Prima carte pe care a publicat-o George Orwell, celebrul autor al „Fermei animalelor” şi al „1984” e la raft, la Librăria Donaris. Am citit-o şi vă spunem că foamea şi mizeria au partea lor de voluptate, mai ales atunci când sunt descrise de George Orwell.
Întors din Birmania, autorul - cu puternice vederi de stânga - trăieşte mai întâi viaţa parizianului şi apoi a londonezului sărac, ameninţat în permanenţă de foame, prins, din pricina lipsei banilor, în mijlocul unor anturaje dubioase, laolaltă cu oameni care se bat pentru pâine, se îmbată animalic, dorm în mizerie şi muncesc asemenea sclavilor, cîte 17 ore pe zi sau chiar mai mult, doar pentru a-şi putea permite mâncare, băutură şi un acoperiş de închiriat deasupra capului. Toate aceste experienţe sunt descrise în „Fără un şfanţ prin Paris şi prin Londra”, prima volum publicat de Orwell, cel care avea să rămână un reper în istoria literaturii universale pentru „Ferma animalelor” şi „1984”. În „Fără un şfanţ…” naratorul ajunge să fie mânat prin subteranele mizere ale restaurantelor, muncind ca plongeor - un fel de om bun la toate, necalificat şi mereu batjocorit de toţi ceilalţi angajaţi – doar ca să scape de cel mai mare inamic al săracului din marile oraşe: “Câteva zile am trăit cu pâine uscată, după care, două zile şi jumătate, n-am avut absolut nimic de mâncare. A fost o experienţă urâtă. Există oameni care ţin post câte trei săptămâni sau mai mult, şi care spun că postul e chiar plăcut după a patra zi; nu ştiu dacă e aşa pentru că n-am trecut niciodată de a treia zi. (…) În prima zi, prea lipsit de vlagă ca să mai caut de muncă, am împrumutat o undiţă şi m-am dus să pescuiesc în Sena. A doua zi m-am gândit să îmi amanetez paltonul, dar drumul până la amanet mi se pare lung, aşa că mi-am petrecut ziua în pat (…). Foamea face din tine o fiinţă total lipsită de echilibru şi de creier, şi te simţi ca după o gripă (…) Cea mai pregnantă amintire din acea perioadă este inerţia desăvârşită” (p. 44). În cele din urmă, naratorul va părăsi Parisul bistro-urilor, al restaurantelor, al parcurilor şi al hotelurilor, al imigranţilor ruşi care consumau orice şi al localnicilor, ceva mai pretenţioşi şi va ajunge la Londra, unde B., un prieten, promisese să îi ofere un loc de muncă. Şi unde, în loc se prospere, va ajunge să trăiască într-un lung şir de adăposturi, alături de docheri, bătrâni săraci, bolnavi şi scandalagii. Şi aici, ca şi la Paris, va lega prietenii.
După toată viaţa trăită în mijlocul săracilor, Orwell concluzionează: „Iată lumea care te aşteaptă dacă rămâi vreodată fără un şfanţ”. Mai ales noi, oamenii cu atâta dor de ducă, ar trebuie să cunoaşte lumea asta, măcar din cărţi, înainte să le luăm picioarele la spinare, nu-i aşa?
Găsiţi cartea - o lectură care vă va îmbogăţi, în ciuda asprimii realităţilor prezentate -la Librăria Donaris de pe Strada Nicolae Bălcescu, nr. 26.
Pentru a DESCOPERI mai multe cărți UȘOR DE CITIT, CLICK AICI
