Dis-de-dimineaţă, de mai multe ori pe săptămână, pe strada Roşiori, între Piaţa Ancora şi Trei Star, trage un Logan Alb, GL 55 DNY, cu brânză de vânzare în portbagaj. Oamenii de prin zonă vin, stau de vorbă cu vânzătorii, cumpără şi pleacă. N-am văzut o dată Loganul fără măcar un client, la portbagajul deschis, din care se văd cutiile din plastic albastru transparent, pline cu brânză, şi un cântar mare, electronic. Oare bon fiscal or da ciobanii şi ciobăniţele care vând acolo? Oare or plăti taxe şi impozite la stat, la fel cum fac producătorii care au avut proasta inspiraţie să îşi vândă marfa prin magazine sau pe la tarabe şi nu direct din căruţe sau din portbagajul maşinii? Cu siguranţă că şi ciobanii ăştia ai noştri ar da bon şi ar plăti taxe, dar numai dacă portbagajul de Logan a fost, între timp, omologat ca spaţiu potrivit pentru vânzarea de alimente proaspete, care ar trebui ţinute la temperatură controlată…
Când îi vezi că vin uneori chiar zilnic, ai fi tentat să ridici piatra împotriva inspectorilor sanitari veterinari. Păi, unde-s, când ai nevoie de ei? Ce păzesc? Este că-i şi datoria lor să-i găsească pe ciobanii cu taraba-n portbagaj. Dar tu, gălăţean cu capul pe umeri, n-ai cum să te aştepţi să stea de strajă, la fiecare colţ, câte un inspector sanitar veterinar. Ca să se întâmple aşa - pe lângă faptul că ar fi cam sinistru - ar trebui să aibă Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor mii de oameni pe statele de plată. Şi n-are. La fel de bine, poate că ar fi şi de datoria poliţiştilor comunitari să-i ia la întrebări pe oamenii ăştia care vin cu brânza de vânzare în parcări. Asta, dacă îşi fac rondul prin zonă, în cele câteva ore de dimineaţă, care le sunt necesare ciobanilor să îşi vândă toată brânza din ziua respectivă. Dacă aveau treabă prin alte părţi, însă, ciobanul e de mult întors la stână până calcă picior de poliţist, pe Roşiori, între Piaţa Ancora şi Trei Star.
Departe de mine ideea că n-au autorităţile parte din vină pentru că în Galaţi se vinde brânză la bordură. Vinovate sunt, iar măsuri ar trebui, cu siguranţă, luate. Dar până să ajungem să căutăm vinovaţi, poate că n-ar fi rău să ne punem, în primul rând, pe noi la adăpost de orice primejdie. Cum să cumperi brânză de pe stradă şi să le-o mai dai şi altora - poate chiar unor copii - să mănânce din ea? Nici măcar nu ştii ce conţine! Nici un laborator n-a testat vreo probă din alimentul respectiv. În plus, nu ştim nici dacă nu cumva ciobanul sau ciobăniţa suferă de vreo boală contagioasă. Poate că nu, dar merită să îţi asumi riscul să mănânci din mâinile cuiva care are hepatită sau cine ştie ce alte boli transmisibile? Nimeni, în afară de vânzători, nu ştie în ce condiţii s-a muls laptele şi cât de curate au fost ustensilele folosite la prepararea brânzei. Poate că în stâna oamenilor e farmacie. Dar poate că nu e. Merită să rişti să ajungi la spital, cu toxiinfecţie alimentară, şi să cheltuieşti mii de lei pe medici şi tratamente, numai ca să economiseşti câţiva lei la kilogramul de brânză? Parcă nu prea merită, nu-i aşa?
Una peste alta, până să vină vreo autoritate să îi trimită pe oamenii ăştia să îşi închirieze un galantar şi să îşi plătească taxele şi impozitele la stat - ceea ce ar trebui să se cam întâmple de-acum - noi, gălăţenii, suntem cei care ar trebui să ne dăm seama că n-avem de ce să cumpărăm de la ciobanii care vând brânza direct din portbagajul maşinii.
