Nu am ascuns niciodată şi nici n-am să pot să ascund că mi-i teamă de frică, mi-i foarte mult şi tare teamă de frică! Am încercat de atâtea şi atâtea ori să ascund acest adevăr, însă ar fi însemnat să fiu fals, să mint, să păcălesc împrejurul şi să mă pun de-a doua cu Doamna! N-am putut şi nici n-am să pot să nu văd ce delir şi ce zadar clocotesc şi zburdă ca la dumnealor acasă! Adică, altfel spus, urlă şi hohotesc de aici şi până departe, de departe şi ...

Cu boturile aproape să atingă asfaltul, intră în oraş, pe strada din spate. Sunt multe. Sunt negre. Sunt şi albe. Mă întreb de unde vin, dar nu-mi aflu răspuns. Şi nici cu altcineva nu pot vorbi despre ele, fiindcă ăştia n-au văzut de astea. Că astea nici prin filme nu prea mai umblă. Şi, culmea, mai ales pe aici, prin spaţiul supranumit mioritic!... Iată-le, merg aşa, ca oile, una în alta, grămadă, fără să ridice ochii şi să vadă civilizaţia de creiere lise, de hă ...

Inimă de piatră, inimă de piatră, zvârle-te-nspre geamul sufletului meu... mi-i aşa de toamnă de la deal la vale, şi din colo-ncoace, şi mi-i foarte greu în singurătatea asta hotărâtă să mă suie-n unghiul cum paingi şi praf, unde stă icoana celui care-mi cere vamă din albastrul sângelui moldav! Zvârle-te şi sparge-l... că-i murdar de vreme şi de timpul fără strălucirea ta, n-are cum să treacă nici un întuneric din firida-n care stă suflarea mea şi numerotează ...

Pe dealul meu cu flori de câmp te scriu încet, ca pe un Psalm... şi te păstrez ca pe-un Secret... şi te citesc şi te-nţeleg: numai cu tine sunt Întreg şi numai tu mă-nvredniceşti să nu mai cred că n-am să fiu ce nu mi-ai spus, dar ai lăsat un Semn de Carte şi un Semn de Ne/Uitat tot mai adânc, tot mai adânc, în ochiul drept şi-n ochiul stâng şi-n ce-am ştiut că nu-i nici Strâmb şi nici Păcat! Pe dealul meu cu flori de câmp aştept mereu şi tot mă rog şi tot mă s ...

Maria din titlul rubricii de azi îşi desfăşoară şi-şi înfăşoară activitatea în fabrica de orologii! La Orologie, cum ar veni! E oroloagă, adică! Altfel spus, se ocupă cu timpul! Nu-l pierde! Nu despre timpul dumneaei fac vorbă, ci despre timpul celorlalţi! Şi, slavă Domnului, are timp pentru toţi! Şi are şi timp trecut, şi timp prezent, şi timp viitor, şi timp pierdut! În orologiile corespunzătoare categoriei, bineînţeles! Zi de zi, şi noapte de noapte, şi ceas de ...

Uite, pun plicul între mine şi orizont, şi mă uit în zare! şi, uite, zăresc ceva, ca un abur, în plic! ceva scris! sau ceva ca un scris! nu înţeleg ce scrie acolo! nu pot descifra, mai ales că mi-am pierdut dioptriile prin râpa cea unică şi mare, şi prin cârciumile cele multe şi mici!...dar am emoţii! însă, destul de ciudat, pe hârtia plicului nu văd nici o amprentă, nici o urmă de ea! şi, din câte aud de la alţii şi din câte văd în cărţi, această doamnă nu se ...

Un fluture de toamnă, rătăcit, erou târziu în efemeritate: alb în zigzag, printre deşertăciuni şi printre resemnări ne/vertebrate, un fel de-a fi năuc şi temerar, naiv cu nota zece la purtare, un gest al vieţii, ultim, delicat, aşa, ca o batistă-n fluturare!... [ce pur şi simplu-ntr-un aiurea trist sub talpa toamnei ne/câştigătoare!]   Şi într-acelaşi strâmt jur-împrejur parcă-i din ce în ce mai mult afară, şi timp şi loc mai larg în efemer, să văd cum veşteji ...

N-o cunosc. Nu cred că o cunosc. Este posibil s-o fi văzut (pe) undeva, vreodată, dar să nu-mi fi dat seama că-i ea, tocmai ea, doamna Lui. Este posibil. Cum să nu fie posibil? Mai ales că eu, vagabond şi derbedeu, umblu peste tot, şi n-are cum să nu fi fost şi ea, măcar o dată, acolo. Cum să nu umble prin pădure? Cum să nu umble prin râpi, după pupeze calde ori pupeze reci, după pui de şopârlă ori pui de bogdaproste? Cum să nu cotrobăiască prin bibliotecă, după eroi r ...

Nimic de zis...într-un acord minor şi-ntr-o secundă, Alfa şi Omega bolborosesc şi clocotesc şi spun tot ce n-a spus, în veac, Biblioteca tuturor celor Lumi care au fost ne/vertebrate şi ne/putincioase, ne/drepte, ne/atinse de blestem, ne/demne-n chip şi fel până la oase!... [şi-abia-i la Început, când nu se ştie ce (nu) va fi de-acu-ntr-o Veşnicie!]   Nimic de zis...un dezacord minor, cu Alfa şi Omega-ntr-o secundă, desprinde şi cuprinde tot ce (n)-au ştiut/avut s-ascundă ...

Ne/aşteptat...se-nclină, se-ndoaie şi se strâmbă corect, pe ne/simţite şi până la oprire, îşi pierde răsuflarea, se-ngroapă-n Sine, tandru, anticipând Latenţa din care-o să-(şi) inspire alt Început...şi altă (parcă aceeaşi) goană spre-afară, unde-ntruna-ncolţeşte Ne/Sfârşitul şi unde se frământă triumful Amăgirii... sub Semnul unui Unu...(zis nenea Mucalitul!)...   Ne/sinchisit...porneşte-(n) Ideea că (se) suie, pogoară, stă, clamează, scrâşneşte, râd ...