Pe 11 februarie 660 î. Hr., considerată astăzi Ziua Fondării Naţiunii Nipone, Jimmu Tenno a fost încoronat ca primul împărat japonez (a domnit până în anul 585 î. Hr.). Etimologic, cuvântul tenno înseamnă “suveranul ceresc”, ceea ce subliniază legătura dintre monarh şi zei. Titlul tenno a fost pentru prima oară atribuit conducătorilor japonezi în secolul al VI-lea sau al VII-lea şi a fost folosit de către toţi suveranii ce au urmat acestei date.
Legende
Legendele japoneze afirmă că împăraţii Japoniei se trag din zeiţa Soarelui, Amaterasu, născută prin spălarea ochiului stâng al zeităţii Izanagi în mare. Potrivit tradiţiei, originea familiei imperiale nipone datează din anul 600 î.Hr., dar în realitate vechimea ei poate fi dovedită numai din anul 400 d.Hr.
CITEŞTE ŞI: Mari DINASTII ale lumii/ Familia Ming – „strălucitorii” ÎMPĂRAŢI ai Chinei
Indiferent de dată, ea este cea mai veche familie dominatoare din lume. Ea a existat încă de la începuturile istoriei Japoniei şi s-a perpetuat de atunci şi până azi.
Longevitate
În ciuda tuturor disputelor din familia imperială, de-a lungul istoriei Japoniei, tronul a fost întotdeauna ocupat de un membru al familie imperiale. Mai mult, instituţia imperială a fost sprijinită cu sentimente de respect şi încredere de către popor, rămânând neatinsă şi de guvernele militare, care au redus puterea împăratului la una nominală, însă orice încercare de a răsturna sistemul imperial a fost sortită eşecului.
Diferenţa dintre istorie şi legendă
Istoria ne relatează însă o altă poveste a monarhiei japoneze, mai puţin magică, dar la fel de captivantă. Jimmu, la fel ca următorii 14 sau 15 Tenno, se pare că nu ar fi existat deloc. Iar dinastia nu se întemeiază în secolul al VII-lea î. Hr., după cum susţin cronicile, ci este cu mult mai recentă. Începuturile sale sunt de găsit în câmpia Yamato, de lângă oraşul Kyoto. Acolo se va afirma din ce în ce mai mult un clan în perioada Kofun (250-538) şi treptat va pune stăpânire peste majoritatea teritoriului insulei Honshu, cea mai mare a Japoniei.
Emblema Dinastiei Imperiale din Japonia
Cu Nintoku, cel de-al 16-lea Tenno, începe perioada istorică a monarhiei japoneze, iar de atunci linia dinastică va continua fără întrerupere până în secolul XX. Continuitatea a fost asigurată de prezenţa unui alai de doamne la curtea imperială, care în caz că împărăteasa nu putea oferi un urmaş, se ocupau ele de sarcină. Sistemul a fost abolit în 1923, doamnele care îl serviseră pe împăratul Taisho fiind nevoite să se amestece cu restul personalului palatului.
Epoca de aur
Epoca de aur a monarhiei japoneze se numeşte epoca Heian (794-1192). Este o vreme relativ paşnică, caracterizată de gradul de rafinament la care ajunge viaţa de la curte, prin creaţiile culturale deosebite care mai impresionează şi acum. La palat se cântă, se scriu poezii, iar dragostea este o artă cu propriile-i principii. La Katsura, nobilii petrec nopţi în şir pe terase, într-o contemplare meditativă asupra lumii.
În prezent
În prezent, 90 la sută dintre japonezi sunt mulţumiţi de monarhia japoneză, care le arată compasiune şi înţelegere. Mai puţin de 10 la sută vor ca aceasta să dispară.
Tenno încă mai este considerat sufletul Japoniei, reprezentând ceva la care japonezii, în ciuda privirilor îndreptate spre viitor, încă mai ţin extrem de mult: spiritul Yamato, vechile virtuţi japoneze. Viitorul monarhiei este asigurat, în pofida certurilor de familie care în niciun caz nu sunt sinonime cu o criză a instituţiei.
Prinţul Akishino şi prinţesa Kiko, în România:
