Sigur că da! Poezie şi Cotnari! Ambrozie şi Nectar! Nichita Stănescu şi Nicolae Labiş! Omar Khayyam şi Carl Sandburg! Adriana Popescu şi Adriana Sitaru! Edgar Allan Poe şi Ioanid Romanescu! Etc. Etc... Poezii ofensive şi defensive! Poeme în stare să dărâme toată Nesimţirea Universală! Poeme cu percuţie înaltă şi profundă, capabile să instaureze Pacea şi Iubirea Mondială! Poeme plăpânde, însă cu potenţial de Buturugă Mică! Parodii şi Pamflete!... Iacătă o "Scris ...

nu-mi mai trebuie nimic din tot ce s-a spus că mi se dă cu vârf şi îndesat - ce să mai aştept când chiar şi zâmbetul morţii mi se pare confecţionat? când chiar şi viaţa mi se pare dată cu împrumut? când cred că altcineva a făcut ce cred că eu am făcut? când până şi bigbangul mi se pare plăsmuit? când nu mai e natural nici măcar banalul băţ de chibrit? nu-mi mai trebuie nimic fiindcă toate sunt doar un vis al abstractului cel mare - m-am săturat de fals şi sunt ...

Sigur că da! Doamna Ileana Mălăncioiu! Singura Doamnă a Poeziei Române! Poeta care a scris cele mai sfâşietoare Elegii ale Existenţialismului Universal! Nu poţi să nu te cutremuri pe toate Scările Alcătuirii Omeneşti când citeşti un Poem al acestei halucinante Scriitoare! Nu poţi că rămâi pasiv când auzi „Din nou acea zi”: „Din nou acea zi de pe urmă/ în acel salon înfricoşător/ în care rudele bolnavilor încă se bucurau/ că mortul nu era al lor.// Atunci mi-am ...

Chiar de ninge, chiar de plouă/ nu mă doare şi nu-mi pasă: eu cu mâinile-amândouă/ am bibliotecăreasă tăcătoare şi deşteaptă/ ca o carte inedită care-mbie şi aşteaptă/ vremea să i se deschidă foile minunăţiei/ şi smeririi catedrale, uşa-poarta veşniciei/ şi singurătăţii sale!   Şi de bate ori nu bate/ nenea vântul frunza-n dungă, nu (mai) cred că nu se poate/ timpul sacru să-(mi) ajungă la fereastra după care/ stă secunda mea muşcată şi aşteaptă (re)nă ...

Se aude Ileana Mălăncioiu! „Ajunsesem la ea, băteam la poartă,/ i-am auzit glasul uşor înăbuşit/ şi paşii de dincolo de zidul de piatră/ – şi-am început să strig că am venit.// Cine eşti, m-a-ntrebat, şi pe cine cauţi,/ nu mai ştiu când şi unde am fost fericiţi,/ surorile mele sunt fetele moarte/ la treizeci de ani neîmpliniţi.// Nu-ţi aminteşti de mine, mă rugam,/ ţi-am adus anemone şi cartofi copţi/ şi-am stat neclintită la capul tău/ şapte zile şi şapte ...

fiindcă niciodată dumnezeu nu m-a ţinut cu faţa la perete, chiar dacă am făcut greşeli şi păcate, chiar dacă mi se părea că nu pot crede nici în visuri false şi nici în visuri adevărate – mă pregătesc să încep, cu mare grijă şi pe îndelete, curăţenia de primăvară în sufletul meu străpuns de mila păsărilor care vin, şi vin, şi vin, şi cântă, şi cântă, şi cântă un fele de veşnica lui pomenire pentru că a rezistat cu inima totdeauna în/frântă î ...

Textul care încheie apoteotic DIVINA TRAGEDIA de ieri aparţine scriitoarei Iolanda Cremene, una dintre cele mai drăcoase/persuasive autoare de poezii în cheie paradoxală, debutată în Revista CONVORBIRI LITERARE, dimpreună cu subsemnatul, în anul 1976, sub privirea şi oblăduirea şi exigenţa unuia din cei mai mari Poeţi ai României, ieşeanul Ioanid Romanescu! Recitarea acestui poem face linişte în măruntaiele Şantierului Naval, ale Combinatul Siderurgic şi ale vulcanului Etna, ...

Moto: „singurătate - geam de monastire - / prin tine-şi trece timpul puritatea/ dinspre trecut sau din închipuire:/ plătim, pe rând, cu naşterea şi moartea” (I.C.)   (!) am aţipit şi am visat un fluture mergând pe jos bea rouă de nu(mă)uita(re) şi ascuţea greieri bătrâni (!) (!) eu eram un licurici defect abia pâlpâiam printre stele şi buruieni (!) (!) el a plâns pe umărul meu şi m-a dus la reparat în atelierul luminiţelor de la începutul şi sfârşitul oricărui t ...

Exact pe Strada poetului/furiosului Aleksandr Puşkin, cum mărşăluieşti dinspre Biblioteca ministrului/deputatului Vasile Alexandrescu Urechia înspre Grădina Publică, la 100-150 de metri până-n Teatrul tenorului Nae Leonard, locuieşte şi citeşte şi admiră şi respiră Poezie un împătimit Prieten al Candorii şi al Mirării şi al Respectului – parcă rămas/trimis din stirpea Cavalerismului de Odinioară – Dumitru Filurete! Locuieşte şi se bucură şi se întristează într ...

Ce frumoasă-i nedreptatea/ cărăruilor prin grâu când săgeţile cu pene/ vântură văz/duh de Mai, când cicoarea strigă macii/ somnoroşi, la vorbă-n şoaptă, când ies cântecuri din ouă,/ când plecarea intră-n cai!... Cea plecare fără şauă,/ cea plecare fără frâu, fără timp, fără nuiauă,/ fără ţintă, fără loc... cea plecare-n dorul lelei,/ printre volburi, să te cheme şi să te aştepte-n capăt/ răsărita lui Van Gogh! Doar cu traista-n băţ, şi-n traistă/ ...