunării, care ar trebui să ne scape şi de PET-urile plutioare scârboase, i-ar putea şi hrăni. Ca să nu plece! Că, uite, mulţi "pescăruşi de container" s-au mutat, de la Dunăre, la… şosea! Foiesc pe deasupra Blocului Cristal şi spre Primărie… Ce-or fi găsit acolo, s-a întrebat cineva? Ce naiba pute pe-acolo?
