* În mai puţin de zece ani, cetăţenii vor putea folosi telepatia pentru a comunica între ei, susţin oamenii de ştiinţă. Cusurgiu, cum mă cunoaşteţi, iată ce hibe i-aş descoperi acestui moment revoluţionar:
1. Mă tem de costurile aferente acestui tip nou de comunicare, trebuie doar să-mi reamintesc vremurile în care telefonia celulară intra târâş-grăpiş în România. Abonamentul la mobil era aspirator de domnişoare, măi băieţi pensaţi şi cu gel peste debuşeul şamponului.
2. Îmi pleacă gândul şi mai departe, prin anii ’80 şi puţin după Revoluţie, când îţi răspundea cuplajul. Telepatia ar fi, pur şi simplu, umilită de un asemenea inconvenient.
3. Dacă mi se va strica telepatia, va veni Bill Gates sau Mark Zuckerberg să mi-o repare? Mă rog, reprezentantul unuia dintre ei ar trebui să intre în contact cu un utilizator de rând, ca mine... OK, e doar vina autorului că şi-a achiziţionat telepatie din talcioc.
* Anul în care religia va dispărea este mai aproape decât credem, sunt de părere unii aşa-zişi specialişti, ţările cu cel mai ridicat standard de viaţă îndreptându-se către ateism. Slavă Domnului că România nu riscă aşa ceva, doar se vede limpede de la o guvernare la alta!
* Nu mai este o ştire, studenţii de la Facultatea de Ştiinţa şi Ingineria Alimentelor din cadrul Universităţii Dunărea de Jos din Galaţi sunt foarte pricepuţi. În ultimii ani s-au impus cu diverse experimente, cel mai recent, aparent o banalitate, fiind batonul proteic care la toamnă va participa la un concurs internaţional al invenţiilor alimentare, la Londra. Mă întreabă, totuşi, un amic din Ardeal dacă acest baton poate fi folosit de gălăţeni şi pentru a-şi potoli foamea, nu numai ca să-şi păstreze silueta. Urâcios prieten am, şi-a permis o imbatabilă observaţie social-economică. Bine că-s ei, transilvănenii, foarte ageri... Ce Doamne iartă-mă să zic şi eu?
* Potrivit unui proiect de lege, microbuzele şcolare ar putea fi dotate obligatoriu cu centură de siguranţă pentru fiecare scaun în parte. N-ar deranja pe nimeni, nici măcar pe profesorii aceia care, cu ajutorul unui asemenea mijloc de transport, s-au dus la pădure pentru un grătar.
