În cimitirul „Eternitatea”, administraţia a reuşit performanţa de a asigura două acte de concesiune pe acelaşi loc. Astfel, în parcela 39, rândul 6, locul 6 Nord, au fost înhumate două persoane, Anghelescu Casandra, în anul 1997, şi Tatu Aurel, în luna februarie a acestui an.
Situaţia ne-a fost adusă la cunoştinţă de unul dintre concesionari, Păun Costin, care se ocupa periodic de îngrijirea celor două locuri pe care le primise, în baza actului de concesiune pe termen nelimitat, pe care îl deţine. Astfel, în luna aprilie 2019, nu mică i-a fost mirarea să remarce că pe locul mătuşii sale, Anghelescu Casandra, a fost înmormântată o altă persoană, Tatu Aurel, despre a cărei identitate nu avea nici cea mai mică cunoştinţă.
Povestea, pe scurt
Firul poveştii cu iz telenovelist continuă cu un deznodământ, sperăm noi, fericit, dar al cărui punct culminant incită până şi cel mai avid public. Voi intra eu în rolul naratorului, încercând să creionez cât mai fidel detaliile descoperite prin "săpăturile" realizate de şefa Serviciului Cimitirelor, Ecaterina Şerban, personaj-cheie, de altfel.
Acţiunea este complexă, desfăşurată pe mai multe planuri, mai multe locuri, un singur rând, rândul 6. În actul de concesiune al doamnei Tatu, dintr-o eroare a cărei logică s-a pierdut pe parcurs, apare aceeaşi parcelă, acelaşi loc, dar un alt rând, inexistent de altfel. În concluzie, chintesenţa naraţiunii rămâne rândul 6, iar laitmotivul, cuvântul “săpături”. Căci despre săpături vorbim aici, multiple, atât în locurile de veci, cât şi în arhiva şubredă a cimitirului. Din câte se pare, la locul faptei, există trei locuri de veci şi mai multe plăci funerare, căci din anul 1929 şi până în prezent, acolo au fost înhumate multe persoane, având nume diferite, însă, descendente ale aceleaşi familii. În expoziţiune apar doi fraţi, fraţii Şerbu, unul dintre ei concesionând 12 metri pătraţi, iar celălalt şapte metri şi jumătate. Aici intervine şefa Serviciului Cimitirelor, care conferă dinamism poveştii: “Cei doi fraţi, teoretic, ar fi trebuit să-şi delimiteze locurile. Nu ştim de ce nu s-a făcut lucrul acesta. Între timp, au decedat şi au venit la moştenire alte persoane. Locurile domnilor Tatu, de fapt, au fost în primă fază ale familiei Şerbu, care este rudă cu Tatu. Unul dintre fraţii Şerbu este străbunicul lui Tatu, în acelaşi timp, străbunicul mătuşii lui Păun, Păun fiind căsătorit cu o rudă a lui Şerbu. Povestea este mult mai adâncă”. În concluzie, soţia defunctului Tatu Aurel şi nepotul defunctei Anghelescu Casandra sunt rude. Şi pentru că rudele reuşesc să rezolve orice intrigă, la fel s-a întâmplat şi în cazul de faţă. Chemate la mediere de către conducerea Gospodărire Urbană, cele două părţi au reuşit să ajungă la o înţelegere.
Soluţionarea situaţiei, tot pe scurt
Că ambele părţi implicate au acte de concesiune, am aflat deja, fapt confirmat din trei surse, regulă de bază în realizarea oricărui produs mediatic. Cum s-a ajuns aici, cred că s-a înţeles, într-o oarecare măsură, şi anume, printr-o eroare comună, după cum ne-a explicat şi directorul Gospodărire Urbană, Dragoş Magearu, alt personaj important în povestea noastră, deşi, la momentul producerii faptelor, nu preluase încă şefia instituţiei. Atunci când preiei ştacheta, o faci însă incluzând toate sarcinile din dotare. Cam cum se întâmplă şi în cazurile locurilor de veci, care sunt atribuite cu tot cu lucrările funerare existente. Astfel, pe locurile celor doi concesionari există construcţii funerare inscripţionate cu numele mai multor persoane din sânul aceleaşi familii, înhumate în acelaşi lot. Sângele apă nu se face şi, după cum aminteam mai sus, doamna Tatu şi domnul Păun, care fac parte din acelaşi arbore genealogic, au ajuns la o înţelegere. S-a luat, astfel, hotărârea, cu care doamna Tatu a fost de acord, ca la îndeplinirea termenului legal de 12 luni, să se procedeze la deshumarea lui Tatu Aurel şi mutarea osemintelor sale într-un alt loc.
Cum vor putea fi evitate alte astfel de situaţii
Directorul Gospodărire Urbană, Dragoş Magearu, ne-a mărturisit că, din păcate, cazul relatat de noi nu este unul singular şi că pentru evitarea unor astfel de situaţii, în prezent, se lucrează la dezvoltarea unei aplicaţii electronice care să eficientizeze modul de identificare a locurilor de veci.
“Dorim să facem o cartare a tuturor cimitirelor şi să dezvoltăm o aplicaţie modernă, care să ne ajute efectiv şi să nu mai fie astfel de probleme cu suprapuneri şi cu identificarea mormintelor. Se lucrează, este o investiţie pe care o va face Primăria, cu ajutorul nostru, evident, şi cu posibilităţile lor şi atunci ne va ajuta foarte mult când vom avea o arhivă electronică şi o aplicaţie uşor de folosit şi de identificat pe sola respectivă, locul respectiv, ce istoric are, ce oameni au fost acolo şi aşa mai departe. Dar, este o chestiune de durată, sunt în jur de 80.000 de morminte, oficial, în momentul de faţă, în toate cele trei cimitire, durează până se măsoară, nu este o chestiune pe care o putem rezolva într-un singur an. Trebuie intabulate, măsurate, făcute toate demersurile, apoi cartarea şi, după ce se face toată aplicaţia, urmează să introducem toate datele pe care le avem. Am colectat toate datele de la administratorii cimitirelor, cu un număr de morminte, cu ce avem noi în momentul de faţă în arhivă. Noi am transmis toate datele acestea la Primărie şi urmează ca Primăria să facă un caiet de sarcini, să scoată la licitaţie şi să contracteze pe cineva specializat care să poată să facă aceste măsurători, totodată intabulările şi, ulterior, aplicaţia pe care vrem să o implementăm”, a declarat Magearu.
