Anevoios de făcut şi greu de păzit, tutunul este cultura care se bucură, în prezent, de cea mai mare subvenţie. Mai exact, pe lângă plata pe suprafaţă, se mai adaugă cuantumul plăţii naţionale directe complementare de 1.300 de euro la hectar.
Deşi încet, fermierii gălăţeni îşi reamintesc de cultura tutunului pe care o vedeau la bunicii lor. Evident, altele sunt standardele de producţie astăzi. În urmă cu vreo doi ani, doar trei fermieri cultivau tutun, la Bereşti, Nămoloasa şi Tuluceşti. Între timp, au mai apărut trei, iar suprafaţa cultivată aproape s-a dublat, de la circa 40 de hectare atunci, la 79,37 de hectare acum. Răsadurile de tutun se fac manual, apoi se mută în câmp.
Cele mai mari probleme pe care le reclamă cultivatorii gălăţeni de tutun sunt: lipsa sistemului de irigaţii sau ineficienţa segmentelor funcţionale şi dificultatea de a-şi păzi cultura.
