* Pasiunea pentru muzică şi pentru lucrul bine făcut
Nelu şi Nony Borşan sunt tată şi fiu. Tatăl a cântat, încă din adolescenţă, la chitară şi voce, iar ulterior şi la clape. Fiul i-a moştenit pasiunea pentru muzică dar şi talentul: a urmat, în paralel, Facultatea de Compoziţie muzică-uşoară şi Facultatea de Jurnalism, la Bucureşti şi a colaborat, la Londra, cu managerul Aliciei Keys şi cu cei de la Queen. La cei 24 de ani, pe care îi împlineşte astăzi, Nony este compozitor şi producător, are propriul studio în Bucureşti, scrie muzică pentru reclame şi filme de scurt-metraj, are concerte în week-end. Pe 5 septembrie va face parte dintr-un proiect inedit în România: va cânta la 50 de metri deasupra Bucureştiului, în cadrul proiectul „Dinner in the sky”.
Istoria tatălui
Pe vremea când se asculta şi se făcea muzică de calitate, Nelu Borşan, tatăl lui Nony, a cântat, în anii 70, în formaţia „Sideral”, a Liceului Metalurgic, alături de alţi doi gălăţeni – Simion Totolici şi Noni Oprişan. Apoi, în 1976, a fost chitarist şi vocalist în formaţia CSG, iar mai târziu şi-a înfiinţat propria trupă, „Sonor 4”, cu care a avut concerte până în 2000. Mai întâi în componenţa: Lili Atanasiu, Titel Râpeanu, Nelu Stamate, apoi cu Nelu Iancu, Viorel Damaschin şi Jenică Ţimpău. După 2000 a cântat pe cont propriu. Pe fiul său l-a luat la concerte mereu, obişnuindu-l de mic atât cu repetiţiile cât şi cu scena.
„La 3 ani, Nony cânta pe sintetizatorul meu, în spectacole, alături de Giulia Anghelescu. Iar la patru ani, la repetiţii, când îl bruiam intenţionat şi luam câte o notă greşit, ca să îi testez atenţia, fiul meu îmi spunea supărat: cântăm serios, sau ne jucăm?”, povesteşte tatăl.
Drumul spre succes al fiului
Nony Borşan a început să studieze pianul pe când avea cinci ani. A urmat Liceul de Artă „Dimitrie Cuclin”, unde le-a avut profesoare pe doamnele Mihăilescu şi Gogoncea. Apoi s-a transferat la Bucureşti, la Liceul „Dinu Lipatti”, unde i s-a deschis drumul spre mai departe. Însă, chiar dacă a ajuns să-i cunoască pe toţi oamenii importanţi din show-biz-ul românesc şi să colaboreze cu case de producţie din Germania şi Anglia, Nony spune cu sinceritate: „Tata e modelul şi idolul meu. Mereu a fost şi este parte din mine, în toate planurile – muzical, social, cultural şi spiritual”. La rândul său, tatăl recunoaşte că a fost, întotdeauna, cel mai pretenţios critic al fiului său: „Când cânta o piesă la pian sau la chitară şi mă întreba cum a ieşit, niciodată nu i-am dat nota 10. Îi spuneam că merită 9, dar încă nu e de 10”, recunoaşte tatăl.
Un tânăr „prea bine educat”
Nony a muncit enorm de când era copil şi la fel munceşte şi astăzi. Pentru că nu este uşor să răzbaţi într-o lume în care banul face legea. Cândva, la o emisiune pe TVR, o producătoare i-a reproşat lui Nony că e prea „bine educat” şi că ar trebui să înveţe să se laude mai mult ca să câştige admiraţia celor din jur.
Nony afirmă, însă: „Nu am regretat niciodată faptul că părinţii mi-au dat o educaţie atât de frumoasă, dar au fost clipe în care mi-am dorit să fi putut trece cu mai multă indiferenţă peste situaţiile delicate. În zilele noastre e prea mult egoism şi lăcomie, aşa că, într-un fel, trebuie să ne adaptăm, dar asta nu schimbă în nici un caz educaţia primită acasă”.
Cei care doresc să-i asculte piesele lui Nony o pot face pe Youtube. „Lângă tine” şi „Iubirea e un nor” sunt cele mai recente.
