Nu se poate să nu vă amintiţi de Noaptea Sfântului Bartolomeu, din august 1572, când au fost masacraţi 30.000 de hughenoţi - calvinişti din Franţa. Persecutaţi religios în ţara lor, mulţi au traversat oceanul, primind pământ chiar şi în Manhattan! Ca națiune protestantă importantă, Anglia a patronat și a ajutat la protejarea hughenoților, începând cu regina Elisabeta I.
Morminte vechi de prunci, în cimitirul multiconfesional gălăţean
Acum câţiva ani, am întâlnit la Galaţi un profesor universitar britanic care preda în Europa. Mi-a dezvăluit că aici s-a născut bunica sa şi că aici au fost înmormântaţi strămoşi ai săi... Desigur, la "Eternitatea", cimitir multiconfesional.
Frederick James Mourlyan, poreclit, cu dragoste, poate pentru spiritul său protector, "Unchiul Fred", bancher parizian, a fost un pionier britanic care, iată, avea să trimită scrisori, peste trei decenii la rând, din Galaţiul nostru, spre rudele din Europa, mai ales la Bruxelles sau în Anglia.
Date interesante, meticulos adunate, scrisori (chiar şi în facsimil), fotografii romantice aveam să găsesc, oferite cu generozitate de site-ul grupului de colecţionari Basey Society, de pe lângă o veche biserică.
De ce a plecat din Paris chiar atunci
După şapte ani de război pe care Prusia l-a purtat cu Danemarca, cu Austria şi apoi cu Franţa, chiar în 1971, Wilhelm al II-lea era încoronat la Versailles, încă în puternicul miros de praf de puşcă. Mulţi francezi emigrau. Şi în România, investiţii franceze ambiţioase, garantate de băncile franceze, au fost nevoite să se retragă în faţa capitalului profitor italian, britanic - în mare dezvoltare, sau a celui german.
"Unchiul Fred" a ajuns atunci la Bucureşti. După doi ani, l-am descoperit însă la Galaţi, un port cu mult mai multe posibilităţi: numeroase reprezentanţe comerciale străine, consulate, instituţii europene. Atenţie, Galaţiul era un adevărat El Dorado pentru străini, specializaţi sau chiar necalificaţi! O emigraţie puternică, adesea clandestină, venea dintr-o Italie sărăcită...
Iată descrierea exactă a personajului, de pe site-ul Bardey Society: "Frederick James Mourilyan (1846-1927), cunoscut sub numele de Fred, a fost fratele lui Eugénie Sladden (născută Mourilyan) (...) Fred s-a născut la Sandwich, Kent, la 29 septembrie 1846, al patrulea dintre cei opt copii ai lui John Mourilyan, avocat, şi ai celei de-a doua soții a sa, Mary Anna Wood. A fost botezat la St. Clement’s, Sandwich, pe 6 noiembrie 1846. Când Fred avea aproximativ șapte ani, familia s-a mutat la Paris. Fred a început să lucreze ca bancher în capitala Franţei. Din 1869-1871 și apoi din 1873-1881, Fred a trăit și a lucrat în România. Potrivit strănepotului lui Fred, când Lloyds (companie de transport maritim, oceanic şi de construţie vase - n.r.) căuta personal care să ajute la înființarea Băncii Naționale a României, dorea vorbitori de franceză, deoarece românii și-au dat seama că propria lor limbă nu va fi de mare folos pe arena internațională, iar Fred era unul dintre cei care era angajat acolo. El a avut sediul inițial la București, dar apoi din 1873 s-a mutat la Galați. În 1872, Fred s-a întors în Anglia şi s-a căsătorit cu Caroline Florence Gardiner, pe 27 iunie 1872, la Trinity Church, Worcester. Florence și familia ei locuiau în Worcester în acel moment, după evadarea lor grăbită din Paris, din cauza asediului [german al] Parisului. Fred și-a luat noua mireasă în România şi cei doi s-au stabilit la Galatz. Au avut cinci fii și o fiică: Arthur Frederick Henry (1873-1879), Hubert Lionel (1875-1900), Harold Austin (1877-1880), Ethelwyn Florence (1879-1965), Charles Archibald (1882-1920) și Evelyn Gordon (1886-1886). Cei patru copii mai mari s-au născut în Galatz, iar Charles s-a născut la Hastings și Evelyn în Belgia. Trei dintre copii au murit în copilărie [la Galaţi], în timp ce Hubert, care era în Regimentul Regal Warwickshire, a fost ucis în acțiune în Africa de Sud, în 1900 [în Primul Război al Burilorl]."
În continuare, într-un scurt serial, voi comenta scrisorile britanicului privitoare la Galaţi, în traducerea mea din limba engleză.
Haine albe, zile negre la Bucureşti
Înainte de aventura gălăţeană, să începem cu începutul, cu Bucureştiul: „23 iulie 1871/ Corespondenţă de la Fred Mourilyan, Banque de Roumanie, București. Către Eugenie Mourilyan, soră. Textul scrisorii: Draga mea Biche („căprioară”, în franceză - n.r.), / M-am bucurat să primesc o scrisoare de la tine și să aud toate noutăţile pe care le-ai avut de povestit. De când am auzit despre voi în Anglia, am primit o scrisoare de la Tom și, în timp ce îi răspundeam, v-am scris câteva rânduri tuturor.” Vom reproduce însă mai puţin chestiunile de familie, cât trimiterile la viaţa românescă. „Mă bucur întotdeauna când pot primi puțină muzică (probabil partituri, căci fonograful era inventat de Edison abia în acel an - n.red.) și nu merg des aici [la serate muzicale]. Cunosc un tânăr care cântă foarte frumos la pian și uneori merg la el în câte-o seară. (...) Este foarte cald acum și astăzi fiind duminică mă răsfăț în luxul hainelor albe pe care nu le pot purta în fiecare zi, deoarece ar trebui să le stric la birou. Am atât de multe de făcut! Banca noastră este un loc înfricoșător pentru funcționarii bolnavi, doi sunt plecați acum pentru sănătatea lor și unul este la pat aici cu icter. Majoritatea sunt leneși de căldură, așa că vă puteți imagina că trebuie să mă grăbesc mult în timpul zilei. Tocmai am făcut cunoștință cu un american pe nume Wells care și-a petrecut viața urcându-se în baloane. El încearcă să organizeze ceva de genul acesta şi aici și să ridice oamenii cu un balon prins de pământ care se va ridica la o mie de picioare (adică 304,8 m. - n.red.). Mi-ar plăcea să urc şi eu, dar mă tem că va costa prea mult. Sper că nu găsești Parisul prea plictisitor acum, dar mulți dintre prietenii tăi par să fi plecat. Presupun că ai părăsit școala acum, dar sper că încă mai lucrezi acasă. Ești suficient de avansat pentru a te pregăti pentru a putea promova oricare dintre examenele Primăriei? În orice caz, nu-ți lăsa muzica să-ţi scape și citește multă engleză și franceză. Avem acasă câteva cărți bune, o istorie a Angliei a lui Macaulay este în cea mai bună engleză pe cât poți găsi.”
Vom continua cu o scrisoare a englezului-gălăţean chiar din vremea unui episod special: Războiul de Neatârnare, la care Unchiul Fred a fost martor din Galaţiul plin de soldaţi ruşi. Data scrisorii: 31 octombrie 1877, Galaţi.
(Va urma)
EXPLICAŢII FOTO:
1. "Unchiul Fred" - fotografie colorată manual, publicată pe site-ul Basey Society
2. Palatul "Simion Gheorghiu", cu marile sale vitrine (Foto: Wikipedia)
3. Vase vechi în Portul Galaţi
