Intrând în căminul C din campusul studenţesc, primul lucru care aproape că şochează e faptul că fetele stau îmbrăcate în pantaloni scurţi, tricouri, iar în picioare au şlapi. Atât e de cald, încât uiţi imediat de frigul de afară. Uşile metalice şi ferestrele închise etanş aproape îţi dau sentimentul că te afli într-un bloc de garsoniere. Iar la toaletă – curăţenie lună, deşi e vineri.
„Când e de învăţat, învăţăm”
Ramona Iacomi, studentă la jurnalism, în anul II, povesteşte despre perioada de acomodare cu viaţa de cămin, având un avantaj – acela de a sta în cameră cu sora sa mai mare, aflată la master. „Ştiam de la sora mea că atunci când e vorba de distracţie, e distracţie, iar atunci când e vorba de învăţat, e de învăţat. Lucrurile sunt bine delimitate. Prima mea opţiune fusese română-franceză dar, când am ajuns la înscrieri, am zis că îmi doresc să urmez jurnalismul, aşa am simţit. Am intrat cu media 8,85. Fiind la buget, plătesc doar 80 lei cazarea pe lună, cei de la taxă plătesc 180 de lei, iar bani de buzunar am atâţi cât îmi dau părinţii. Foarte rar mănânc la cantină, ne trimit părinţii pachet mereu, plus ce-mi mai cumpăr eu”.
Cum se distrează studentele
„Ne adunăm în căminul H, la colege, ne uităm la câte un film, spargem seminţe, râdem, câteodată mai ieşim în Club S”. Cel mai greu i-a fost în prima săptămână din anul I: „Deşi eram cu sora mea, nu mi-a fost uşor să stau în aceeaşi încăpere cu încă trei persoane, cu caractere diferite. Dar, cu timpul, m-am obişnuit şi chiar îmi place”. Ramona spune că nu ar schimba nimic la viaţa de student pe care o are.
În cămine s-a interzis fumatul
Ca urmare a reclamaţiei mamei unui student care suferă de astm, în cămine s-a luat măsura interzicerii fumatului. S-au amenajat locuri speciale pentru fumat, iar studenţii ştiu că dacă vine un control de la Sanepid şi găseşte în cameră miros de fum, se lasă cu sancţiuni pentru conducerea căminului şi nimeni nu doreşte acest lucru. „În camera în care dormim nu am putea suporta mirosul de ţigară, eu fiind şi nefumătoare, astfel că cine vrea iese şi fumează pe balconul de la etajul al treilea sau afară, dar pe frigul acesta cine iese?”, spune Ramona.
Avantaje şi dezavantaje
În căminul D, la băieţi, prima imagine este aceea a unor ochi cârpiţi de somn în căutarea unei cafele: să nu uităm că e sesiune! Angelin Stan (in fotografie) este, de doi ani, şeful căminului unde sunt cazaţi 341 de studenţi. Tulcean, din Luncaviţa, Angelin - anul IV, la Mecanică - tocmai luase un 9 la Termotehnică în dimineaţa interviului.
Cel mai mare dezavantaj, ca şef de cămin, este acela că nu poţi să dormi noaptea, trebuie să fii pe fază la orice se întâmplă. Însă avantajele sunt mult mai multe, începând cu faptul că stai singur în cameră şi până la acela că nu plăteşti cazarea.
Nici Angelin nu mănâncă la cantină: „Preţurile sunt destul de piperate, iar pentru noi, cei din judeţele apropiate, e mai simplu să primim pachete de acasă”.
Până sunăm la 112…
Cel mai greu, pentru un şef de cămin de băieţi, este atunci când, la un şpriţ, se încing spiritele: „Atunci le spun că dacă nu se potolesc, primesc avertisment cu interzicerea dreptului de a mai face precazare pentru anul viitor, iar la a doua abatere, pleacă din cămin. Am avut, anul trecut, cazuri, dar de regulă, se opresc la primul”, spune şeful de cămin.
Un of al studenţilor căminişti rămâne desfiinţarea postului de poliţie din campus. „În situaţiile limită sunăm la 112, dar până dăm datele din buletin şi până vine cineva, durează. Aşa, certuri cu două palme şi îmbrânceli au mai fost, dar scandaluri serioase, cu vătămări, nu. În căminul E situaţia e un pic mai complicată, acolo se mai aruncă şi cu căni, motivele fiind două – fetele sau conflictele interetnice, cu cei din Moldova, sau cele dintre gălăţeni şi căminişti, toate la băutură”, declară Angelin.
„Doamna Rodica e şi mamă, e şi bici…”
„Pentru ca lucrurile să meargă bine într-un cămin cu 341 de studenţi sunt câţiva factori între care comunicarea este esenţială: administratorul, şeful de cămin, responsabilii de palier, paza şi îngrijitoarele. Doamna Rodica Argenti, administratorul nostru, e şi mamă, e şi bici pentru noi”, aflăm de la Viorel Iordache, din Frumuşiţa, student în anul III la Mecanică, la IPMI.
Cel mai frumos, în opinia sa, este „primăvara, înainte de sesiune, când e cald şi ieşim în Grădina Publică. Iar cel mai greu e iarna, în sesiune, când nu avem prea multe opţiuni, nu putem da muzica mai tare că învaţă colegii. Pentru mine, farmecul vieţii de student e dat de anturaj, de colectivul în care trăiesc zi de zi. În primul an de facultate am stat în gazdă şi îmi venea să mă dau cu capul de pereţi de plictiseală. Aici, socializăm unii cu alţii. Iar condiţiile sunt atât de bune – incomparabile cu ceea ce am văzut, de pildă, la Iaşi, în complexul Tudor Vladimirescu, unde parchetul era de când lumea, paturile metalice, saltele ca la bunica, geamurile şi uşile mâncate de carii. Aici căldura e căldură, iar curăţenia e aşa cum ştim să o păstrăm. Mi-e chiar bine, îmi place şi nu regret că nu am dat la facultate în alt oraş”, conchide Viorel.
Adevărul e că tinereţea şi un anturaj bun, plus condiţiile decente din cămine sunt premisele unei studenţii frumoase pentru oricine.
