Grigore Leşe cântă vineri, 11 decembrie, alături de Maria Răducanu, la Casa de Cultură a Sindicatelor. Spectacolul "Aşteptând Crăciunul", programat de la ora 19,30, se anunţă a fi un concert care ne va pregăti să lăsăm în urmă grijile anului ce se apropie de sfârşit şi să intrăm, mai curaţi, mai senini şi mai împăcaţi, în perioada Crăciunului şi a Anului Nou. În preajma concertului, profesorul şi rapsodul Grigore Leşe a acordat "Vieţii libere" un scurt interviu.
- Lumea vă cunoaşte şi vă iubeşte pentru horit. Ce aduceţi nou prin colind? Sau ce aduceţi vechi?
- Îmi doresc, în primul rând, să aduc povestea colindului şi a colindatului. Să transmit starea de început şi de sfârşit de an, de regenerare a timpului şi a lumii. Colindele sunt, de fapt, urări-cântec de prevedere şi asigurare a viitorului, de comunicare şi împăcare cu sufletele morţilor, de invocare a unor reprezentări totemice. Se leagă de latinescul calendae, care în contact cu slava (koleda), a generat forma româneasca - colinda. În concertele mele aleg texte vechi, despre vânători mitologici, despre Soare, texte în care se regăsesc relicte mithraice, precum naşterea din piatră. Însă nu pierd din vedere nici textele ce povestesc despre cele şapte taine (a căsătoriei, a maslului, a botezului, a euharistiei, a mirungerii...) sau texte despre Naşterea Mântuitorului. Colindatul este un ritual precreştin, bărbătesc, manifestările sunt complexe: oamenii de maschează, dansează, colindă din casă în casă, cântă pe drum, iar toate acestea ne duc cu gândul la vechile serbări ale lumii antice. Odată cu creştinismul au apărut şi cântecele de stea, legate de naşterea şi viaţa Mântuitorului. Acestea, în unele zone, puteau fi cântate şi de femei. Prin spectacolul "Aşteptând Crăciunul", mi-am propus să aduc în atenţie toate aceste lucruri şi să pregătesc starea de sărbătoare.
- Cum întâmpina ţăranul autentic Crăciunul şi Anul Nou? Ce s-a schimbat, peste timp? Ce s-a păstrat din tradiţie şi pe unde, prin ţară?
- În primele veacuri ale creştinismului, Naşterea Mântuitorului a fost sărbătorită odată cu Boboteaza, pe 6 ianuarie, urmând ca începând cu secolul al IV-lea să fie fixată pe 25 decembrie, pentru a contracara sărbătorile prilejuite de renaşterea zeilor solari. Tot pe 25 decembrie se celebra şi Anul Nou. Data de 1 ianuarie a funcționat ca început de an mult mai târziu, abia în secolul al XVI-lea. De aceea, în comunităţile ţărăneşti conservatoare, Revelionul nu are prea mare însemnătate. Vorbim, aşadar, despre o perioadă din an în care au avut loc numeroase suprapuneri şi mutaţii, probabil cea mai densă din punct de vedere al concentrării de sacralitate.
Oamenii se pregătesc pentru acest timp festiv cum ştiu mai bine. Nu pot să spun că în unele locuri lucrurile s-au păstrat, iar în altele nu, pentru că - pe segmente diferite - am ajuns să ducem mai departe elemente de ritual ce vin din străvechime. Şi aici nu mă refer numai la colinde, ci şi la împărţirea darurilor, la forma colacilor, la sacrificiile animaliere, la tot ansamblul ceremonial, care, în memoria colectivă, face posibilă renaşterea anului şi regenerarea timpului.
- Cum să se „dezbrace” omul modern de anxietatea şi de angoasele lui, ca să poată întâmpina Crăciunul cum se cuvine? Dumneavoastră cum procedaţi ca să vă schimbaţi starea, înaintea Crăciunului?
- Nu cred că există o rețetă. Pentru mine este esențial să colind şi să primesc colindători. Lucrurile sunt simple şi la îndemână, până la urmă.
- Colindaţi în acest an ca să le daţi o şansă copiilor care riscă să devină dependenţi de droguri. Ce credeţi că-i lipseşte, spiritual vorbind, omului de astăzi, care ajunge să îşi îngroape viitorul în astfel de dependenţe? Parcă pe vremuri disperarea nu se concretiza în deprinderi atât de cumplite…
- Dependențele sunt nenumărate astăzi: țigări, alcool, internet... Este vorba despre fragilitatea noastră interioară, din ce în ce mai pronunțată, despre singurătate şi lipsă de comunicare autentică. Eu cred în alinarea şi, de ce nu, în vindecarea prin muzică. La mine a funcţionat. De aceea, în fiecare concert, invit publicul să mă însoţească în cântec.
Cine este Grigore Leşe
Născut în Maramureş, la Stoiceni, pe 20 februarie 1954, Grigore Leşe a absolvit Facultatea de Muzică “Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca. Devine, în anul 2003, doctor în muzică Summa cum laudae. E solist de muzică tradiţională, profesor de muzică, realizator de emisiuni de televiziune. A cântat pe mari scene din România şi din Europa. Poitrivit site-ului său, a scos nouă albume de muzică tradiţională. A publicat, la Humanitas, patru volume.
