Trecutul Timpului Prezent

Scris de Miercuri, 17 Octombrie 2018

Acesta pleacă tocmai din capătul Acum(ului) de Atunci. Şi vine in/decent şi in/existent şi i/real şi i/mediat tocmai în capătul Acum(ului) de Acum. Vine fără orgolii, fără emoţii, fără patimi. Combustia desfăşurării se află în Gândul (şi visul) de Dinainte şi de După. Adică de Dinainte şi de După capătul…

Despre Orizont (II)

Scris de Marți, 16 Octombrie 2018

"Vezi orizontul? E ăla din vârful dealului. Nu se vede, însă-i acolo. Vezi unde-i acolo? Pe fiecare vârf se află câte un orizont, deşi nu se vede. Tu vrei să ai orizontul de pe dealul Ciorii, mai aproape, sau orizontul de pe dealul Ciutei, mai departe? Dacă alegi orizontul apropiat,…

Despre Orizont (I)

Scris de Luni, 15 Octombrie 2018

"Când te însori, dacă te însori, trebuie să ai mare grijă, trebuie să fii foarte atent. Drumul căsătoriei se află foarte lung şi foarte greu. Deşi ţi se pare scurt şi uşor, nu-i deloc aşa. Deşi tu crezi şi zici că, strâmb fiind, are mai mult farmec, te înşeli. Drumul…

Prolegomene...la Fântâna cu Gura în Jos (II)

Scris de Sâmbătă, 13 Octombrie 2018

Câinele, imprevizibil şi mânat de instincte, vine cu ochii roşii spre mine. Şi vine, şi latră, şi vine, şi urlă, şi vine!...Ştiindu-mă cu frică organică faţă de "prietenul" omului, înlemnesc. Nu pot face nici un gest de apărare, nu pot articula nici un cuvânt de ajutor. Doar mă pot uita…

Prolegomene...la Fântâna cu Gura în Jos (I)

Scris de Vineri, 12 Octombrie 2018

Ieri, dimineaţă, la ora când mârlanii scot câinii la defecare în decor, plec spre Altă Singurătate şi jur să nu mai scriu despre idioţi. Merg destul de încet, corect, gramatical. Dau prioritate celor care aleargă spre Nicăieri, din cauze arhicunoscute. Nici unul nu mă ocoleşte. Toţi mă împing. Vor să…

Harababură şi Complicitate (VIII)

Scris de Joi, 11 Octombrie 2018

"Dar câinii, formidabilii noştri câini comunitari, di/stinşii noştri lătrători cu şi fără stăpân? Ca alternativă la zgomotele intenţionate, construite şi provocate şi împrăştiate de oameni, şarlele sfâşie noaptea cu urletele lor funeste. Ca la un semn şi în intervale de timp exacte, ca nişte coruri ale groazei, ca nişte coruri…

Harababură şi Complicitate (VII)

Scris de Miercuri, 10 Octombrie 2018

"Nu vă mai spun, stimabile Calomfir, despre sinistrele zgomote produse şi răspândite de colţarii scăpaţi de sub orice control. În pofida faptului că şeful Poliţiei vorbea, mai zilele trecute, despre subţierea bandelor care-şi fac veleatul şi obrăznicia pe unde vor muşchii lor, cartieriştii sunt peste tot, prin faţa magazinelor, prin…

Harababură şi Complicitate (VI)

Scris de Marți, 09 Octombrie 2018

"Pe lângă deja celebrul grătar şi celebra îndeletnicire cu mâncatul şi scuipatul seminţelor de răsărită, de bostan sau de crucea mă-sii, flexul a devenit simbol naţional. Nu-i cazul să vă descriu această sculă feroce, domnule Calomfir. De la pătrunderea acestui instrument criminal pe piaţă, lumea îl foloseşte într-o veselie, ca…

Harababură şi Complicitate (V)

Scris de Luni, 08 Octombrie 2018

"Da, domnule pârcălab. Cine ne apără de zgomotele inutile, care sfărâmă cetatea? Ştiţi pe ce loc se află zgomotul la capitolul stres/teroare? Ştiţi ce părere au bolnavii şi medicii din Spitalul Judeţean despre dumneavoastră, cel care aprobă zgomotul din Triunghiul Tristeţii? La finele penultimei săptămâni, când mă pregăteam să vă…

Harababură şi Complicitate (IV)

Scris de Sâmbătă, 06 Octombrie 2018

"Aşadar, domnule pârcălab, în scrisoarea de astăzi vreau să vă atenţionez în legătură cu parcarea automobilelor pe trotuar. Să vă atenţionez fiindcă dumneavoastră nu vedeţi, nu aveţi vreme, nu aveţi timp, nu aveţi interes, nu aveţi prerogative... şi nu mai ştiu ce nu mai aveţi. Nu aveţi deoarece nu vreţi…

Harababură şi Complicitate (III)

Scris de Vineri, 05 Octombrie 2018

Scrisorile/petiţiile lui Vasile Iubire către pârcălabul Calomfir sunt multe. Chiar foarte multe. Şi toate au fost returnate la expeditor, cu menţiunea expresă pe plic: "nu avem vreme de iubire!"... (această menţiune poartă şi o semnătură, dar nu a administratorului aflat pe capra cetăţii, ci a unui mărunt funcţionar cu aere…

Harababură şi Complicitate (II)

Scris de Joi, 04 Octombrie 2018

Nici copii nu mai are. Doi a avut. Gică, un băiat cu niscaiva glagore la tărtăcuţă în plus, care a câştigat o viză pentru America şi a plecat cu ea să ajungă mare. Şi s-a făcut aşa de mare, încât n-a mai încăput în avion. Şi nu s-a mai întors.…

Harababură şi Complicitate (I)

Scris de Miercuri, 03 Octombrie 2018

Domnul Vasile Iubire locuieşte în Ţiglina 17. Locuieşte într-o odaie cu două uşi: una la intrare şi una la ieşire. Nu (mai) are pe nimeni. Are doar şaizeci de ani şi o pensie mică, încât îi încape în buzunarul de ceas. Ceas nu are. Dacă vrea să ştie câte ore…

Ciocli... de Mântuială

Scris de Marți, 02 Octombrie 2018

E taman Miercuri, 19 Septembrie! E ora 13! E cald! Prea cald pentru Răpciune şi pentru o îngropăciune la care particip pe post de port-cruce! Mai car şi cruci, nu numai necazuri şi alte greutăţi obligatorii printre frumuseţile vieţii! Pe cruce sunt scrise două cuvinte: Mihai Nicuşor! Şi două date:…

Poveste Tulburătoare (III)

Scris de Luni, 01 Octombrie 2018

Habar n-am ce vrea să facă Iulia cu Marsilia, de ce a plecat nitam-nisam şi unde vrea s-o ducă pe frumoasă. Ştiu că barmaniţa-i mamă şi are suflet, dar să se ridice şi să plece brusc, n-am crezut că (se) poate. Mă cuprinde un soi de frică in/explicabilă, un fel…

Poveste Tulburătoare (II)

Scris de Sâmbătă, 29 Septembrie 2018

Sigur că da! Îi aud plânsul. Îi aud lacrimile cum cad pe ciment şi se sparg în zeci şi sute şi mii de lacrimi mai mici. Şi, în fiecare dintre acestea, văd câte o ţigăncuşă plângând după mamaia plecată să vândă "aur" la proşti. Iulia, barmaniţa, se uită şi ea,…

Poveste Tulburătoare (I)

Scris de Vineri, 28 Septembrie 2018

Sunt în stare să-mi aduc aminte şi să vă scriu o poveste răscolitoare prin frumuseţe şi imprevizibil. O poveste din Galaţi. O poveste din gară. Nu chiar de unde se ia sau se pierde trenul, ci dintr-o cârciumă-n drum, foarte aproape de gară!...Sigur să da! stau la taclale cu Iulia,…

De la Sublim la Ridicol (II)

Scris de Joi, 27 Septembrie 2018

Sigur că da!...Cum spuneam, la întâlnirile pensionarilor în diferite locaţii oficiale, se mai găseşte câte unul cu capul gol şi cu buzunarul plin, care sfărâmă licurici, hăcuieşte libelule, terorizează păpădii...(pe scurt, în cinci cuvinte, îşi suflă mucii în fasole, cum ar zice un mucalit!)...Sigur că da!...Iată, e sâmbătă, e seară,…

De la Sublim la Ridicol (I)

Scris de Miercuri, 26 Septembrie 2018

Pe bună dreptate, după cum comentează puţinii deştepţi ai Pământului, copacii şi pensionarii constituie ultima linie de apărare şi de salvare a Liniştii şi a Respectului aflat, vezi bine, pe cale de dispariţie! Nu-i cazul să repetăm ce s-a întâmplat şi se întâmplă cu pădurile, ce a fost în stare…

Ţine Minte! (II)

Scris de Marți, 25 Septembrie 2018

Ea, dansatoarea de lângă aripile vântului, poartă suflet de vioară în trup de trestie. Cu o privire atentă şi ascuţită, de Argus, realizezi că seamănă leit cu Isadora Duncan, splendoarea care i-a mâncat zilele şi nopţile lui Serghei Esenin. El, dansatorul de lângă aceleaşi aripi, poartă suflet de mesteacăn în…

Ţine Minte!

Scris de Luni, 24 Septembrie 2018

Cum te duci încolo, în jos, dinspre marele Nord al Moldovei de Sud, cam pe unde crezi că stă locul unde nu se întâmplă nimic, drumul/şoseaua face la dreapta. Întrebare posibilă: ce face drumul la dreapta? Răspuns sigur: la dreapta, drumul coteşte. Coteşte aproape brusc, n-are vreme de pierdut cu…

Sapă şi Carte

Scris de Sâmbătă, 22 Septembrie 2018

Nu-i aproape. Ţi se pare departe? Ţi se pare sau nu ţi se pare, dar poţi fi sigur că tocmai acolo trebuie să ajungem. N-avem încotro. Nu am auzit să existe vreun loc mai sigur decât acesta, dar să nu se intereseze nimeni de el, să nu ademenească pe nimeni,…

O mâţă fleaşcă şi un mecanic mocofan

Scris de Vineri, 21 Septembrie 2018

M-a "uscat" ploaia asta. Până la os. Stau în mijlocul ei şi mă rog să nu se oprească. Fiindcă, vorba aia, dacă ploaie nu e... nu-i aşa?! Mocofanii stau în faţa garajelor, clocotiţi şi întunecaţi de rachiuri, şi suduie ploaia. O suduie în ordine alfabetică, mult, cu duşmănie demnă de…

Mere de la Maria

Scris de Joi, 20 Septembrie 2018

Eu, când vreau să mănânc pere, nu mă ating de mere nici să mă rogi, nici să mă pici cu ceară. Nici măcar mere interzise nu poftesc, deşi sunt mult mai tentante, da? Eu, când vreau să mănânc pere, şi n-am, încerc să caut undeva, cât mai aproape de locul…
Pagina 1 din 64