Amintiri de/spre Mama (XV)

Scris de Sâmbătă, 26 Septembrie 2020

Da… brusc, icoana mamei mă luminează din nou! Cum să nu realizez ce şi cine nu mă lasă dincoace de dimensiunile cestor întâmplări paradoxale, zise minunăţii? Păi… cum să nu-mi dau seama cine/ce organizează totul cum a fost înainte de? Păi… nu lumina (căldura luminii) vaporizează şi ridică cioburile exact…

Amintiri de/spre Mama (XIV)

Scris de Vineri, 25 Septembrie 2020

Da... în urmă cu un an şi jumate, venind de la muncă, tata a văzut/găsit în fundul râpii de pe Valea Zimbrului o droaie de căţei abia fătaţi, zvârliţi la întâmplare, la "îndemâna" primejdiilor şi la pofta/lăcomia sigură a morţii. Şi l-a luat acasă pe unul negru şi frumos ca…

Amintiri de/spre Mama (XIII)

Scris de Joi, 24 Septembrie 2020

Până una, până alta... e Duminică, Soarele stă să răsară, iar Mama deja se vede urcând costişa spre ogor, la praşila a doua de păpuşoi. Geamurile-s toate, la locul lor, ca şi cum n-au fost sfărâmate şi împrăştiate-n mii şi mii de cioburi, pe prispă şi pe lângă prispă, prin…

Amintiri de/spre Mama (XII)

Scris de Miercuri, 23 Septembrie 2020

Sigur că da!... Dacă n-ar munci şi-n ziua de hodină, n-ar mai veni doamna Duminică. Or, ar veni, însă ar arăta ca fiind dusă pe apa Sâmbetei, ar fi o zi urâtă. De asta are mama ce să ne pună pe masa de duminică. De asta nu ducem lipsă de…

Amintiri de/spre Mama (XI)

Scris de Marți, 22 Septembrie 2020

Da, sigur că da... Luna stă la răsfoit, stă la citit, stă la privit, stă la aducere-n minte, stă la cheremul celui Veşnic Efemer. Dar stă-n Mişcare, nu stă-n Lene. Nu stă-n dorul leliţei, ca mine. Şi chiar mă fascinează această Stare a Lunii. Chiar bună Stare, pot zice. Pot…

Amintiri de/spre Mama (X)

Scris de Luni, 21 Septembrie 2020

Da...se face seară. Se face sâmbătă seară. Văd seara. Vine dinspre răsărit. Da, dinspre răsărit vine, nu dinspre apus, cum am crezut până mi-a spus mama. Iat-o, ce frumoasă şi elegantă vine pe cărarea care, şi ea, vine tot dinspre răsărit, dinspre via bunicii Maria, dinspre imaşul Mesâlea, ca o…

Amintiri de/spre Mama (IX)

Scris de Sâmbătă, 19 Septembrie 2020

"La toamnă, după ce nu mai dă lapte, o duc la iarmaroc şi-o fac parale. Nu mai face nici doi bani. Poate scot măcar de-un rachiu!"...Nu, nu-mi pot smulge vorbele astea din urechi! Vorbele astea mă cotrobăiesc peste tot, prin toată dimensiunea anatomiei mele precare, prin toată alcătuirea mea parcă…

Amintiri de/spre Mama (VIII)

Scris de Vineri, 18 Septembrie 2020

Da, iese mama din casă...cu o carte-n mână. Şi eu, naivul, mă bucuram că am să aud clinchet de monede, zornăit de bănuţi pentru film!...Însă, fir-ar să fie de "însă", nici de data asta n-am noroc! Iar am să mă smiorcăi şi iar am să mă înfurii prin dosul gardului,…

Amintiri de/spre Mama (VII)

Scris de Joi, 17 Septembrie 2020

Intru-n ogradă şi trântesc mohorul lângă iesle. Şi nu cred că i-i de-ajuns celei dreptunghiulare cu lapte. Mă mai duc o dată. Mă mai întorc o dată. Gata, nu mă mai duc...poate să-i crape bârdanul de foame! M-am săturat! O să vină mama de la prăşit răsărită, o să vadă…

Amintiri de/spre Mama (VI)

Scris de Miercuri, 16 Septembrie 2020

O tulesc, sigur că da! Că, altfel, primesc sfărmări de la mama! Educative! Vorba aia: dacă educaţie nu e, nimic nu e! Nimic, nimic! Nici mulţumire, nici respect, nici credinţă, nici smerenie, nici onoare! Să calc pe cuvântul mamei? nici gând, nici vis! d-apoi vorbă, d-apoi faptă! Aici şi acum,…

Amintiri de/spre Mama (V)

Scris de Marți, 15 Septembrie 2020

Şi tai, şi tai...că s-a făcut mohorul. Se face şi păpuşoiul. Că-i bine semănat şi-i bine prăşit. Mohoru-i rar, dar înalt. Şi lăsat special să crească. Fiindcă are o grămadă de animale nea Gică Mihai. Adun mohor din tarlaua lui, nu dintr-a noastră. A noastră n-are nici un fir de…

Amintiri de/spre Mama (IV)

Scris de Luni, 14 Septembrie 2020

Nu-i mai bine să stau pe malul sau pe fundul Râpii celei Mari? Pe malul prăpăstiei, cu ochii spre teiul uriaş din Dealul Ciorii, pot descoperi multe, mult mai multe decât în cărţile lui Costică Boza, cred. Pot să descopăr, de pildă, că dealul se "lasă" încet-încet, însă nu găsesc…

Amintiri de/spre Mama (III)

Scris de Sâmbătă, 12 Septembrie 2020

N-am de ales. Nu pot să-i spun mamei că n-am chef. E sâmbătă. Mă duc să aduc mohor la vacă. Pentru că mâine se face duminică... şi n-are cine s-o pască. Stă acasă, la iesle, legată, cu tot cu viţel. Legat. Şi el. Să nu mai golească vaca. Iar eu…

Amintiri de/spre Mama (II)

Scris de Vineri, 11 Septembrie 2020

Da... nu eşti nici prea mic pentru a nu înţelege ce vreau să-ţi spun, însă nu eşti nici prea mare pentru a te face că ştii tot şi că nu-ţi mai trebuie nimic! Ai vroit o dată, pe „Lacuri”, la prăşit păpuşoi, să te smiorcăi şi să suspini cum că-i…

Amintiri de/spre Mama (I)

Scris de Joi, 10 Septembrie 2020

Ascultă aici! Îţi spun o singură dată, iar tu trebuie să asculţi şi să înţelegi pentru totdeauna! Nu bat clopotul şi toaca în zadar! Eşti atent? După cum te uiţi la mine, cred că eşti! Să te ferească Dumnezeu, dacă ţi-i gândul pe nu ştiu unde! De fapt, după ce…

O florăreasă şi un taximetrist (III)

Scris de Miercuri, 09 Septembrie 2020

"Bibicule, de ce nu cuplezi contorul de afişare a costului călătoriei?" - îi spun "zmeului" de la volanul taximetrului. Ilustrul/lustruitul şofer se face că nu mă aude. Îl mai întreb o dată. Întoarce nişte ochi congestionaţi spre alcătuirea mea cu floare, de mă-nfioară. Dar nu scoate nici o vocală. Doar…

O florăreasă şi un taximetrist (II)

Scris de Marți, 08 Septembrie 2020

Da, nu urlu ca nenea lupu' din inima şi din pântecul pădurii, fiindcă tare-mi place să caut cu lumânarea. Ce să caut cu lumânarea, dacă-i soarele-n amiază? Caut un din ăla, cum îi spune (?) un din ăla, de care căuta bădia Diogene, cu lampa aprinsă, prin agora ateniană (!)…

O florăreasă şi un taximetrist (I)

Scris de Luni, 07 Septembrie 2020

Mă grăbesc. Nu mă grăbesc tare-tare...dar, oricum, nu-mi pot permite nici o clipită s-o lălăiesc. E ziua de naştere a prietenului meu şi trebuie, musai, să fiu acolo. "Acolo" e un loc pentru prezentat salutări şi felicitări şi tot ce se (mai) poate/cuvine la o aniversare. Cum spun cu două…

Exerciţii de Ad/Mirare (IV)

Scris de Sâmbătă, 05 Septembrie 2020

Parol, volumul „debutez pentru ultima oară” reprezintă una dintre cele mai fastuoase intrări în Imperiul Poeziei! Pe fiecare pagină sunt aşezate – în stil personal – sintagme sublime, bijuterii care încântă şi descântă! Iată una dintre acestea la pagina 64, numită „Artă românească”: „Mineri cântau din os de antracit/ Ion…

Exerciţii de Ad/Mirare (III)

Scris de Vineri, 04 Septembrie 2020

Da! Sigur că da! Poetul Dan Manole se află în Continuu Flagrant! Nici o şansă nu ai pentru ca să-l prinzi fără doamna/domnişoara Poesis în buzunare, în suflet, în Cutia Craniană (Comitetul Central, Casa de Cultură). Adicătelea, amintindu-mi de Carl Sandburg, „poetul/scriitorul este un animal marin, care se târăşte pe…

Exerciţii de Ad/Mirare (II)

Scris de Joi, 03 Septembrie 2020

„Să-i căutăm pe-urmaşii celor care/ Poeţii au ucis cu mâna lor,/ Cu pale de sclipiri strălucitoare,/ Cu ochiul ager şi necruţător.// Să le cărăm pe bucă, pe osânză/ Biciul de lacrimi cu asprimea sării/ Din ochiul rău, să le-ngropăm în rânză/ Electrocardiograma disperării.// Şi dreptul la cuvinte să le spargem/…

Exerciţii de Ad/Mirare (I)

Scris de Miercuri, 02 Septembrie 2020

După Iaşi (Capitala Culturală a României) oraşul Galaţi a fost primul în Sensul şi în Direcţia descoperirii, înfăşurării, desfăşurării şi cetirii Poeziei ca Specie a Genului Liric, dar şi ca Operaţie cu Simboluri, ca Translaţie de Tâlcuri, ca mod şi loc şi timp al Delicateţii, ca anvergură a Semnificatului şi…

Amintiri din Podul Palmei (V)

Scris de Marți, 01 Septembrie 2020

Cum să nu mă duc? Abia aştept să se facă mâine! Niciodată n-am dat la o parte vorbele lui tata! Nici pe cele din real şi nici pe cele din vis! Cum să nu mă duc să văd fata care vrea să poarte irisuri manuscrise? Sigur că da! Deja-i seară,…

Amintiri din Podul Palmei (IV)

Scris de Luni, 31 August 2020

Da, sunt pe şerpuitoarea şi misterioasa cărăruie ducătoare spre gară. Şi, cum ziceam în episodul III al întâmplării, mai am numai un pas... numai oleacă mai am până la marginea ei. A fetei pe care vreau s-o cunosc, pe care am visat-o astă-noapte şi care m-a rugat să-i scriu pe…
Pagina 1 din 81