S-apropie... ea este... nu se poate să fie Alta, Altceva... nu amdecât o mare-mare bucurie:parcă aş fi Ulciorul lui Khayyam,din care bea întreaga Omenimeşi-aşteaptă s-o întrebe unde-a fost,să-i mulţămească, să-i sărute mânafiindcă ea-i de-a pururi Lege, Rost!S-apropie încet şi-nlăcrămată,cu mâinile întinse spre Atunci,când număram până la Şapte Taine,până la Zece straşnice Porunci!...Sigur că da... se vede pe drumeagul pe care-l ştiu, pe care şi tu-l ştii:pa ...

Din uşa crâşmei, Mariţa ne face semn să ne grăbim! Nu ne grăbim! Mai ales că suntem marcaţi de bocetul pe care tocmai l-am ascultat! Şi mai ales că toţi avem pe cineva drag în cest Subsol primitor, dar şi în alte şi alte Subsoluri răspândite pe toată rotunjimea istui Lut ne/pieritor! „Nu ne grăbim, că tot acolo ajungem!” - decretează Grigore. „La crâşmă sau la Cimitir?” - se amuză Emil. „Mai întâi la Cireşica, ş-apoi la Dormitor!” - ironizează mucalitul ...

În spaţiul plin cu paralele drepte mă simt stingher, mă simt urât, mă simt murdar... până şi steaua mi-i urâtă, mi-i murdară şi nu-mi mai dă lumină perpendicular! În spaţiul plin cu paralele drepte nu sunt nici sfânt, nici drac, nici tot şi nici nimic, plătesc tribut unui principiu fără suflet, nu râd, nu plâng, nu strig... la ce/de ce să strig? În spaţiul plin cu paralele drepte mă uit ca zimbru-n lung şi-n lat şi-n sus şi-n jos şi-n calendar... şi nu dă nimeni ...

Deosebit de celelalte şi oleacă mai tare-n vocală, un bocet ne atrage atenţia! Ne oprim şi ascultăm cu toată evlavia de care mai suntem în stare, cu tot respectul pe care eu şi prietenii mei l-am învăţat de la maicile noastre când le boceau pe maicile lor! Se aude ca şi cum n-ar veni de la câteva cruci distanţă! Se aude ca şi cum ar trece prin gardul din plăci beton/armate! Se aude ca şi cum ar veni din Afund! Ca şi cum ar veni din Slavă! Ca şi cum Ceva (o voce de femeie, ...

Eu n-am ştiut să mor la timp şi cu folos, m-am fofilat şi am trăit fraudulos, printre mizerii şi candori,/ de mii şi mii şi mii de ori... şi sunt sătul de râs şi plâns până la os! Când mi-a şoptit cuvântul meu să-s tare prost i-am reproşat că voroveşte pe de rost, l-am ocărât ca pe-un candriu,/ în loc să vreau să-nvăţ, să ştiu că vine timpul scump al preţului de cost! Cuvântul meu s-a speriat de-aşa dezmăţ şi a plecat spre nicăieri, cu traista-n băţ... e ...

Aşadar... eu, Grigore Papugiu şi Emil Ioiţescu ne îndreptăm lent spre „Cireşica”, pe strada paralelă cu gardul dinspre sud al cimitirului „Eternitatea”! Pe stradela „Tecuci”, fostă „1 Mai”, adicătelea! De ce nu i se mai spune „1 Mai”? Păi, când au venit capitaliştii/puturoşii la Putere, cheful de Muncă a dispărut brusc, lăsând loc liber pentru Sfânta Lene şi pentru amantul acesteia, Marele Mucenic Somn! Şi, dacă la 1 Mai se celebra Ziua Internaţională a ...

Şi fulger, şi tunet... şi-mi dă îndeajuns,/ primesc fără frică, să am de uimire, de foame, de dor,/ de stare... adică, aşa, pe tradus şi-nţeles mai uşor,/ chiar moartea să-mi pară o floare de colţ la ureche, balsam,/ dulceaţă amară şi cană cu apă alături, (des)cânt/ de pasăre-n frunză, plus-minus nimic... şi că sunt condamnat/ la viaţă ascunsă! Şi fulger, şi tunet... aşa, cum atunci,/ prin râpi mari şi sfinte, prin inişti cu linişti, prin lanuri cu maci... ...

Ş-acum l-aud...bătea la geam şi mă striga... zicea că-i Singur pe Pământ şi că nu are un loc al lui, numai al lui...şi i-am deschis cuviincios: era Cuvântul de Onoare! Venea de mult, dintr-un demult şi dintr-un timp tulburător, sfinţit de Mama şi de Tata, şi dintr-un spaţiu-n care Lacrimile dor, iar Veşnicia niciodată nu e gata! Şi a tăcut...ş-apoi (mi)-a zis că-i azvârlit de colo, colo...parc-ar fi un fitecine, parcă n-ar fi cel care-a fost la Început... şi (mi)-a m ...

Emil Ioiţescu (prietenul şi colegul meu de la Primăria gălăţeană, omul care era-n stare să sară-n Infern pentru o mână de ajutor) şi Grigore Papugiu (bibicul şi colegul meu din Şcoala Generală a Copilăriei, ori din Copilăria Şcolii Generale) îşi strâng mâinile drepte, bucuroşi de cunoştinţă, bucuroşi de dimineaţa aceasta, bucuroşi de tot ce-nsemnează imprevizibil, bucuroşi că-şi pot declara şi asculta reciproc toate Relele şi toate Bunele din Trecutul ultimului ...

Care va să zică...şi dumneata, bădie Emil, eşti contaminat cu Trecutul ultimului Viitor, da? Şi dumneata faci parte din Pleiada celor care şi-au azvârlit orologiile la Gunoaiele Omenirii, da? Şi dumneata mă-ntâmpini cu tirul Metaforelor grele, de parcă ai ştiut că-l scot pe Papugiu la plimbare în Parcul care atinge strada cu acelaşi nume şi pe care locuieşti tocmai de când erai „mai tânăr şi la trup curat”, vorba frumoasă şi adevărată a lui Don Cezar Ivănescu...(Po ...