Pezevenghiul şi Mâna de Moartă!

Scris de Vineri, 14 Decembrie 2018

Ieri, cam când se crapă de ziuă, a murit Ileana lui Mihai din bulevardul Dogăriei. Mihai lucrează cu noi, la Şantierul Naval. E un coleg săritor, bun la toate. Băiat de bufet, cum îi zicem noi, mai ales când sună sirena. Ieşim pe poarta fabricii şi ne ducem glonţ la…

Vulturul Blond

Scris de Joi, 13 Decembrie 2018

Astăzi, cu 35 de ani în urmă, a murit poetul Nichita Stănescu, în vârstă de 50 de ani, 8 luni, o săptămână şi 6 zile! Atât i-a fost dat să trăiască acestui Geniu al Poeziei Universale şi al Limbii Române! Poetul celebrelor „11 elegii” era supranumit Îngerul blond, Îngerul cu…

Un om Mecanic şi o animală Nemuritoare (VI)

Scris de Miercuri, 12 Decembrie 2018

Cum să creadă, sărmana Fetiţă? Şi cum să credem când ştim prea bine că, în urmă cu patru luni, Jeep(ul) cu baragladină la volan a făcut-o praf şi a dispărut hohotind şi blestemând în/spre laboratoarele şi în/spre cotloanele mizerabile ale psihopatiei umane? Nici măcar o secundă nu s-a dat jos…

Un om Mecanic şi o animală Nemuritoare (V)

Scris de Marți, 11 Decembrie 2018

Nu, nu mai luăm cadavrul căţelei. Pentru că nu-i cadavru. Respiră. Parcă mai bine decât ieri. Şi deschide un ochi înspre Culiţă. Şi înspre mine. Cu acelaşi ochi ne cercetează pe amândoi. Oare de ce nu deschide şi ochiul celălalt? O fi defect? O fi sfărmat? Ne cercetează şi parcă…

Cuvânt Înapoi (prefaţă)

Scris de Marți, 11 Decembrie 2018

(!) mai am vro câţiva paşi până ajung/ unde începe cercul înc-o dată/ şi unde totul stă-ntr-un absolut/ mai alb, mai negru, fără nici o pată (!) unde nimic nu are înapoi,/ unde nimic nu are înainte/ şi-unde nu ştiu că n-are rost să ştiu/ măcar aceste câteva cuvinte (!)…
Dacă moare, suntem de acord s-o vârâm în pământ, mâine, după utrenie. Lăsăm Fetiţa în ghearele agoniei şi ne retragem (resemnaţi) în marile sau micile dormitoare ale indiferenţei şi laşităţii şi neputinţei noastre. Fiindcă eu nu pot suporta să văd cum intră moartea-n căţea, cum intră moartea în păsări, cum…

Un om Mecanic şi o animală Nemuritoare (III)

Scris de Sâmbătă, 08 Decembrie 2018

Credem că moare. N-are cum să reziste, cum să supravieţuiască. Nu are nici o şansă. Picioarele din spate-i sunt inerte. Mârâie şi lăcrămează. Se uită la mine şi la mecanicul Culiţă. Parcă cere ceva. Parcă nu cere ceva. Realizăm că moartea Fetiţei este iminentă. Dăm din umeri şi aşteptăm să…

Un om Mecanic şi o animală Nemuritoare (II)

Scris de Vineri, 07 Decembrie 2018

Iată cum sună "Nişte câini" de-ai lui Petrache Neculai, doi frumoşi pe care i-am văzut şi i-am trecut prin ochii şi sufletul lui Serghei Esenin: "Fără milă, dis-de-dimineaţă,/ i-a zdrobit tramvaiul pe-amândoi.../ traversau spre Patria cealaltă,/ să-şi oprească foamea la gunoi!/ Mama lor murise sfâşiată/ de alţi câini flămânzi ca…
Pe strada Frunzei, faţă în faţă cu Apusul şi spate-n spate cu nenea Damian... (omul care a plătit o basculantă plină cu lemne şi un sac plin cu găini, dar a trecut un an şi mărfurile n-au mai ajuns în bătătură)... locuieşte bojdeuca lui Petrache Neculai. Acesta-i un sapiens mecanic,…
Nu, sigur că nu, nu am nici o Părere/ de Rău într-acest Implacabil Preludiu - dar Eu(l) se face-auzit împrejuru-mi:/ "băi, nu te grăbi, chiar nu vezi că eşti brudiu, eşti prea cotropit de Oniric, eşti primul/ şi ultimul Sclav al Chimerelor tale, al Pohtelor Tale lipsite de Noimă/ şi-al…
Da, sigur că da, n-am putut să mai umblu/ cu Eu(l) astfel... şi-am chitit să-l arunc, să-l uit în de-a pururi căci numai năcazuri/ mi-a fost să primesc pentru Cauza lui - [de pildă, odată, mergeam o Cărare,/ să caut un Drum cât mai Strâmb, cât mai Lung spre Gara…
Acesta e drumul spre gara Aceea/ uitată, cu Primul şi Ultimul tren al Vieţii şi-al Morţii, acesta e drumul/ frumos şi urât şi dintâi şi din urmă, e drumul pe care Nădejdea se naşte,/ dă-n clocot, îngheaţă, des/creşte şi scurmă, chiar dacă pe drumul acesta se-ntâmplă/ şi Visul Zdrobit, şi…
De când visăm la România Mare,/ la România Toată - de Atunci nu vrem să mai deschidem nici o Rană,/ să mai călcăm pa Taine şi Porunci, nu vrem să ne mai umble Trădătorii/ prin Sânge, prin Candoare, prin Iubire, chiar îi conducem până la Intrare/ în Harta lor, chiar…
Din Rapsodia Românească/ numai Atât a mai rămas - nişte slinoşi de peste Hartă/ i-au azvârlit grohăituri pe Lung, pe Lat, pe Frumuseţe,/ pe Ochi, pe Frunte, pe Grumaz - nu mai auzi nici Nai, nici Fluier,/ plăteşti cu Viaţa şi înduri zoo-urlări ţicnito-forme/ prin schizoizi cu timbru dur, grave…

Peretele Învăţător

Scris de Joi, 29 Noiembrie 2018

Fiul tatălui său e singur la părinţi. Şi se întrece numai în fapte rele. Adică, altfel spus, se străduieşte să calce toate Tablele de la Dumnezeu. Nu-i zi să nu terfelească, să nu mânjească, să nu facă ceva împotriva Poruncilor pe care Creatorul i le-a dictat lui Moise la întâlnirea…

Scurtă Radiografie Naţională

Scris de Miercuri, 28 Noiembrie 2018

Este cazul (cred că-i cazul) să ne dăm o ţâră sama/ cât de mare e distanţa de "Si Vis Amari, Ama!".../ cât de mult se-ndepărtează de la rost şi de pe cale/ ceşti cuplaţi la zgomotoare, ceşti săriţi din balamale,/ ceste lungi şi scurte dive prin "boema" lustruită/ de triumful…

Terapie Intensivă

Scris de Marți, 27 Noiembrie 2018

Bine aţi venit în ceastă Sferă!/ sau în cest Cub! sau în ce vreţi!... vă rog, nu mai fiţi trişti! şi nu mai scoateţi lacrimi!/ şi nu mai credeţi că n-aveţi noroc! Lăsaţi uitării tot ce vă ucide,/ tot ce vă doare, tot ce nu-i la fel! priviţi la cer,…

Un gest Cald pentru o Femeie Necăjită

Scris de Luni, 26 Noiembrie 2018

Îl ştiţi pe Dumitru Nicolae, omul care a condus Combinatul Siderurgic gălăţean în vremuri de restrişte, da? Sigur că da! Îl ştiţi pe Dumitru Nicolae, omul care a fost primar al oraşului Galaţi, din anul 2000 până în anul 2012, da? Sigur că da! Desigur, ştiţi şi că acest om…

Rodian Drăgoi şi Poezia Universală (IV)

Scris de Sâmbătă, 24 Noiembrie 2018

Ce bine îmi vin Hainele poetului Rodian Drăgoi! Şi Pălăria! Hainele şi Pălăria de Bogdaproste, pe care mi le-a dat Marilena Apostu (poeta Amalia Rodian, confesorul de Taină şi Metaforă al dragului Rodian) în semn de Neuitare, în sensul Memoriei celui care a scris „azi noapte am visat/ că a…

Rodian Drăgoi şi Poezia Universală (III)

Scris de Vineri, 23 Noiembrie 2018

În tot de-a lungul/scurtul Timp al Creaţiei sale, despre poetul Rodian Drăgoi au de/scris cel puţin douăzeci de scriitori şi cronicari/critici literari! Printre aceştia, cu mare bucurie şi respect îmi/îi amintesc pe Cezar Ivănescu, Constanţa Buzea, Mircea Bârsilă, Alexandru Condeescu şi Emilian Marcu, dar şi pe Gabriel Rusu şi Marian…

Rodian Drăgoi şi Poezia Universală (II)

Scris de Joi, 22 Noiembrie 2018

Când ceteşti un poem scris de Rodian Drăgoi trebuie, invariabil, să te afli într-o dulce/sigură Perspectivă a Depărtării, taman cum Atunci, când vrei să Scrutezi Vârful unui Munte! Să te Detaşezi, adicătelea! Altfel, n-ai nici o Posibilitate să admiri Crestele Metaforei acestui Poet Născut pentru a deschide Ochii şi pentru…

Rodian Drăgoi şi Poezia Universală (I)

Scris de Miercuri, 21 Noiembrie 2018

Născut, crescut şi şlefuit în/la umbra lui Dimitrie Stelaru şi a lui Zaharia Stancu, poetul Rodian Drăgoi s-a desprins de congenerii săi dedaţi la citit şi la scris, de toţi împătimiţii Metaforei, de toţi bătătorii la Porţile Parnasului, de toţi cei care au fost sortiţi/trimişi/”zvârliţi” de Dumnezeu în Braţele Ademenitoare/Mortale…

Chiar nu vezi că mă uit la tine?

Scris de Marți, 20 Noiembrie 2018

Stau pe linia de tramvai şi mă uit la tine. Chiar nu vezi că mă uit la tine? Am, cumva, ochii urâţi? Te deranjează, cumva, tăcerea mea? Are vreun rost să-mi stric strunele vocale când Patria Voastră huruie de urlete şi de nesimţire, de lumpeni şi de ticăloşi? Dacă vrei…

Nec Plus Ultra (II)

Scris de Luni, 19 Noiembrie 2018

Da, aşa este. Aşa se vede şi aşa se aude. Numai oleacă mai avem şi, gata, ajungem Aici! Acest fel de Aici nu are Dincolo, ca în altă parte, ca în alte părţi! Acest inexorabil Aici nu are După! Este unicul Aici ferit de riscul şi pericolul destrămării! N-ai ce-i…
Pagina 1 din 66