Te salut, prietene... te salut şi te rog să mă ierţi, dacă mai poţi înţelege încă o dată un vrăjmaş care ţi-a pus otravă în merinde şi piedică la roţi! Te salut, prietene... te salut şi prezint scuze pentru că te-am dat afară de foarte-foarte multe ori şi te-am împins…

Nu mai staţi cu capul pe tânjala orânduielii, nu mai mâncaţi de pe jos şi de pe sus şi de pe unde credeţi dumneavoastră că a dat dumnezeu cel sătul de suflete false şi muribunde, sătul de nesimţirea şi de valma cea de ziuă şi cea de noapte, sătul de…

Şi mă întreb mereu, de-atunci:/ oare al, a, ai, ale... cui? şi nici o vorbă, nici un semn.../ oare de ce nu vrei să-mi spui? să-ţi fi făcut vreun pocinog/ fără să vreau, fără să ştiu? te-ai supărat c-am fost născut/ devreme? inutil? târziu? sau, pur şi simplu, sunt în…

În limba cuvintelor tale sunt grâu/ cu patria-n fire, căţelul pământului latră la cer,/ prin paiul subţire! Şi am ciocârlie-n cuibar şi-n văzduh,/ pe vârfuri am pâine din darul adâncului plin cu ţărani/ rămaşi fără mâine! Prin maci umblă sângele lor sfinţitor/ de ziuă şi noapte, miroase a tot ce…

!după cinci mii de ani de poezie,/ deşertăciunea a rămas intactă, nu s-a ştiut şi încă nu se ştie/ cine a dat şi dă ora exactă în cest necunoscut fără ruşine/ şi căruia îi zicem nesfârşire de dulce şi amar, de rău şi bine,/ de râs şi plâns şi ură…

Stai liniştit, nu poate fi nicicum/ decât ce nu se ştie niciodată - în rest, e totul simplu şi-nţeles/ şi clar ca-ntr-o oglindă fermecată! Uită-te bine, vezi că sunt şi eu/ acolo, mărmurită-ntr-o secundă: aceea, a căderii pe pământ,/ dintr-o sămânţă mică şi fecundă, din vis şi dor şi lacrimă,…

Iar vine firea firelor de iarbă/ cu tot cu moarte scoase din pământ de-un dumnezeu-poet şi care ştie/ cum te iubesc fraudulos şi sfânt, cum stau (ne)osândit la drumul mare/ şi-ţi număr paşii trecerii spre când sărutul era floare la ureche/ într-un infern însingurat şi blând! Iar vine vremea păsării…

Un fel de silă îmi apasă pe-nflăcărare şi pe frână, îmi pune x pătrat pe clanţă, apă în vin şi beţe-n roate, un fel de mălură îmi strică entuziasmul şi mă face să strig din fundul resemnării: totu-i zadar, aiurea-s toate! Un balamuc indescriptibil cu alde strâmbă cruce-n frunte, cu…

Am să vin la tine, Doamnă, pe cărarea dinspre Gară, am să vin cu trenul care se opreşte doar o dată: trenul încărcat cu Lacrimi şi cu Voaluri de Mireasă, trenul încărcat cu fluturi de Păcat şi de Păcată! (e frumos, e fără lege... şi e fără doar şi poate:…

Doamnă, lasă-mă la tine... lasă-mă la tine, Doamnă, vreau să-ţi netezesc pământul drumului din Calea ta, vreau să-ţi plâng pentru muşcata din fereastra dumitale, vreau să-(mi) scrii cu lăcrămarea râsului pe Crucea mea, vreau să-ţi fie doruirea floare la ureche... poate mă primeşti în timpul vieţii, Doamna mea Eternitate! Doamnă,…

!mi-i dor de tine, doamna mea!.../ nu cred că mi-a mai fost aşa de când visam o fată mare/ dormind la umbră de cicoare, şi-n rochie de stambă veche,/ şi cu cireşe la ureche, şi greieri tremurând vioare/ cu mângâieri des crescătoare prin somnul ei, prin visu-i care/ mă vrea,…

A strâns... (toată viaţa, în suflet şi-n trup).../ atâta durere, cât nici nu încape-ntr-un om... parc-o văd/ (ş-acuma) cum cere: dă-mi, Doamne, oleacă de moarte, că ai/ şi rece şi caldă, să-mi fie de leac şi hodină pe veci,/ în lumea cealaltă, că-n asta mi-ai dat chin cu carul, mi-ai…