* Neglijenţa a fost transformată în accident, pentru ca Navrom să poată încasa de la compania Lloyd’s o consistentă despăgubire * Gălăţenii cred că un muzeu „Transilvania” ar fi interesant, dar cu condiţia să se recupereze bunurile de valoare furate de-a lungul timpului de pe navă *
Articolul nostru despre operaţiunea de scoatere la suprafaţă a epavei motonavei „Transilvania” a trezit numeroase reacţii. Gălăţenii au păreri diferite faţă de subiect. Unii văd doar prezentul: o operaţiune extrem de costisitoare dar, până la urmă, foarte necesară. Alţii se întorc în trecut, pentru a scoate la lumină, odată cu resturile navei, o poveste tristă despre mistificarea adevărului. Dar să vedem despre ce este vorba.
Contraamiralul Raymond Stănescu acuză, peste timp
Scriitoarea şi ziarista Violeta Ionescu ne-a pus la dispoziţie o mărturie inedită despre scufundarea „Transilvaniei”. Este vorba de o declaraţie a contraamiralului Raymond Stănescu (în septembrie 1979, momentul scufundării „Transilvaniei”, era inspector şef în Ministerul Transporturilor), înregistrată de pictorul şi cercetătorul istoric Ion Ţarălungă. Mărturia a fost făcută în 19 martie 1997, la casa din Bucureşti a contraamiralului.
Iată ce declară Raymond Stănescu: „Șantierul Naval Galați n-a fost prea încântat să se angajeze să găzduiască motonava «Transilvania». Nu s-au lăsat convinși decât când au fost obligați să-l primească, pe baza unei hotărâri oficiale. Nu știu cât a stat în șantier. Totuși, ocupa locul acolo”.
„Bănuiesc că au fost intervenții pe plan local, că nava a fost scoasă din locul acela și dusă în fața falezei, unde a stat un timp. Dar echipajul nu-l puteam întreține. O hotărâre în afara NAVROM-ului a fost să se ia nava de acolo, că strică peisajul orașului, că e o rablă. Au luat-o și au dus-o la dana 19, unde era un ponton bun”.
„Se pare că Simionescu ar fi spus că are nevoie de ponton și l-au luat și au pus în loc un pontonaș, școntrii erau mai scurți și nava s-a apropiat de mal. Apa a scăzut, nava a prins fundul și s-a înclinat. Căpitanul portului i-a atras atenția lui Simionescu în mai multe rânduri, dar nu a luat nicio măsură”.
„E posibil, totuși, ca atunci căpitanul portului Galați - dar nu bag mâna în foc - să fi sesizat NAVROM Constanța că nava nu stă bine și că a rămas cu un echipaj mic, practic cu un căpitan. Nu s-au luat măsuri de slăbire a legăturilor. Dunărea a început să scadă și nava s-a pus iar pe uscat”.
„Comandantul a fost din nou la Simionescu și i-a cerut ajutor, că nava e pe uscat. Și căpitanul portului a apelat atunci la Simionescu, care totuși nu a dat niciun răspuns. La minister a avut loc o anchetă. Eu l-am pedepsit pe căpitanul portului că nu a luat măsuri, fiindcă ar fi putut să aducă un remorcher să-i schimbe locul. Atunci venise Mărgărit în locul lui Sandu”.
Interesant este că autorităţile gălăţene au încercat să ţină în secret naufragiul, lucru confirmat de Raymond Stănescu. „Personal, eu, ca inspector șef în minister, nu am știut, nu am fost informat că nava s-a pus pe uscat, nici prima și nici a doua oară (era necesar să se intervină până sus, la minister! - n.n.). Când s-a pus pe uscat prima dată, eu am aflat de abia după săltarea apelor, când a fost pus din nou pe linia de plutire. Practic, între cele două înclinări am văzut nava plutind”.
„În ziua aceea (23 septembrie 1979) dormeam liniştit când, pe la 2,00, telefonul a sunat. Doamna Stănescu a răspuns și mi s-a adresat: „Puiule, se scufundă Transilvania!” Mărgărit telefona... Ce se mai putea face acum? Am plecat la Galați cu primul tren, nu înainte de a trece pe la minister”.
„S-a făcut o comisie, am chemat căpitănia, a venit Mărgărit. Pentru a primi asigurarea de la firma Lloyd’s, trebuia să se dovedească că a fost un accident. Problema importantă nu era asta, ci cum să-i spunem lui Ceaușescu!”.
Unde-s vinovaţii?
La 30 de ani după eveniment, descoperim, cu stupoare, că în cazul „Transilvania”, pedepsit a fost doar acarul Păun, sub forma unui amărât de pontonier. Acesta a primit şase luni la puşcărie, cu suspendare şi cu asta totul „s-a rezolvat”.
Gălăţenii comentează cu interes „Cazul Transilvania”
„Atât pontonierul cât şi comandantul navei au trimis note de avertizare cu privire la scăderea nivelului apelor Dunării şi a pescajului navei «Transilvania». Niciun director, directoraş de la agenţiile portuare existente la acea vreme nu s-a sesizat să acţioneze din timp sau să acţioneze corect la operaţiunile de salvare, deşi măsurile erau simple (ca la manual). Ori adânceau Dunărea din timp cu o dragă, ori ancorau două nave salvatoare să sprijine «Transilvania» până la creşterea nivelului apei”.
„Ei ce au facut? Au legat o navă cu parâme de bintile de pe cheiul Dunării şi au încercat să ridice câteva mii de tone cu câteva tractoare de 100 de cai putere. Se pare că fizica de clasa a IX-a le-a jucat feste tovarăşilor directori”. (Ciprian G.)
Păcat de toate vapoarele care au trecut prin Galaţi şi care au ajuns la tăiat. Vecinii noştri bulgari şi-au pus pe mal vapoarele ca la expoziţie, precum este <>. Când treci cu trenul ai ce vedea de pe partea română la bulgari. Aşa ar trebui să facă şi ai noştri”. (Dana)
„I-auzi ce amuzant: să o pună la expoziţie, pe Faleză. La fier vechi îi şade mai bine, pentru că asta şi este. Doar nu-i vreo bucata din Titanic să merite să fie expusă”. (G.G.)
„Ce să expună, domnilor? O glorie a marinei române ajunsă o epavă sinistră? După ce a stat înțepenită 30 de ani în aluviuni, după ce a fost jefuită de tot ce avea mai bun (veselă de poțelan, tacâmuri de argint, a nu se uita ca s-a răsturnat cu tot inventarul de la bord, plus pianul din salon)... Nu am avut și nu vom mai avea o navă ca Transilvania! Cât privește motivul neglijenței, acesta este clar: trebuia încasată asigurarea de la firma Lloyd’s. Pe lângă banii pe care i-a încasat statul la vremea aceea, micile pagube de la bord nici n-au contat. Am avea nevoie de un muzeu al motonavei «Transilvania», în care să încapă poate câteva mostre de pe ea, alături de fotografii, de jurnalul de bord şi, de ce nu, de o monografie a acestei superbe «lebede» care a purtat pavilionul românesc pe mările lumii timp de 40 de ani. Cine se încumetă să o scrie?” (Violeta)
Una peste alta, subiectul pare să fie pasionant pentru cititorii noştri. De aceea ne propunem să extindem demersul nostru (mai ales că operaţiunea de ranfluare continuă şi ea). Orice persoană care are informaţii şi documente despre „Transilvania” este binevenită în a se alătura acestei operaţiuni de restaurare a adevărului.
Explicaţii foto:
1 - Imagine de la operaţiunile de scoatere a epavei
2 - Imagine din luxosul salon de oaspeţi al navei (1972)
