* Am citit chiar în cotidianul nostru că elevii gălăţeni vor învăţa limba chineză. Că există un context favorabil pentru a desluşi tainele limbii pe care premierul Victor Ponta a început s-o iubească subit. Cred că este bine, dar mă tem că pentru mulţi şcolari de pe la noi însăşi limba română a devenit abordabilă precum chineza.
* La mulţi ani, dragilor, pentru ziua de ieri! Da, ieri am fost români, chiar dacă unora le este scârbă să promoveze patriotismul. Măcar pentru o zi, unii au simţit româneşte. E foarte puţin, dacă nu chiar insignifiant. La noi, când este intonat imnul de stat (fie că se întâmplă asta pe stadion, într-o sală, la fast-food sau la vulcanizare), se găsesc măcar doi derbedei care să se creadă glumeţi şi să emită vreo interjecţie. Instantaneu, alţi patrioţi de seamă sunt plesniţi de un râs contagios, iar imnul este deja pe post de rogojină. Ş-apoi, cum să simtă cocalarul de rând ce înseamnă să fii român? Dacă am reuşi să educăm măcar un mârlan pe săptămână, prin anul 3000 şi ceva n-am mai ajunge să votăm ca oile, pentru găleţi, 50 de lei mânjiţi de ulei şi cârnaţi prăjiţi. La mulţi ani, România!
* De asemenea, cum să înţeleagă ce înseamnă să fii român creştinii care acum două nopţi s-au trezit să cânte ca pe stadion în mijlocul cartierului în care locuiesc? În mijlocul nopţii, am vrut a zice... Cam o oră şi-au făcut de cap băieţii, nepăsându-le că alţi fraieri încearcă să doarmă. Nicio dubă de Poliţie, nicio patrulă, nimic. Şi probabil că behăiturile primatelor s-au auzit până la Brăila... Şi vor mai face şi altă dată, pentru că aşa se cred ei români. Dacă ar fi încercat măcar pentru o secundă să se simtă nemţi sau danezi, astăzi ar fi fost în grup la secţie. Cu ficatul mărit.
* Parada de 1 Decembrie? Frumoasă, dar mi-e silă de eterna politizare a evenimentelor care ţin de patrie. La ce naiba mai ieşi din casă, la câteva grade sub zero, dacă în momentul în care vezi vreun cap al statului repede îl fluieri? Huiduie-l, bă, la vot, nu te mai da războinicul plăcintelor!
