Nea Mihai nu mai grăieşte nimic din poveste. Parcă aşteaptă o reacţie din partea mea, mai ales că eu sunt primul care află mişcătoarea-i mărturisire. Sunt primul, cică. Şi mă întreb de ce s-o fi hotărât să-mi zică tocmai mie, un ţânc, un crud la minte, un suflet imaculat, un flăcăiaş care aşteaptă cu mare nerăbdare să meargă în prima zi de şcoală. I-o fi plăcut teribil, cred, cum gândesc despre toamnă!? Oare-i place cum gândesc despre Maria? Fiindcă pădura ...
Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou"
(!) și mergem, şi iar mergem, şi mult ni se mai parepân-unde vrem s-ajungem, şi nu am stat, am mers –am mers fără tăgadă, n-am mers (la întâmplare)pe cale, prin idee, prin vis şi prin demers (!) (!) și mergem...nu se vede nici capătul din spate,nici capătul faţă...!...o fi de ne/ajuns?ori (n)-am plecat, dar credem cum/că acestea toateş-acele toate strânse-s în alt fel de ASCUNS? (!) ori Creierul cel Mare...(cu jururi ...
Scriitorul George Cornilă, în dialog cu prof. Doru Căstăian
Vineri, 28 Iunie 2024 15:10 | Publicat în CULTURA
Sâmbătă, 29 iunie, de la ora 15.00, la Librăria Humanitas Galați (str. Domnească 45), George Cornilă va intra în dialog cu Doru Căstăian, pornind de la romanul "Silex", publicat de curând în colecția Ego. Proză a Editurii Polirom, coordonată de Lucian Dan Teodorovici, care împlinește anul acesta 20 de ani de existență, timp în care s-au publicat peste 250 de titluri. Evenimentul se va încheia cu o sesiune de autografe.
”Silex” - o istorie a fărâmiţărilor interioa ...
Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou"
(!) stă lângă mine, tace, cred că-i moartă –o cercetez cu ochii şi cu gândul,mă răzgândesc îndată: cred că-i vie,dă-n plâns, parcă mă roagă (şi mă ceartă)să i-l pricep (şi să i-l apăr) bându-l,să-mi fie dar, şi elixir să-mi fieaceastă jertfă...!...jertfa-i mă învaţăCUM NUMAI VIAȚA-MPARTE ALTĂ VIAȚĂ (!) (!) o cercetez...şi beau (cu-ndestulare)cel mai curat (de când pornirea lumii)trecut prin piatră. ...
Nea Mihai (era să zic nea Ion) îşi drege glasul şi începe de unde a rămas: "Cum spuneam adineaori, Ion mă ia-n Râpa Fasolei, cam la amiaza zilei dinaintea nopţii de plecare. Ajungem destul de repede, deşi nu-i grabă, iar satul Adam e aproape de astă pădure. Umbra măreţiei şi măreţia umbrei ne cuceresc şi ne cotrobăie şi ne provoacă la fleacuri şi lenevie. Afară-i August, 15 August, sărbătoare cu Maria, despre Maria. Afară-i căldură din aceea, ştii de care, da? Care ...
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
MĂ UIT CUM VIN ŞI MERG PE AER SFINŢIIşi n-ochii mei nu cred c-or să încapă -zic sărut mâna lor vindecătoare -ei trec, se duc să meargă şi pe apă,ei trec, se duc departe, să-mi aducăvorbă de duh, cuvânt de rugăciune -ei trec, se duc înspre frumos-răsareşi se întorc dinspre frumos-apune,aşa, cuminţi, cu minţi, încet, de parcănici n-au plecat… şi n-au cum să se-ntoarcă (!)văz duhul lor cum freamătă văzduh ...
SPOVEDANIE (către preotul Mitică Luca - Respect!)
Joi, 27 Iunie 2024 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
(!) dinspre ADÂNC, dinspre ÎNALT, dinspre IUBIREam auzit şi am crezut: e glasul tău,durerea ta - nimeni/nimic din tot nu poatefi mai frumos n-atâta valmă ş-atât rău !!!(!) nimeni/nimic din tot nu poate să ne-aducăce am uitat cu-atâta preţ/dispreţ mârşav,ce am călcat cu tălpi, cu vorbe, cu şenile,ce-am dat de saţ la foc, la pulbere şi praf !!!(!) nimeni/nimic din tot nu poate să ne-nveţecum e să faci şi să des/fac ...
Pădurarul mă priveşte niţel, ca şi cum mi-ar ghici, ca şi cum mi-ar auzi, ca şi cum mi-ar citi gândurile cuvintelor/cuvintele gândurilor din viitor. Parc-ar vrea şi el să stea-n încă nescrisele-mi caligrafii autumnale. Parcă vrea să-mi spună să continui. Şi, ca să mă năucească într-adevăr, chiar mă roagă: "Ionică, nu te opri-n timpul poeziei! mergi până la capătul ei! şi ai să vezi ce minunată-i întoarcerea! sunt frumoase, sunt simple şi frumoase gândurile tal ...
"Eu...nu sunt Ion. Eu sunt el, fratele geamăn, Mihai. Ion a plecat în lume. Nu ştiu dacă în lumea asta ori în lumea de apoi, dar a juruit (cu mâna pe Carte) că nu se mai întoarce. N-a plecat ca din moară, fără să-mi zică de ce nu mai stă. C-o săptămână înainte, îl tot vedeam că se frământă şi că dă-n clocot, parcă ar avea ceva greu şi delicat pe suflet. N-avea curaj să se pronunţe, însă îmi promitea că trebuie să mi se spovedească şi că nu mai poate suport ...
Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou"
Doamnă, fie-ţi bună dimineaţa toată...!Ceastă dimineaţă, ca un fel de ler,bate la fereastră, pune la muşcatădouă vorbe calde: VEȘNIC, EFEMER!Nimeni nu pricepe că pot sta alăturiceste două vorbe, n-are când şi cum -când le iei în casă, le înşiri, le măturişi le-arunci la foamea Domnului Postum,nimenea nu crede când aceste douălaolaltă-s, toate-s, şi în cald, şi-n frig...