* Din cauza lipsei de bani, primarii caută soluţii pentru plata însoţitorilor persoanelor cu handicap * Una dintre variante este trimiterea în şomaj a însoţitorilor, cu condiţia ca aceştia să aibă în continuare grijă de bolnavi * O altă variantă este concedierea însoţitorilor şi plata acestora din indemnizaţiile primite de bolnavi *
Austeritatea financiară îşi spune cuvântul. Din ce în ce mai mulţi primari din judeţul Galaţi se plâng de lipsa fondurilor necesare să acopere plata însoţitorilor persoanelor cu handicap. Vorbim de zeci de persoane, pe fiecare dintre cele 61 de primării comunale ale municipiului Galaţi, ca să nu mai punem la socoteală însoţitorii din primăriile orăşeneşti şi municipale.
Din cauza lipsei de fonduri pentru plata salariilor însoţitorilor persoanelor cu handicap, administraţiile locale apelează la tot felul de inginerii, ceea ce nu înseamnă însă că acestea sunt ilegale. Doar la limita legii.
De pildă, unele primării decid să renunţe oficial la unii însoţitori (care sunt şi pensionari), desfăcându-le cărţile de muncă şi acordându-le, în schimb, persoanelor cu handicap o indemnizaţie.
Acest lucru este posibil, pentru că legiuitorul a stabilit că persoanele cu handicap cu drept la însoţitor pot opta să primească o indemnizaţie, cu care bolnavul poate face ce vrea. Inclusiv să plătească „din mână” un însoţitor. Acelaşi însoţitor care, până mai ieri era angajat, cu carte de muncă, la primărie…
Însoţitori concediaţi la Primăria Galaţi
În categoria primăriilor care au luat o astfel de decizie se află şi Primăria municipiului Galaţi. Din cei 778 de însoţitori ai persoanelor cu handicap, 164 sunt pensionari. Tocmai aceştia din urmă au fost concediaţi, începând cu 1 august, ca urmare a deciziei CL.
În expunerea de motive a deciziei se arată că cei 164 de însoţitori vor primi, în schimb, o indemnizaţie de 525 de lei, de la bolnavii de care vor avea grijă în continuare. Mai mult, iniţiatorul proiectului chiar explică economia care se va face: 150.000 de lei pe lună, adică 600.000 de lei până la sfârşitul anului.
O economie pentru angajator, adică primărie, căci nu mai plăteşte impozitele aferente celor 164 de salarii; pentru bugetul de stat însă nu este o economie, ci din contră, o pagubă: nu mai încasează impozitul pe venit şi nici procentele aferente pentru asigurări sociale şi de sănătate.
Deşi nu e ilegală, măsura este, totuşi, discutabilă, din multe puncte de vedere. În condiţiile în care însoţitorul nu mai este un angajat al primăriei, cu carte de muncă, nici nu mai are responsabilităţile care îi reveneau în această calitate.
Dacă, angajat fiind, trebuia să prezinte rapoarte la primărie cu privire la modul în care îngrijeşte bolnavul sau cu privire la modul în care a cheltuit indemnizaţia persoanei cu handicap (pentru mâncarea, medicamentele, igiena etc., toate justificate cu chitanţe), dacă primeşte banii „din mâna” celui îngrijit, toate aceste obligaţii dispar.
Evident, plecăm de la prezumţia de bună credinţă a însoţitorilor persoanelor cu handicap, însă cine va garanta că nu vor apărea şi situaţii de neglijenţă faţă de bolnavi? Norocul persoanelor cu handicap este însă altul: faptul că, în general, însoţitorii le sunt rude sau persoane miloase, pline de compasiune, care s-au ataşat de ei şi nu le-ar face rău.
Însoţitorii-şomeri din comunele Galaţiului
La recenta şedinţă a primarilor din judeţul Galaţi cu prefectul Paul Florea, mai mulţi edili s-au plâns de fondurile insuficiente pentru plata însoţitorilor persoanelor cu handicap.
„Nu mai am altă soluţie, deja am vorbit cu însoţitorii şi de la 1 septembrie am să îi dau în şomaj. Sunt 27 de însoţitori şi au înţeles situaţia, deşi unii dintre ei au protestat; vor avea în continuare grijă de bolnavi, că majoritatea sunt rude de sânge, trăiesc sub acelaşi acoperiş. Nu am altă variantă acum”, a declarat primarul comunei Iveşti, Ion Corpaci.
Aceeaşi decizie o va adopta şi primarul oraşului Tg. Bujor, Ştefan Arfire: „Eu altă variantă nu am decât să îi trimit pe asistenţi în şomaj, iar bolnavii să primească o indemnizaţie. Sunt sceptic că (sic!) anul viitor situaţia se va îmbunătăţi”.
Şi primarul municipiului Tecuci, Eduard Finkelstain, se gândeşte la una dintre cele două soluţii: concedierea asistenţilor, sau trimiterea lor în şomaj: „Facem lunar plăţi pentru 268 de persoane, din care 134 sunt însoţitori cu contract de muncă şi restul reprezintă persoane care primesc indemnizaţii. Deja am vorbit cu aleşii locali şi în luna septembrie urmează să luăm o decizie în acest sens, dacă tot aşa nu vom primi ceva bani în plus, prin rectificare bugetară”.
În Suedia, 7 asistenţi pentru o persoană cu dizabilităţi
Ţintuit într-un scaun electric cu rotile, dependent permanent de un aparat de oxigen, având multiple dizabilităţi, dar şi alte probleme de sănătate, în România, nu ar fi avut absolut nicio şansă. Aşa scriam în toamna anului trecut despre dr. Adolf Ratzka (FOTO 2), activist, scriitor şi lector, cel care a introdus Mişcarea pentru o Viaţă Independentă în Suedia şi a fost recunoscut de către revista „Time” ca fiind un vizionar european pentru noul mileniu.
Venit în Galaţi pentru a împărtăşi din experienţa sa în domeniul asistenţei sociale, dr. Ratzka ne-a mărturisit că are o echipă de asistenţi personali:
„Sunt un om normal, am un loc de muncă foarte interesant, călătoresc în locuri unice. Şi toate acestea sunt posibile pentru că am primit resursele financiare de la guvernul suedez pentru a-mi angaja 7-8 asistenţi personali. Sunt oameni pe care eu i-am ales personal, i-am antrenat, i-am învăţat să se organizeze şi pe care, dacă doresc, îi pot concedia”. (Anca Melinte)
Citeşte articolul integral ÎN EDIŢIA TIPĂRITĂ a „Vieţii libere”
